marți, 17 iunie 2014

Scriitorul zilei: Victor Papilian, n. 17 iunie 1888 - d. 15 august 1956

      
      
Fiul unui medic militar din Galaţi, va face şcoala primară în urbea natală, pe cea secundară la Craiova, liceul la Sf. Sava şi în paralel Conservatorul din Bucureşti, devenind vilolnist în orchestră. Determinat de tatăl său să urmeze cariera medicală, în tradiţia familiei, face medicina între 1907 şi 1916, devenind liderul studenţilor medicinişti din Bucureşti. Între 1916 şi 1918 este medic militar pe front. Din 1918 merge la Cluj şi va deveni decanul facultăţii de medicină, apoi şi directorul filarmonicii şi al teatrului naţional din Cluj. Universitar şi scriitor cu deosebire activ în viaţa societăţii. Una dintre personalităţile marcante, catalizatoare ale intelectualităţii din Transilvania interbelică. Autor de manuale de anatomia omului, unanim apreciate. După venirea la putere a comuniştilor, este pensionat forţat în 1947. Confesional, trece la unitarieni. În 1950 este arestat şi condamnat la 10 ani detenţie. Decedează în închisoare. După mai bine de 2 decenii, în 1968 este reeditat cu Amintiri din teatru şi treptat şi cu alte titluri, la edituri din Cluj (sub îngrijirea lui C. Cubleşan) şi din Craiova. Practic opera sa literară este incomplet editată şi nicidecum intrată corect în circuitul cultural.
Debutase editorial în anul 1925 apoi publică nuvele, romane, piese de teatru apreciate de G. Călinescu în Istoria sa. Marian Popa îi consacră un articol în volumul I al istoriei sale. Dl. N.M. nu face decât să-l citeze printre prozatorii regionali, alături de Ion Pop Reteganul, Pavel Dan şi Ion Agârbiceanu.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Papilian
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Victor_Papilian
http://www.bvau.ro/manifestari/2008/0600/victor_papilian.pdf



Poezia zilei, Lidia Lazu:

Un nume dorit,

O lumină veghind
Zile repetate în linişte
Ninsoare bogată
În păduri de brad

Şi seara
Doruri în depărtare
Mai vii decât tot universul

Şi fiecare floare
Aşezată ca un semn
Între mine şi stele

17 01 1986

Alţi scriitori:
I. E. Toronţiu, n. 1888
Ion Th. Ilea, n. 1908


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2000
8 sept. Mai acum patru zile, intrînd pe sub copertina galbenă, mă aud strigat: Dobre Al., cu un ins, la o bere în plus. Fostul meu ortac de la dansuri. Vorbim de una de alta şi-mi spune că Nelu Dumbrăveanu ar fi murit acum doi-trei ani. Ştie precis, soţia lui e la facultatea de geografie, colegă cu fata lui Nelu D. Comoţie cerebrală. Mă frămînt că nu i-am dat lui N.D. semne despre romanul meu din studenţie, tot sperînd să-i fac o surpriză plăcută. Iată cum s-au întors lucrurile… deci după Pîrvan, după Budin, a clacat şi N. D., cel mai bun prieten din vremea studenţiei. Dobre va deveni profesor la Titu Maiorescu, vrea să-şi pună dinţii de sus. Vrea să afle în ce apă mă scald. N-am fost în partid, i-am urît din toată inima, zic. Dar n-ai ţopăit în faţa lui Gh-Dej? zice. Nu-mi amintesc. Şi ce semnificaţie ar avea? Deci el, membru de partid şi colaborator aplicat al securităţii, controlând îndeaproape activitatea scriitorimii, vrea să mă bage în aceeaşi oală, amândoi la fel de murdari.curaţi. Nostim, nu?
Vorbim de folklor, îi spun interpretarea mea cu Mioriţa şi-mi cere un articol pentru numărul omagial 150 ani de la publicarea culegerii lui Alecsandri.
A doua zi la prînz, la Casa Scriitorilor, lansarea numărului din Viaţa Rom: “Modelul german”. Vorbesc Ulici şi Caius D. Stau lîngă Nora Iuga, îmi spune că A.T.D. a ajuns la Nr 9, mare depresie nervoasă. Din cauza mediului unde a ajuns, la M.I. adică. Eu: poate n-au să-l reprimească acolo cu acest diagnostic, o să revină la V.R.? După lansare, în hol, amicul C. mi se arată apatic şi nemulţumit: Unde sunt oamenii? Sala goală etc. Afectat că nu s-au găsit auditori pentru foarte doctul lui spici. Eu: Nu ştiai, oamenii sunt sictiriţi, nu mai vin la nici un fel de manifestare culturală.Şi nu-i mai spun: au venit doar câţiva ca mine, din obligaţie sau de ruşine, să nu fie sala de tot goală, cînd se dau secvenţe la televizor... Nora, într-un aparte: Aceştia doi mă plictisesc. Mă gîndeam că asemenea discursuri nu-i mai pot da gata decît pe studenţi, eventual.
Rodica Zaharia îmi spunea în merou că nu au copii deocamdată pentru că se ocupă de H. Pînă nu se califică nici nu poate fi vorba.. Chiar aşa? Îi spun că după ce l-am avut pe Andrei am scos-o de la servici pe Lidia pentru şase ani, anume ca să se poată ocupa de copil. Asta e foarte important pentru formarea noului venit. Oare o fi înţeles?
 Va urma


Fotografii...ateniene