luni, 11 februarie 2013

Vreme închisă de Ion Lazu este de astăzi în librării; O pagină de jurnal, 1991; cărţile prietenilor mei: Pan Izverna; fotografii de iarnă...



Vreme închisă de Ion Lazu este de astăzi în librării:
Ed. Europress, 430 pagini, 2013

http://www.facebook.com/europressgroup/posts/134500350052766















ion lazu, O pagină de jurnal, 1991

28 01. Azi dimineaţă Valentin mă felicită pentru articolul din Dreptatea: Iarna vrajbei noastre. Vine C. Nedelcu şi-mi spune că nu i-a plăcut, numai lucruri cunoscute etc. Nu i-a plăcut nici un articol de-al meu (amîndoi în opoziţie, vezi-bine!). Nu i-a plăcut nici albumul meu cu trovanţi. Încă o dată, invidia pare să fie apanajul prostiei nete. El ştie că eşti cineva, cât de cât, dar ţine să-ţi spună în faţă că nu e de acord cu asta şi gata!
În general, ar trebui să notez mai des, cu atenţie, reacţiile colegilor, discuţiile cu ei, fie şi numai în ideea textului despre Gher., sau ca să punctez evoluţia stării de spirit a convivilor. Iată: Piţi, în stilul lui încurcăreţ - bîlbîit, inaderent la realitate, zăpăcit-prietenesc, de fapt complet fals, îmi zice: Să scrii o poezie despre ce se întâmplă acum. Te întrebi ce e în capul unui asemenea om, dacă măcar e ceva sub amicala trăncăneală favorabilă. Probabil un vid, o tabula-rasa care îl ajută să se ţină printre colegi, însă la mare distanţă de orice problemă reală, gravă, - singur cu egoismul lui, cu partidele de ski etc, etc.
Lui Gică îi place articolul, Lucica şi Sandu îl citesc şi nu spun nimic, Romică vine şi el, oarecum nemulţumit că scriem şi nu ne aude nimeni.
Ca să-i încerc, spun: Mi-ar plăcea să-mi văd dosarul, să aflu cine m-a turnat. Ei: La ce ţi-ar folosi să afli că te-au turnat cei mai buni amici? Din curiozitate privind firea umană, zic, pentru că, într-altfel, i-aş ierta.

Vorbim de conflictul din Golf,  A. e sigură de victoria americanilor. Eu: De s-ar termina mai repede, cu cît mai puţine pierderi de vieţi omeneşti!
Mai tîrziu, o aud pe A.: Proasta mea de amică, Nana, se plînge că s-a scumpit benzina, numai cu 30 de lei – păi, totuşi, e ieftină, altfel nu le-ar conveni românaşilor să o vîndă în Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia. Ba o vînd, zic eu, chiar dacă acolo nu e mai ieftină. Acolo e 30 de forinţi, deci mai ieftină şi totuşi o vînd, ripostează. Dacă nu ai date nu vorbi! Îi explic lui Gică, dispus să mă asculte, în timp ce ea se face a fi ocupată cu altceva, mai important: Românul cumpără creionul cu un leu, îl vinde sîrbului cu un dinar. Dar 7 dinari fac o marcă, deci la schimb românul primeşte pe 7 creioane 70 de lei, poate chiar o sută. Idem cu benzina. Transformi forinţii în mărci şi te umpli de bani, asta e de fapt afacerea. Gică îmi dă dreptate. Colega citeşte mai departe un articol foarte nefavorabil guvernului Roman, o rog să-mi rezume, nu o face. Apoi pufneşte: O româncă ia pe noapte la Istambul 30.000 lei. Păi vezi, e aceeaşi problemă ca şi cu benzina, spun. Tace. Nu s-a pomenit să zică: Da, Lazule, de data asta ai dreptate. Se retrage în muţenie, dar la următoarea dispută caută să-mi bage iar pumnul în gură: Nu eşti informat, nu ai date! N-ar admite că preaisteţul fiu al lui Walter Roman greşeşte cu ghiotura. Acum grija cea mare a feseniştilor sunt partidele de opoziţie, slăbiciunea lor, lipsa programelor etc. Vor să le atragă atenţia că greşesc, să le chiar ajute. Voi muriţi de grija altora, le zic.
Puţină psihologie socială: Securistul la lumina zilei. De ei se vorbeşte cu teamă. Ei se ştiu importanţi, temuţi. Pînă acum, deşi se ştiau puternici, trebuiau să se menţină în umbră, să se strecoare, rezultatele lor erau secrete. Dar puterea, ca şi ticăloşia şi ca oricare alt viciu, are mania de a se exhiba, de la un moment dat, ca să-şi guste avantajele poziţiei cîştigate, indiferent prin ce mijloace…Succesul scuză mijloacele. Iar nu „scopul scuză...”.


Cărţile prietenilor mei: Pan Izverna: Rondelurile singurătăţii; Rondelul altei lumi; Rondeluri în amurg; Rondelul tainei; Ed. Timpul, 2012