4 noiembrie: Traian Chelariu, n. 21 iulie 1906 - d. 4 nov. 1966
Bucovinean din satul Hatna, comuna
Dărmăneşti, ca fiu al unui ceferist, a făcut şcoala primară în diferite
localităţi unde se transfera familia, inclusiv în Moravia. Revine în Bucovina
în 1918 şi se înscrie la liceul cernăuţean Aron Pumnul, cu bacalaureat în 1926.
Se înscrie la Litere şi Filosofie, Universitatea Cernăuţi, absolvită în 1930,
Magna cum Laude. În 1937 îşi va lua doctoratul cu o temă despre Pozitivismul în opera lui David Hume.
Beneficiase de o bursă de studii între 1931 şi 1933 la Paris, apoi la Roma,
1933-1934. Va fi asistent la catedra de logică de la Cernăuţi, apoi la Iaşi şi
ajunge la Bucureşti, stabilindu-se aici în 1940. După 1945 are parte de
privaţiuni şi umilinţe, mutându-se din oraş în oraş, ca profesor de liceu. În
1960 devine lector la Institutul Pedagogic din Suceava.
A scris poezie, proză, eseu, teatru şi
memorialistică. Debutul în reviste literare bucovinene, 1926, apoi colaborează
la revistele literare ale vremii, fiind redactor şef la Glasul Bucovinei, secretar de redacţie la Junimea literară, la Universul
literar, colaborator la Bilete de
papagal, Universul literar, Revista
Fundaţiilor Regale, Gândirea. Prea puţin a reuşit să publice din ceea ce a
scris, câteva volume de poeme, iar teatrul, prozele, jurnalul i s-au publicat
după moarte, de literaţi devotaţi bucovineni. Una dintre marile promisiuni ale
generaţiei bucovinene interbelice, poliglot, erudit, destinul literar i-a fost
blocat de instaurarea regimului roşu, anticultural. A impresionat culegerea de
sonete: Scrieri lirice, 1973, dar mai
ales jurnalul său din anii 1929-1936, Zilele
şi umbra mea, 1976, reeditat după 1990, cu completările eliminate de
cenzură. Am avut bucuria să fiu lectorul acestui volum memorialistic.
Opera literară: Exod,
Cernăuţi, 1933; Proze pentru anul
inimii, Cernăuţi, 1934; Aur
vechi, Cernăuţi, 1936; Zaruri,
Cernăuţi, 1936; Cântece de leagăn, Mediaş, 1936; Casă pe nisip, Cernăuţi, 1937; Pietre la cari mă-nchinai, Cernăuţi,
1937; Dulcile cuvinte,
Cernăuţi, 1940; Versuri de după
amiază, Cernăuţi, 1940; Balade şi strofe răzleţe, Cernăuţi,
1943; Scrieri lirice, îngrijită
şi prefaţă de Emil Manu, prezentare Al. Dima, Bucureşti, 1970; Necunoscuta, ediţie îngrijită de
Ecaterina Chelariu, cuvânt înainte Mircea Horia Simionescu, Bucureşti,
1972; Scrieri lirice, cuvânt
înainte Eugen Barbu, Bucureşti, 1973; Teatru,
îngrijită şi prefaţă de Adrian Anghelescu, Bucureşti, 1976; Zilele şi umbra mea, îngrijită şi
prefaţă de Corneliu Popescu, Iaşi, 1976; Poezii în vers alb, îngrijită şi postfaţă de Corneliu Popescu,
Iaşi, 1983; În căutarea Atlantidei,
ediţie îngrijită de Doina Florea şi Corneliu Popescu, prefaţă de Doina Florea,
Cluj Napoca, 1989; Strada Lebedei
nr. 8. Pagini de jurnal, prefaţă
de Mircea A. Diaconu, Bucureşti, 2002; În căutarea Atlantidei (fragmente noi), îngrijită şi prefaţă de
Mircea A. Diaconu, Iaşi, 2003.
*
În anul 2007 i-am fixat o placă memorială
la adresa din str. Lebedei, 8, care este şi titlul unei cărţi de
memorialistică.
În cartea de confesiuni în dialog Himera
literaturii, 2007 poetul
Ion Murgeanu face o prezentare elogioasă, pe cât de emoţionantă, pe 3
pagini! (126-129) a acestui intelectual extraordinar, nevoit să-şi care
biblioteca dintr-un loc într-altul şi să trăiască din expediente. Om de
rară cultură literară şi filosofică, vorbea curent germana, franceza, italiana,
spaniola dar şi rusa, ucraineana. În anul 2010 s-a întâmplat să fiu lector de
carte la cele două volume de memorialistică: Zilele şi umbra mea, pagini de jurnal. O impresie de
neuitat, o admiraţie pentru totdeauna.
Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale
2 mai 07.(...) Îmi mut investigaţiile în cartierul Gării de Nord, mergând
numai pe jos, în acest cartier Matache, unde am lucrat în anii 70; găsesc Al.
I. Cuza 13-A, pentru Constant Tonegaru, obţinând acordul
verbal din partea şefului unei firme de pază-protecţie, ajung şi în Lebedei,
dincolo de marele val al blocurilor înalte din Titulescu-Crevedia, e vorba
despre ultima căsuţă rămasă în urma sistematizărilor drastice. (Dar nu avusese
şi Constantin Popovici un arelier pe aici?) O căsuţă prăpădită, cu un singur
nivel, dărăpănată, cu tencuiala căzută pe mari suprafeţe, părăginită; se urcă
pe o scară improvizată, de scânduri, fără balustradă. În dreapta e o curticică
devalizată, unde se aruncă diverse obiecte casnice dezafectate. Mai spre
porţiţă, un cărucior şchiop. Strig, nu apare nimeni, urc cu precauţie dublă pe
scară, dau într-un hol şi acolo un câine culcuşit. Mă retrag în pripă, apoi în
stradă aflu că acolo s-au aciuit nişte homles, fără acte, fără lumină
electrică. Cele două geamuri de la stradă, prin care îmi place să cred că
privea uneori spre lume ostracizatul cărturar, acum cârpite cu cartoane sau cu
folie de plastic. Aici va fi trăit 4-5 ani după închisoare, Traian Chelariu, mare promisiune a intelectualilor bucovineni,
destin frânt când să-şi deschidă aripile puternice; şi au urmat două decenii de
peregrinări şi sărăcie şi umilinţe, cărându-şi imensa bibliotecă prin orăşele
moldave, înainte de prematura stingere... Rămânând un mare domn, cum mi-l evocă
poetul Ion Murgeanu, încurajându-i pe tinerii literaţi.
Poezia zilei, Traian Chelariu
Cântec
alb
Ziua se'nclină'n
ape de-apus,
dar de lumină'n
deget m-ai pus.
Dar de lumină -
crin şi inel,
albă albină
luce pe el.
Albă, uşoară
brumă de jar
îmi înfăşoară
gândul hoinar.
Peste vâlcele,
peste trecut,
albe muncele -
anii-au trecut.
(Revista Gândirea, decembrie, 1938)
O, doina
noastră aşa începe...
O, doina noastră aşa începe
Trece munte, trece deal, -
Am cucerit întinse stepe
Dar dorul tot ne e'n Ardeal.
Bat brandturi iurese de schije,
Turbaţi şi dârzi şi val de val
Ne'ntampină duşmanii crucii
Dar dorul tot ne e'n Ardeal.
Odese roşii, Balaclave
Şi Sevastopoluri şi mal
De stânci şi moarte vom înfrânge
Dar dorul tot ne e'n Ardeal.
Crimei, Cubanuri şi Caucazuri
Cuprinde-vom pe brânci, pe cal,
Vom fi mai repezi ca ereţii
Dar dorul tot ne e'n Ardeal.
Pe Don, pe Dvine şi pe Volge
Legat-am poduri spre Ural,
Ca viforul suntem napraznici
Dar dorul tot ne e'n Ardeal.
Prin tundre joase şi Siberii
De la Aral până'n Iamal
Purta-vom steagul biruinții
Dar dorul tot ne e'n Ardeal.
De-ar fi să trecem prin nisipuri
Din Astrahan până'n Baical,
Suntem ca gândul şi oţelul
Dar dorul tot ne e'n Ardeal.
Priviţi-l numai, sângerează
El, răstignitul, că'ntr'un Gral,
Precupeţim ceva? - Nimica!
Dar dorul tot ne e'n Ardeal.
Nu poate pururea să stee
În inima acest pumnal
Înfipt în zi de neagră Vineri
Dar dorul tot ne e'n Ardeal!
Poezia zilei, Sânziana Batişte, n. 4 noiembrie 1943
Ai grijă
Ai grijă cum mă priveşti
Ai grijă cum mă apropii
Acestei curate poveşti
Să nu i se-ntunece ochii
Ai grijă cum mă adumbri cu genele
Blândule prinţ
Alungă-i departe pe sumbrii călăi ai
speranţei
Când minţi
Nu mă da valului
vântului
Dă-mă-nţelesului
Sfântului
Alungă tu neştiutul
nespusul
Supune-ţi-l
Nesupusul
Nu te speria de tristeţe
Nu te speria de bucurie
Ceea ce trebuie să vie
Să vie
Alţi scriitori:
D.D. Pătrăşcanu, m. 1937
Tudor Muşatescu, n. 22 februarie 1903 - d. 4 noiembrie 1970.
Sânziana Batiște”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu