marți, 11 martie 2014

Lidia Lazu în recital Blaga

Dacă lumina ar putea cânta:

Scriitorul zilei: Ion Pillat, n. 11 martie 1891- d. 17 aprilie 1945 

Balcic

Balcic, nostalgic cum e luna, 
Albind peretii râpelor pustii, 
Podind pe valuri licărite bruma, 
Veghind cu basme moarte vremuri vii.
Balcic, încins cu ziduri de cenuşă.
Balcic, cuprins cu murmur de fântâni, 
Încununat cu ceruri de brânduşă, 
Împodobit cu semne din păgâni, 
Cu dealurile surelor camile, 
Cu case vechi: încremenite oi, 
Balcic, păstorule din alte zile, 
Cobori pe ţărmul biblic pân-la noi.
Cetate mai bătrâna decât mortii, 
Loc sfânt, ca tineretea de senin:
Migdalii să-nflorească pragul portii
Când în lumina ta mă-nchin.
 ***
Fiul unui boier şi parlamentar moldovean dintr-o veche familie citată şi de Cantemir în Descriptio Moldaviae şi al celei de a doua fiice a marelui politician Ion C. Brătianu, a făcut clasele primare în particular, petrecându-şi copilăria la moşiile Florica-Argeş şi Miorcani-Rădăuţi-Prut; a teminat liceul la Sf. Sava, 1905, după care împreună cu alţi doi fraţi mai mici şi-a continuat studiile la Paris, mai întâi liceul, apoi înscriindu-se la Sorbona, pentru cursuri de Istorie şi Geografie, dar şi de Drept. Îşi va lua două licenţe la Paris, în 1913 şi 1914. Dar revine în ţară pentru campania din Bulgaria. 
A frecventat cenaclul lui Al. Macedonski, căruia i-a publicat volumul Focuri sacre.  În 1916 repetă gestul cu George Bacovia, editându-i volumul Plumb. Debutase el însuşi în 1911, publicat de Titu Maiorescu, în Comvorbiri literare. Primul volum: Visări păgâne, 1912, iar în 1914, Eternităţi de-o clipă. Preluase conducerea revistei Flacăra, împreună cu Adrian Maniu şi Horia Furtună. În 1919 volumul Amăgiri, în 1921 o antologie tematică: Poezia toamnei. În 1923, Pe Argeş în sus, considerată capodopera sa, apoi Satul meu, 1925, dar şi o Antologie a poeţilor de azi, împreună cu Perpessicius. 
Între 1927 şi 1931 face mai multe călătorii: în Grecia, Spania şi încă de două ori în Grecia, editând Caietul verde, 1932, apoi Scutul Minervei, 1934. Devine membru corespondent al Academiei în anul 1936. Alte titluri: Ţărm pierdut, 1937, Balcic, 1942 şi în acelaşi an o antologie din lirica germană, plus volumul Împliniri. În 1944 îi apare o antologie de Poezii, în 3 volume, cuprinzând lirica dintre 1906 şi 1941. Moare la doar 54 de ani, în 1945, în urma unui atac cerebral.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat
 http://www.scribd.com/firkiry/d/26937266-Ion-Pillat

Din Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale
18 aprilie 2007: (...)  Merg în vecini, dincolo de Dacia, pe strada Al. Philippide, la nr. 9, unde a locuit familia Pillat, iar acum actorul Nicu Constantin, cum deduc din spusele unui domn pe care-l abordez la intersecţie. S-a născut în anii 60, deci nu ştie de fosta stradă Pia Brătianu, de faptul că toată această stradă era pe vremuri a familiei Brătianu, necum de Ion şi Dinu Pillat. Zic: dar nici strada M. Eminescu nu s-a numit aşa, ci Romană. Nu ştie, el a fost la şcoală pe strada M. Eminescu. Dar ce se întâmplă? Sunt eu mai bucureştea decât oamenii născuţi în acest cartier? Intru în curtea lui Nicu Constantin, sun, iese o doamnă ca la 60 de ani, zâmbet ceva mai tânăr, amabilă, da, a auzit că sus ar fi locuit Ion Pillat şi apoi fiul acestuia, Dinu. Apoi moştenitorii, care aveau drept şi asupra terenului de alături, au vândut şi o firmă străină a construit acel imobil pentru sedii de firme. Dar mai bine ştie maestrul, doamna îmi dă telefonul lui. Îi spun de Eugen Barbu, da, erau în vizite cu dna Marga Barbu, însă de vreun an n-a mai fost pe la ea; de curând a văzut-o pe stradă pe sora mai mică, o femeie înaltă, dar nu a abordat-o. Zic: Am vorbit cu cele două la telefon, ceva mi s-a părut în neregulă. Da, ultima dată când s-au vizitat, Marga abia se mişca, iar pe de altă parte parcă a luat-o razna, fabulează. A găsit-o aranjând cărţile lui EB. Îmi spune că bine fac cu plăcile memoriale, ştie că pe strada M. Eminescu colţ cu Tunari-Drobeta, spre benzinărie, tot aşa, a fost dată jos placa memorială a unui scriitor, nu-i ştie numele. Păi nu e vorba despre Perpessicius? Să dau telefon dimineaţa după 9:30- sau pe la 14.30 ca să-l prind pe Nicu Constantin.
Ies, merg pe strada Drobeta, caut, întreb, nu găsesc urma plăcii dată jos, poate la vreun imobil renovat, de nu se mai cunoaşte. Merg în Piaţa Spaniei, mă uit pe hartă şi mi se pare prea departe să ajung pe jos în Hristo Botev şi în Ion Ghica. Trafic îngrozitor. Smog teribil. Stau şi privesc pe cealaltă parte a străzii statuia lui C. Nottara. Din staţia lui Murgeanu schimb cu 135 şi ajung în cartier, abia mai mişcându-mi picioarele, după o zi grea, în care am realizat mai puţin decât ieri..


Alţi scriitori:
Iosif Naghiu, n. 1932
Octav  Sargeţiu, m. 1991
Vlaicu Bârna, m. 1999


Poezia zilei

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1997
13 oct. 97. Azi dimineaţă la slujbă, apoi în oraş, ca să dau la developat un dias – nu se mai poate, nu mai au chimicale, procedeul e depăşit, trebuie trimis în Germania. Seara L. vorbeşte cu Maria U., iar eu cu Ţone care apelează să-l ajut la revistă. A primit acces la arhiva Marcel Iancu. Etc.
De ce ne-am arăta intrigaţi cînd autorul ne mărturiseşte, consternat, că viaţa l-a luat pe nepregătite, că multe dintre temele, ideile sale mai incitante-apetisante i-au scăpat, fie şi pentru simplul fapt că n-a putut să şi le noteze pe loc, în momentul ardent al impactului?! De câte ori, tot aşa, omul rătăcind prin natură, nu ratează vînatul pentru simplul motiv că nu are asupră-i puşca necesară. Fie el şi vînător legitimat…
 27 oct. 97. Ieri Sf. Dumitru. Ce zi de toamnă frumoasă cu dinadins! Dar, într-altfel, ce zi chinuită, cu dinadins! Mai întîi la Bellu, pentru Sergiu Boştinescu şi Valeriu Trufaş; apoi la ziua mătuşii, (la un moment dat îmi strecoară: Mi-e tare frică de moarte… Eu: Ca şi lui tata…); apoi la Ţone – citesc Cristina Pavel şi Radu Zodilă; seara la ziua de naştere a lui Bogdan. Iar la ora 23,50 vine Lidia de la alde Didi şi-mi spune ce absurdităţi sunt în capul lui cu privire la vînzarea casei din Şoimu – mişcare din care Lidia a rămas fără spaţiu locativ.
 28 oct 97. L. zice de tanti M.: Femeia asta infernală, dacă avea educaţie, cultură, ar fi devenit o mare scriitoare (cu isteria ei, cu mitomania, cu fabulaţia, cu felul cum tot ce s-a întîmplat pe lume i s-a întîmplat şi ei – şi nu oricum, ci di granda!)

  


 Va urma


Fotografii... 


Adăugaţi o legendă