consemnări, poezii, eseuri

vineri, 10 noiembrie 2023

10 noiembrie: Ovidiu Genaru, n. 10 nov. 1934

Băcăuan prin naştere, a terminat liceul în urbea natală, a urmat Institutul de Cultură Fizică şi Sport la Bucureşti, 1953-1957, după aceea a revenit în Bacău ca profesor de sport, 1957-1966 şi de aici înainte toată cariera poetului este legată de oraşul natal. Redactor la revista Ateneu, 1966-1974, profesor la Institutul pedagogic din oraşul lui Bacovia, 1974-1980, muzeograf la Casa memorială G. Bacovia, 1980-1998. A fost parlamentar în legislatura 1992-1996.

A debutat ca poet într-o plachetă a casei de cultură din localitate, iar editorial, în colecţia Luceafărul, cu Un şir de zile, 1966. După care a continuat cu volume de poezii, de un intens erotism, în faza imediat consecutivă debutului editorial: Nuduri, Ţara lui Pi, îndeobşte foarte bine primite de critica literară; din 1979, cu romanul Iluzia cea mare, a trecut la proză, a scris şi proză scurtă, din nou romane, fără a atinge nivelul salutar al poeziei sale, dar şi câteva piese de teatru care nu au văzut lumina rampei.

De mare rafinament stilistic, poezie modernă, dezinhibată, sigură pe mijloacele sale, dând impresia că se desfăşoară fără a privi în stânga şi-n dreapta, la prestaţia confraţilor, în fapt poezia lui O. G. se remarcă prin gestul frust, notat cu aparentă simplitate, în realitate beneficiar al unei temeinice cunoaşteri a tehnicilor postmodernismului. Retras în burgul bacovian, poetul a scris mereu o poezie de incontestabilă valoare, recunoscută puctual, însă numele său, nealiniat vreunei grupări literare, este eludat în listele pe care le etalează ctitica literară a vremii.

Opera literară: Un şir de zile,1966; Nuduri, 1967; Ţara lui π, 1969; Week-end în oraş, 1969; Patimile după Bacovia, 1972; Bucolice, 1973; Elegii, 1974; Goana după fericire, 1974; Fidelitate, 1977; Madona cu lacrimi, 1977; Iluzia cea mare, 1979; Cafeneaua subiectelor, 1980; Poeme rapide, 1983; Flori de câmp, 1984; Am mai vorbit despre asta, Iaşi, 1986; Sperietoarea, 1992; Diverse cereri în căsătorie, 1994; Proces-verbal al unei crime, 1998; Orient, pardon!, 1999. Traduceri: Vladimir Holan, Noapte cu Hamlet, 1974 (în colaborare cu Dragoş Şesan).