marți, 24 iunie 2014

Lidia Lazu - Grecia, 7. Cântece în aer liber
https://search.yahoo.com/search?ei=utf-8&fr=ytff1-&p=youtube.%20lidia%20lazu%20acropole&type=

Poezia zilei, Odysseas Elytis
Ţarcul oilor, XV


Doamne, tu m-ai vrut şi, iată, te răsplătesc
Iertarea n-am dat-o,
implorarea nu mi-a plăcut,
pustietatea am răbdat-o ca piatra,
ce, ce, ce altceva mi-e sortit?
Turmele stelelor le îndrum spre braţele tale
Şi Aurora, înainte de-a apuca eu,
le-a momit departe în laţurile ei,
unde ai vrut-o tu!
Dealuri cu cetăţi şi mari cu pomi roditori
consolidez în vânt
şi lent le soarbe al înserării clopot,
pe core tu l-ai vrut!
Înalţ ierburi de parcă strig din toate puterile
şi iată-le iarăşi prăbuşindu-se
sub arşiţa lui Iulie
pe care tu ai vrut-o!
Ce anume, ce altceva, ce nou mi-e sortit?
Iată că tu vorbeşti şi eu adeveresc,
Slobod piatra din praştie şi mă loveşte pe mine.
Adâncesc galeriile minelor şi cerurile lucrez.  
Vânez păsările şi-n greutatea lor mă prind.
Doamne, tu m-ai vrut şi, iată, te răsplătesc.
Văzutele şi nevăzutele eşti
zilele şi nopţile,
sorii şi astrele, furtunile şi seninul,
le răstorn şi le aşez împotriva
propriei mele morţi,
pe care tu ai vrut-o!

(preluare de pe Internet)


Scriitorul zilei:  Dinu Flămând, n. 24 iunie 1947   

        

Născut la Susenii Bârgăului, jud. Bistriţa-Năsăud, a urmat Filologia la Cluj, cu licenţa în 1970. Este unul dintre întemeietorii cenaclului literar şi ai revistei Echinox. A lucrat la revista Amfiteatru şi la Secolul 20; eliminat de la Centrala Cărţii pentru refuzul de a participa la scoaterea unor titluri din circuit. Cu un timbru personal distinct încă de la debut, foarte favorabil primit de critică, volumele sale au ajuns să deranjeze cenzura şi pe culturnici. Se refugiază în Franţa, devenind foarte cunoscut ca incisiv comentator la Radio France International, între 1979 şi 2009. După Decembrie 1989 reia activitatea literară şi publicistică în ţară, remarcându-se prin comentariile şi prin emisiunile sale de la radio şi TV.
Beneficiar al unor burse şi programe de creaţie, în USA, Portugalia, Franţa, Brazilia, Italia... În mod firesc a publicat volume de poezii traduse în aceste limbi străine şi, la paritate, el însuşi a tradus intens din poeţi străini contemporani. 
Lirica sa a fost tradusă în spaniolă, franceză, engleză, portugheză, italiană.
A tradus din poeţi englezi (Martin Booth), latino-americani (Omar Lara, Fernando Pessoa, Cesar Vallejo, Torga, francezi: G. Semprun; S. Beckett, italieni (Umberto Saba) etc.
A scris eseuri despre George Bacovia, Ion Barbu, Anton Pann şi numeroase prefeţe la cărţi de poezie.
Numeroase premii şi distincţii literare, inclusiv Premiul Mihai Eminescu 2011, pentru Opera omnia.
Opera poetică: Apeiron, 1971; Poezii, 1974; Altoiuri, 1976; Stare de asediu, 1983; Viaţă de probă, 1998; Dincolo/ De l'autre cote, 2000; Tags, 2002; Migraţia pietrelor, 2003; Grădini / jardins, 2005; Frigul intermediar, 2006; Umbre şi Faleze, 2010, Biopoeme, 2010 etc

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dinu_Fl%C4%83m%C3%A2nd
http://www.romlit.ro/dinu_flmnd_cnd_elimini_vanitatea_poi_s_exiti_n_scris
http://ioncristofor.blogspot.ro/2011/10/dinu-flamand-si-cosmarul-istoriei.html

Poezia zilei, Dinu Flămând: 
***

Plante semănate de nimeni
în mâini ce nu le-au atins niciodată
fotosinteză a invizibilului
difuză convingere ce te menţine
pe dinăuntru
nemuritor şi impenetrabil
număr numărat care numără
de om trăit
care se trăieşte
iat timpul nu este
nu este decât răbdare
în altădata ca niciodată

***
după care trebuie să începi să trişezi
chiar dacă nimeni nu vorbeşte de asta
pungile de sub ochi umerii căzuţi
sila ce-ţi transpiră prin pori
te denunţă  toate - în piaţa publică

ai ieşit din coloană
renunţarea devine revelaţia ta
incomunicabilă

iar în timp ce ei continuă să plivească sensul
tu porneşti în călătoria de iarnă

Tavan

ce fac eu încovrigat sub tavanul
acestei camere pe care pictatele crengi
de măr înflorit încearcă să deghizeze
fundul de ceaun al Infernului?

cui îi vorbesc eu cu arta de ventriloc a tăcerii mele
alcoolizată de propria ei muţenie
în pauzele dintre cuvinte?

cum să urci coborând o pantă de unde ochii
ar putea zări dincolo de orizont relieful
inevitabilului prea târziu?



Bujor Voinea, n. 24 iunie 1945

Nimic
Nimic decât  această oboseală
A mâinilor într-o noapte
Când stele savante pulsează 
În fructele calde şi coapte,
Decât aceste lacrimi sărate
Ale Sfinxului privind
Către eternitate.
Nimic nimic decât aburi
Plimbaţi peste apă
De curentul leneş
Ca o bătaie de pleoapă.
Spune-mi cu vorbele tale
Câteva lucruri sfinte, 
Sau câteva cuvinte
Sau câteva cuvinte...
(Din volumul Poezii, ed. Semne, 2009)  
                                      


Alţi scriitori:
Sânziana Pop, n. 1939
Mihai Beniuc, m. 1988
Iv. Martinovici, m. 2005

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001

Recuperez: Trebuie să-i simţi din timp pe acei oameni la care politeţea este antecamera obrăzniciei. Acestor oameni e bine să le opreşti accesul în viaţa ta.
6 februarie. Lidia o găseşte pe tanti M. într-o frenezie greu de explicat, practic nu-şi dă seama că e atît de agitată din cauză că tocmai a auzit vestea morţii Lidiei Oancea. Instinctul de supravieţuire se dă la maxim în astfel de ocazii, în special la oamenii în vîrstă. Lidia îmi povesteşte că mamaia, bătrîna la care stătea în gazdă pe Pictor Verona, 76 ani, beteagă la pat, cînd a auzit că i-a murit sora, a mîncat ca niciodată! Dînd gata un pui întreg, cu toate că biata, nu mai avea dinţi…
Privindu-i pe părinţii tăi îmbătrîniţi, scheletici, te întrebi: eu dintre oasele astea am ieşit?
Mama: Pînă la urmă aş înţelege şi minciuna: croieşti o minciună ca să ieşi dintr-o situaţie nefavorabilă. Dar viclenia? Te uiţi în ochii omului, îi promiţi: am să vin, am să aduc, am să fac… şi tu ştii bine de pe-acum că nu ai să faci nimic din toate astea, căci eşti deja hotărît să nu mişti un deget.


Tata: degeaba am copii mari, la casele lor, dacă ei nu mă pot scăpa de neputinţă şi de boală. Te dor dinţii, se arată săritori, să te ducă la doctor, să plătească lucrarea. Dar durerea tot eu să o suport? Îşi dădea seama că e absurd, că doreşte ce nu se poate şi nu se cuvine. Îl apuca lehamitea de sine şi de tot.
Tata: Vera şi Mihail nu sunt fraţi gemeni, dar ar fi trebuit să fie, după cît de mult ţin unul la celălalt. Parcă sunt mîna dreaptă şi cea stîngă, care mereu se caută şi se ajută. Dar Dona ce-ar fi trebuit să-mi fie, pe cît ţine la mine? Mamă, psînti!
În V-2 unele capitole să fie de o singură frază, sau de două – contrapunctic. Să văd dacă unele paragrafe stufoase nu pot fi reduse la cîteva propoziţii, simple atenţionări.
Mama: Mă iubesc copiii? Lasă, că dacă îmi seamănă, o să-i iubească pe ai lor. Şi o să înţeleagă ce e aleanul.
Florile trandafirului japonez se deschid pentru o singură zi, însă somptuoase,  desfoiate ca o horbotă roşie-aprins, mari cît o palmă. Iar cînd e să nu se deschidă, cad noaptea, parcă ruşinate de insucces…
Trezirea din mijlocul nopţii: nu-ţi simţi trupul, de parcă ai fi într-o nacelă miraculoasă din care poţi vedea ce n-ai văzut ziua…Trezia vecină cu visul...
Mama: Dormiţi, puii mamei, ăsta e cel mai bun lucru pe care îl puteţi face. Cît dormiţi, încă e bine pentru voi – şi pentru mine…. De cum vă sculaţi, grijile mele nu mai au şir, nici margini.
Va urma