duminică, 23 martie 2014

Scriitorul zilei: Romulus Cioflec, n. 23 martie 1868 - d. 13 noiembrie 1955
  

    
                
Dintr-o familie de ţărani de pe lângă Covasna, a făcut şcoala primară în satul natal Araci, apoi Şcoala normală de la Câmpulung Muscel, după care şi-a dat diferenţa la liceu. Un interimat de 5 ani ca bibliotecar la Academia română. A făcut Literele la Bucureşti, terminate în 1914 şi a fost profesor în câteva localităţi din Prahova şi Dorohoi. Războiul îl surprinde în Basarabia, familia sa se refugia din faţa armatelor austro-ungare. Rămâne la Chişinău aproape un deceniu, între 1917 şi 1926, implicându-se în lupta pentru independenţa basarabenilor dar şi pentru emancipare, inclusiv pentru introducerea alfabetului latin în şcoală, în publicistică. Militează pentru instruirea învăţătorilor, considerată cheia propăşirii  pedagogiei în Basarabia. Devine redactor la Cuvântul Moldovenesc, la Sfatul Ţării, aflându-se în aceeaşi grupare de intelectuali militanţi pentru ideea naţională cu Ştefan Ciobanu, Onisifor Ghibu, Petru V. Haneş, Pan Halippa, Ion Nistor. În intensă corespondenţă cu Garabet Ibrăileanu, care îl poziţionează corect în câmpul literaturii. Înfiinţează asociaţii, fundaţii, Ligi culturale, o Universitate populară. Ţine cursuri, prelegeri, cicluri de conferinţe. La una dintre acestea, poetul  Alexei Mateevici dă citire poeziei sale Limba noastră.  Peste nici o lună poetul va fi răpus de tifos. Romulus Cioflec iniţiază o colectă pentru ridicarea unui monument. Între timp beneficiase de o bursă de un an la Berlin; se prezintă la o consfătuire de la Paris, la alta de la Madrid. În fapt, scriitorul, publicistul, militantul pentru ideea naţională se dovedea a fi un călător împătimit, cu vocaţie europeană. Văzuse deja Petrogradul, va vedea o bună parte din Europa; dar şi Egiptul, dar şi Polul Nord (Sub soarele polar)... Părăsind Chişinăul, va fi profesor la Timişoara, ajungând în final la liceul Gh. Lazăr din Bucureşti.
Debutase cu proze din lumea satului, în manieră sămănătoristă: Doamne-ajută-ne!, 1907, dar se emancipează cu următorul volum: Lacrimi călătoare, 1910. Alte volume: Pe urmele Basarabiei, 1927, Cutreierând Spania, 1928 şi Vârtejul, 1937, descrierea refugiului din Ardeal, carte ce primeşte Premiul Academiei. Alte lucrări: Românii din secuime, 1942, Pe urmele destinului, 1943, Trei aldămaşe, Moarte cu bucluc şi Boierul, 1957, apărut postum.
Un om al faptei pentru neam, inclusiv al militantismului publicistic şi social-civic, dar şi prin literatura de calitate. Reeditările atestă perenitatea mesajelor acestui autor pentru care basarabenii au o recunoştinţă specială.
O casă memorială în satul natal, un liceu , o stradă purtându-i numele - sunt semne ale neuitării, binemeritate.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Romulus_Cioflec


Alţi scriitori:
A. D.  Xenopol, n. 1847
Radu Lupan, n. 1920
Al. Busuioceanu, m. 1961

Lidia Lazu în Recital Blaga
blaga in franceză:



Poezia zilei: Al Busuioceanu, m. 23 martie 1961

*
Fii tu lumina mea Fii apa
unde să mă cufund eu
şi s-aştept şi să tac
adânc
piatră-ntre pietre


Trup curtean dumnezeiesc de trist

Pur spectacol de Om
Trup curtean dumnezeiesc de trist
floare de gând şi de nerv
Vis e carnea ta după chimia cerească
undă coasta ta şi seminală mânia
de dragon profund a sexului tău

În durata de lumină trăind
visul ia culoarea ochilor tăi
Adevărul nu pătrunde-n pupilă
şi-n fundul privirii tale te separi
de iubirea, de rana şi cântu-n care te-ai născut

Singurătatea ta aspiră la condiţia perfectă
gol un zeu pe norul atic
Durerea ta fum fără memorie
Mai uşoară cenuşa decât umbra
când arsă într-o clipă îţi e frumuseţea


(preluare de pe blogul Corobca)


Ion Lazu - O pagină de jurnal 1998
3 martie1998. La 7:15 la Gorjului, în poziţie de autostopist spre Scorniceşti. Mă culege o Dacie, doi domni trecuţi de 55 de ani, cel smead gen I.V. conduce maşina şefului. Acesta a fost în Irak, construcţii hidrotehnice... Ghinionul Irakului, acest paranoic! Altfel, Bagdadul e un oraş occidental, baie de lumini, autostrăzi ultramoderne, sonde petrol exploatate sub presiunea zăcămîntului, exces de gaze, arse, irosite. Criză de apă şi interdicţia de a se fora pentru alimentări cu apă sub 5o m, spre a nu înţepa structurile petrolofere. Ur, Ninive, s-ar fi putut trăi din turism şi petrol. Acum trăiesc din raţii zilnice şi îl iubesc pe conducător precum noi pe Ceauşescu - tresar cînd sunt nevoit să-i scriu numele… Irakul a atacat Iranul pentru o zonă petroliferă de la gurile Eufratului; iranienii trimiteau în faţă copii cu puşti, ca inamicul să nu tragă. Etc. Un război de 9 ani, o măcinare inutilă. Coloane de camioane cu sicrie învelite în drapelul naţional…

Cobor la intersecţia spre Scorniceşti. Un taxi spre primărie, taxiul se defectează, dau totuşi banii. La primărie mă trimit la arhivă, nu găsesc rolul lui Ilie Ţipei, o găsesc pe Lixăndrina Ţipei, dar rînd pe rînd a vîndut terenul la vreo cinci persoane. Tanti M. îmi spusese că au fost vîndute fără acte… Fac o copie xerox, o depun la dosar, mi se spune că actul de care ne prevalăm noi, de la Arhivele Slatina nu e bun, acel Recensămînt agricol s-a făcut în 1941, nu în 1961. Plec supărat, cu gând să revin la Bucureşti; totuşi mă răzgîndesc, iau o ocazie la Slatina, stau la coadă la Arhivă, mi se confirmă că actul nostru e fals, nu 61, ci 41. Nu înţeleg, poate tanti a rugat pe dactilografă să-i schimbe data? Aşa pare… Fac cerere pentru refacerea documentaţiei, trebuie s-o ridic peste 30 de zile. Deşi mi se spusese că nu se eliberează un act a doua oară. Iau o ocazie de la Vila, nemai trecînd pe la soră-mea. Ajung la Bucureşti, trec pe la tanti M. care face o criză, îi blesteamă pe toţi ai ei, soră, nepoţi, cumnat, mama bătrînă… Nu-mi explică de ce data e falsificată. Dă vina pe rudele ei, care i-au furat partea de moştenire… Dar unde e logica, totuşi?
(din Lamentaţiile Uitucului)
Va urma


Fotografii... la zi