2 noiembrie: Gheorghe Şincai, n. 28 febr. 1754 - d. 2 nov. 1816
Dintr-o familie de ţarani provenită din
Şinca Veche, Braşov, s-a născut la Râciul de Cîmpie, actualmente com. Şincai,
Tg. Mureş. Eminent elev, a învăţat în limba maghiară la colegiul reformat din
Tg. Mureş, apoi la Bistriţa, la Cluj şi la Blaj, continuându-şi studiile, de
data asta împreună cu Samuil Micu, nepotul episcopului Inocenţiu Micu-Klein,
la Viena şi la Roma; datorită pregătirii sale excepţionale, a devenit
bibliotecarul Colegiului respectiv din Roma, cu acces nelimitat la orice
document din bibliotecă, drept care a copiat şi transcris cu maximă acribie,
din biblioteca romană dar şi la Viena şi Budapesta nenumărate referiri la
istoria românilor - un aport inestimabil, la acea vreme, necesar deşteptării
conştiinţei naţionale. Din 1784 a devenit director general al şcolilor
româneşti din toată Transilvania, înfiinţând nu mai puţin de 300 şcoli
confesionale. Împreună cu prietenul Samuil Micu a redactat şi editat la Viena,
în 1780, prima gramatică tipărită a limbii române, faimoasa Elemanta lingue daco-romaniae sive valachicae.. Tot el a editat cărţi
şcolare precum Abecedarul, Gramatica, Aritmetica, Catehismul, puse la
dispoziţia şcolarilor, redactate în termeni adecvaţi înţelegerii elevilor. (Practic
a introdus în învăţământ termenii de bază ai studierii materiilor şcolare.)
Citeşte mai mult: Dionis Popa, Gheorghe Şincai, Blaj, 1944;
Dicţionarul
literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, Editura Academiei, 1979;
Serafim Duicu, Pe urmele lui Gheorghe Şincai, Bucureşti, Editura Sport-Turism,
1983;
Mircea M. Tomuş, Gheorghe Şincai - viaţa şi opera, Bucureşti, Editura Minerva, 1994;
Ioan Chindriş, Poezia lui Gheorghe Şincai, în vol. Cultură şi societate în
contextul Şcolii Ardelene, Cluj-Napoca, 2001, p. 179-212.;
Ioan Chindriş, Istoricul Gheorghe Şincai, în "Astra blăjeană", IX, 2004,
nr. 1(30), p. 5.
Poezia zilei, Anton Pann, m. 2 nov. 1854
Despre
cusururi sau urâciuni
Povestea vorbii
Spun c-a fost odată un crai oarecare
Ce avea din fire un nas foarte mare;
El îşi vedea bine cusurul ce-l are,
Dar tot gândea cum că poate i să pare.
Supuşii şi alţii, carii întrebase,
Că îi şade bine îl încredinţase.
Căci cine-ndrăzneşte la unul mai mare
Să-i spuie de faţă cusurul ce-l are?
Tot pe acea vreme ş-în acea cetate
Era ş-o cocoană gheboasă în spate,
Ce o amăgise lingăii să crează
Că ea e în lume cea dintâie rază,
Cu poezii, versuri o încorunase
Ş-a se ţine zână o înfumurase.
Aceasta se duse la craiul odată,
Cu alt oarecine având judecată,
Şi văzând că craiul hatâr ei nu-i face
Să vorbească-n parte-i după cum îi place,
Prerumpând cuvântul, zise cu mirare:
- Va-a-ai de mine, ce nas ai mare!
Pe craiul cu astă vorbă îl împunse,
Dar deocamdată nimic nu răspunse.
Ea însă părându-i că nu auzise
Între alte vorbe iară îi mai zise.
Craiul şi aceasta o-nghiţi cu noduri,
Ea nu-nceta însă de a-i da iar bolduri
Şi mai zise iarăşi: - Ce ciudat îmi pare!
N-am mai văzut încă astfel de nas mare!
Se înăspri craiul şi zise: - Cocoană!
Ştii că eşti cu totul ciudată persoană!
Ce îmi tot spui mie că-mi e nasul mare
Şi nu-ţi vezi cocoaşa ce-o porţi în
spinare?
Cusurul ce mare nu ţi-l simţi din spate
Şi-l judeci p-al altui, el ţ-e greutate.
Plecând ea să meargă şi ieşind în tindă,
Zise craiul iară, privind în oglindă:
- Nu a fost minciună ce a zis neştine
Că greu se cunoaşte cineva pe sine!
Alţi scriitori:
Iulia Hasdeu, n. 1869
Cincinat Pavelescu, n. 1972
Laurenţiu Fulga, n. 2 nov. 1911 - d. 16 nov. 1984
DOUĂ MARI CĂRȚI
primite din Iași, de la autoarea lor MAGDA URSACHE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu