17 iulie: August Treboniu Laurian, n. 17 iulie 1810 - d. 25 februarie 1881
Filolog, istoric, publicist, om politic,
unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848; de fel din satul Fofeldea,
comuna Nocrich, jud. Sibiu, fiu al unui preot greco-catolic, Pavel Trifan; a
avut un frate mai mare care a devenit preot în comuna natală. În spirit
latinist, din Augustin Trifan a devenit August Treboniu Laurian. La Sibiu şi-a
făcut studiile secundare-liceale, urmând apoi Filologia la Cluj, 1831-1835. Va
merge pentru studii de fizică, matematică şi astronomie la Universitatea din
Viena, apoi la Gottingen. Şi-a susţinut doctoratul la Hanovra. Cunoştea patru
limbi străine: latina, germana, franceza şi maghiara. A revenit ca profesor de
filosofie şi latină la liceul Sf. Sava din Bucureşti 1842-1848, unde l-a
cunoscut pe Nicolae Bălcescu. Au editat împreună prima revistă de istorie Magazin istoric pentru Dacia, militând pentru
continuitatea şi unitatea românilor din Transilvania, Moldova şi Ţara
Românească. Afiliat la societatea secretă Frăţia, din 1843. La îndemnul lui N.
Bălcescu s-a întors în Transilvania şi a organizat Revoluţia de la 1848.
Arestat de autorităţi, a fost eliberat la presiunea maselor. A mers la Viena
într-o delegaţie care să susţină în faţa împăratului Franz Ioseph doleanţele
românilor. Chemat în 1852 de principele Grigore Ghika, a organizat învăţământul
general în Moldova, a introdus limba latină ca disciplină obligatorie, a editat
un manual de istorie a românilor în 3 volume. În 1858 a militat pentru Unirea
Principatelor; în 1860 este numit efor al şcoalelor. În 1861 este unul dintre
fondatorii societăţii ardelene ASTRA, devenindu-i preşedinte. În 1864 devine
primul decan al facultăţii de litere din Bucureşti, menţinându-se în funcţie
vreme de 18 ani. A fost unul dintre fondatorii în 1867 ai Societăţii Academice
Române, devenită Academia Română, căreia i-a fost de la înfiinţare secretar
general, iar între 1870-1876 preşedinte. A editat între 1871-1876 Dicţionarul limbii române, o
lucrare de mari proporţii, însă pornită de la ideea greşită că limba română
fiind de provenienţă latină, toate cuvintele străine sau de origine îndoielnică
trebuiesc eliminate din limbă, păstrându-i-se în acest fel puritatea. A
rezultat un lexic artificial, o limbă inutilizabilă în vorbirea obişnuită. În
1876 devine director al Bibliotecii Centrale Universitare. Este înmormântat la
Cimitirul Bellu. Un monument în Bucureşti, unul la Sibiu; colegii şi licee
care-i poartă numele. Premii cu numele său. Emisiuni de timbre, de monedă
comemorativă, la bicentenarul naşterii, din 2010.
Citeşte mai mult:
http://ro.wikipedia.org/wiki/August_Treboniu_Laurian
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/August_Treboniu_Laurian
Alţi scriitori:
George Almosnino, n. 1936
Daniel Dimitriu, n. 1945
Ion Lazu - Apus de soare în Balta Văcărești
sau
O călătorie în supranatural...
A continuat cu ceva la limita cu suprarealismul:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu