13 iulie: L. M. Arcade, n. 13 iulie 1921 - d. 4 septembrie 2001
L. M. Arcade (pseudonim, la naştere:
Leonid Mămăligă), a văzut lumina zilei la Vaslui, ca fiu al unei bănăţence şi
al unui ofiţer de carieră. Şcoala primară şi liceul le face la Lugoj şi la
Lipcani-Bucovina, în funcţie de mutările de la o garnizoană la alta ale
ofiţerului. Bacalaureatul la Lugoj, 1940, după care se înscrie la Drept şi
Filosofie, în Bucureşti, cu licenţă în 1944. În 1946 primeşte o bursă a statului
francez şi se va stabili definitiv la Paris, integrându-se grupului de studenţi
naţional-ţărănişti, sprijinit de C. Vişoianu. Debutase încă din liceu, cu proze
satirice, dar a dat şi un eseu: Cele
două Europe, 1943, publicat în revista Vremea.
La Paris va susţine un doctorat în
economie politică: Maximalismul. A fost pentru început director literar
la editura Pavois, iar din
1951 până la pensionare, 1975, director al unei societăţi pe acţiuni. În 1960 a
organizat în locuinţa proprie Cenaclu
Neuilly (după ce mai întâi
luase parte la Cenaclul rue
Ribera, înfiinţat în 1953 de Mircea Eliade), adunând intelectuali de cele
mai diferite specialităţi, împreună cu artişti şi literaţi români ai exilului
francez, spre ricanările lui Virgil Ierunca, adept al ideii că numai literatura
contează, literatura scrisă în româneşte. Împreună cu Monica Lovinescu a fost
totuşi un fidel al cenaclului, luând mereu parte la discuţii.. Alte nume
de literaţi participanţi activi la Cenaclul
Neuilly: Sanda Stolojan, Basarab Nicolescu (citiţi emoţionanta evocare a
prietenului său LMA), Theodor Cazaban, Alexandru Vona (Albert Samuel), Bujor
Nedelcovici, Matei Cazacu, Vintilă Horia, Horia Damian, Miron Kiropol, Marin
Tarangul, Andrei Pandrea, Grigore Nandriş, Aurelio Răduţă, Amăriuţei etc.
A publicat povestiri satirice, în stil
caragialian, dar şi poezii, figurând în antologii, împreună cu Horia Stamatu. A
scris comentarii despre cărţile unor Eugen Ionescu, Mircea Eliade şi Ştefan
Lupaşcu şi multe cronici la cărţi apărute. În Cenaclul
Neuilly, a cărui activitate neîntreruptă a durat trei decenii şi unde s-au
perindat nu doar literaţi din exil, dar şi aproape toţi scriitorii români
ajunşi la Paris (Preda, Sorescu etc), a citit în serial Poveste cu ţigani, publicată în
volum în 1965. Romanul a avut o foarte bună primire în străinătate, iar în fapt
este o parabolă a păcatului şi ispăşirii, fără personaje bine conturate
psihologic, în stil aluziv-enigmatic, cu parabole şi pilde, într-o
întreprindere stranie (de "fantastic, absurd şi utopie" - Monica
Lovinescu), cu atmosferă medievală, în care ţiganii sunt aspectul de neaşezare,
anistoric, în conflict cu tradiţionalul şi cu istoria. A iniţiat Caietele Inorogului, în care
l-a publicat pe Mircea Eliade şi pe Horia Stamatu; apoi şi Cenaclul Hyperion, care s-a
îngrijit inclusiv de redistribuirea cărţii româneşti din exil; coagulând
literaţii expatriaţi, militând pentru valoare culturală, pentru păstrarea
legăturilor spirituale cu România-captivă, dar şi pentru legături cu cultura
franceză. A fost co-fondator al Academiei
Româno-Americane, consumând nebănuite energii dar şi fonduri proprii,
organizând, printre altele, un colocviu Hommage
a Mircea Eliade la Sorbona,
cu nu mai puţin de 160 comunicări. După aproape 2 decenii, continuă romanescul
din Poveste cu ţigani cu un volum II, Revoluţia culturală,
1984, de asemenea în stil parabolic, unde un grup de studenţi luptă într-un
cimitir cu cei ce doreau să construiască peste cimitir o fabrică de săpunuri
franţuzeşti.
Trebuie spus, pentru a nu rămâne la
stricta prezentare a literatului şi activistului cultural L.M. Arcade, că
traducerea romanelor sale în româneşte, după 1990, nu a avut ecoul
aşteptat-cuvenit unei personalităţi de primă mână a exilului parizian. Ce-i
drept, nici prozele satirice din anii 50-60, dar nici dramele jucate pe scena
pariziene nu au fost bine primite la Paris de critica franceză, mereu de
stânga, mereu jucând cartea Sovietelor...(cu remuneraţia corespunzătoare de la
Ambasada URSS)
Ciuteşte mai mult: http://www.crispedia.ro/L_M__Arcade
http://ro.scribd.com/doc/18925587/L-M-ARCADE-1921-2001-I-CENACLUL-DE-LA-NEUILLY
http://www.alternativaonline.ca/LMArcade.html
Poezia zilei, L. M. Arcade:
Dialog
- Hai Fraţilor, şi voi acasă,
Că ne-au gătit-o-n flori mireasă
Şi i-au zidit lăcaşuri salbe,
Cât blocul dorurilor albe.
Ori mai aveţi oţel de talpă?
Or Sfânta Vineri nu vi-i calpă?
Că cea a noastră nu s-a dus
Prin vreun cotlon de apus.
- Vivat durărilor înalte
Şi florilor fără de moarte
Că noi chemaţi de Inorog,
Cinstim grădina după rod.
Ba, grei de anii noşti tineri,
Ştim bine chipul Sfintei vineri,
Cea tainică printre sihastre
Cu ochi de iezere albastre
Şi braţele mărăcinişuri
De Olturi, Crişe şi Timişuri...
Da’ până când ne-om strămuta
Du-i numa slovă, inima.
Alţi scriitori:
Şt. Berciu, n. 1928
I. Anghel Mănăstire, n. 1950
D. D. Ifrim, m. 2005
ION LAZU - GRECIA DE VIS, 7. O PREUMBLARE PRIN CARTIER...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu