duminică, 9 martie 2014

Lidia Lazu recitând din poezia contemporană




Scriitorul zilei: Mircea Eliade, n. 9 martie 1907 - d. 22 aprilie1986

Fiul unui ofiţer din Tecuci, care din admiraţie pentru Heliade Rădulescu şi-a schimbat numele (Eremia), viitorul scriitor şi filosof al religiilor se naşte la Bucureşti, urmează şcoala primară din str. Mântuleasa, nume pe care a ţinut să-l mute în literatură, apoi liceul Spiru Haret, unde i-a avut colegi pe fraţii Acterian, pe Ctin Noica, pe Barbu Brezianu. Adolescent atras de lecturi nesfârşite, inteligenţă de tip enciclopedist, începe prin a fi atras de naturale, de chimie şi de ocultism, dar citeşte masiv din Balzac, din Papini (pe care ţine să-l cunoască, mergând în Italia), îmbiat şi de lecturi din filosofie, din istorie: Epictet, Pârvan, Hasdeu, Iorga. Îşi lărgeşte orizontul învăţând în particular italiana, persana, ebraica, pe când franceza îi era deja bine cunoscută.
La 14 ani publică o primă lucrare din entomologie, dar şi o alta de chimie, în următorii patru ani definitivând textul primului său roman autobiografic: Romanul adolescentului miop, 1928; în anul următor va publica o continuare a relatării: Gaudeamus, 1929, despre anii studenţiei, despre cunoştinţa cu Nae Ionescu, care l-a impresionat profund. Maestrul i-a dat un post de redactor la Cuvîntul.
Cu o bursă privată pleacă pentru 2 ani în India, la Calcuta, unde cu savantul prof. Dasgupta se iniţiază în sanscrită şi în Yoga (nescăpând ocazia unei excursii iniţiatice în Himalaia). Îşi va lua doctoratul cu această temă. Dar în curând îi apare romanul de mare succes Maitreyi, 1933, despre idila destrămată cu fiica sanscritologului, Maitreyi Devi, de numai 16 ani. Şi, peste mai bine de 40 de ani, parcă pentru a ni se dovedi că nu numai în literatură lucrurile se aranjază minunat, poeta indiancă apreciată de însuşi Rabindranat Tagore, află de la un indianist român în vizită la Calcuta despre romanul de dragoste al lui ME şi scrie ea însăşi o replică la acesta, Dragostea nu moare, 1972, roman scris în bengali, ce va fi tradus în engleză, în română şi care are deschisă o carieră mondială, magistral gândit şi elaborat.  A avut loc şi o întâlnire la senectute a celor doi protagonişti, la Chicago, însă se spune că ME a fost cu deosebire rezervat, la limita cu impoliteţea. Nimic nou într-asta, la fel procedase şi J. W. Goethe când iubita din Suferinţele tânărului Werther se prezintă la Weimar (vezi Th. Mann: Lotte la Weimar).Vom reţine totuşi că eroina idilei bengaleze dăduse numele romanului lui ME, iar în replica bengaleză, protagonistul îşi păstrează numele de Mircea... Niciodată desprinderea nu este totală, esenţialul rămâne...
În a doua parte a anilor 30, ME se raliază la Mişcarea Legionară, publicând intens în oficiosul acesteia, participând la campania electorală din 1937; va fi arestat în aprilie 1938, şi, neretractând, va fi trimis în lagărul politic de la Miercurea Ciuc, apoi, din motive de sănătate, la sanatoriul Moroeni, eliberat în noiembrie 1938. ME  nu a recunoscut niciodată implicarea sa legionară, fapt ce a stârnit vii şi îndelungi controverse, neîncheiate nici astăzi.  Netrădat vreodată (ca de altfel şi Cioran!) de prietenul său din tinereţe, Eugen Ionescu, despre care ştim că a părăsit România în ultima clipă, îngrozit de teroarea antisemită a statului legionar.
În timpul marii conflagraţii ME este ataşat de presă la Londra, apoi la Lisabona, pe vremea lui Salazar. Revine la Paris, în condiţiile dificile de după război, iar din 1957 se stabileşte la Chicago, unde va face o fulminantă carieră universitară, publicând studii despre credinţele şi ideile religioase, despre filosofia culturii, mituri etc.
Scriitor cu deosebire prolific, opera sa ar totaliza cam 80 de volume, traduse în multe limbi ale lumii, inclusiv în româneşte, una dintre dorinţele arzătoare ale autorului, chiar în condiţiile ostile ale comunismului. S-a ţinut ferm la repetatele ispitiri ale Ceauşescului, care ar fi vrut să se folosească de imensul prestigiu al marelui savant pentru legitimarea comunismului naţional din ţară. Scrâşnind din dinţi, nu s-a lăsat corupt în ruptul capului, fie şi pentru o popularizare la maximum.  Nu a acceptat să trădeze exilul,  şi toată lupta acestuia....
Au făcut epocă nuvelele sale Pe  strada Mântuleasa, La Ţigănci, romanele Noapte de sânziene, Nuntă în cer.  S-a scris şi se scrie dezlănţuit despre ME, este citat la tot pasul, căci prin contribuţiile sale substanţiale în atâtea sectoare ale cercetării, a devenit inevitabil la bobliografie. Apar anual monografii, studii despre scriitor şi folosof, despre diferite teme ale lucrărilor sale. Poate cel mai cunoscut nume de român de la trecerea între milenii. 

Opere literare: Romanul adolescentului miop, roman (1928); Gaudeamus, roman (1929); Isabel și apele diavolului, roman (1930); Lumina ce se stinge, roman (1931); Maitreyi, roman (1933); Întoarcerea din rai, roman (1934); Huliganii, roman (1935); Șantier. Roman indirect (1935); Domnișoara Christina, roman (1936); India (1936); Șarpele, roman (1937); Nuntă în cer, roman (1938); Secretul doctorului ; Honigberger, nuvelă (1940); Nopți la Serampore (1940); Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963); La țigănci, nuvelă (1969); Noapte de Sânziene, roman (1971); În curte la Dionis, roman (1977); Bătrânul și birocratul (1974); 19 trandafiri, roman (1980); Viața nouă (Ștefania), roman neterminat.
Opere ştiinţifice: Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936); Cosmologie și alchimie babiloniană (1937); Comentarii la legenda meșterului Manole (1943);Traité d'histoire des religions (1949); Le Sacré et le Profane (1956); Aspects du mythe (1963); Le mythe de l'éternel retour (1969);Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)
Memorialistică: Jurnal, 2 volume; Memorii, 2 volume; Jurnal portughez şi alte scrieri; 2006; Încercarea labirintului, 2000.

Citeşte mai mult:   http://www.istoria.md/articol/596/Mircea_Eliade,_biografie
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade
 http://www.ziaruldeiasi.ro/local/focsani/fostul-om-de-casa-al-lui-mircea-eliade-dezvaluie-sotii-eliade-au-sfirsit-in-mizerie~ni3qep#.T1oZcHeA8TY.facebook


Casa din Bdul Dacia  nr. 141.


Alţi scriitori:
Ion Buzdugan, n. 1887
H. Lecca, m. 1920
Dim. Păcurariu, n. 1925
A. de Herz, m. 1936
Cezar Petrescu, m. 1961


Poezia zilei

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1997
8 oct. 97. Ieri în zori, după o noapte în accelerat, sosesc din campania 97, de la Cîmpulung Moldovenesc. Spre casă mă grăbesc să o prind pe Lidia, care într-adevăr era gata de plecare la serviciu. Îmi arată articolul din Luceafărul, iar pe cel din Viaţa Rom. mi-l va aduce de la birou. Desfac bagajul, întind la uscat o parte din plantele medicinale. Aţipesc vreo jumătate de oră, cred. Apoi continui cu bagajele şi vorbesc cu Andrei. Are 168 cm şi 46 kg, deci destul de înalt, deja, la cei aproape 14 ani ai săi, însă foarte slab. Are cui semăna. Despre Cîmpulung, despre examenul de absolvire a 8 clase. La telefon cu Pan I., în pat, după 23 zile de internare la Fundeni pentru investigaţii şi diagnostic: pancreatită cronică. O boală gravă, îmi zice. I-au făcut diverse endoscopii, el, ca medic nu i-ar fi prescris nici unui duşman asemenea suplicii. E foarte mirat cînd îi spun că eu însumi m-am chinuit cu endoscopie, sondaj gastric-duodenal, puncţie lombară etc. Îi promit să trec azi-mîine pe la el, să vorbim mai multe. Poate îi duc articolele din reviste, dar mai bine nu, să nu devină invidios. De ce ar fi, cînd alţii publică număr de număr?! De la Geta aflu că Ţone e la Neptun, întîlnire cu scriitorii români din diaspora.
În tren, cîteva idei şi sugestii pentru Veneticii, care pe de o parte se amînă, se lungeşte, se…, iar pe de altă parte nu se încheagă şi nu capătă o lance, o direcţie de atac, o teză! Ce se află dincolo de fapte, de întîmplări, de drama refugiatului? Ce sens le dau? Dar e musai să-l aibă, sau asta e aportul celui care citeşte? Oricum, intenţionez să intercalez nenumărate pagini de jurnal în structura Veneticilor, dimpreună cu rememorări etc. E un moment propice, cînd trăiesc cu părinţii în gînd, trebuie folosit prilejul. Nu se ştie cînd şi ce se va schimba, în mintea mea, mai degrabă decât în sufletul meu

Recitind Marea lectură, cronica mea la Orbitor, nu mi se pare sub nivelul celorlalte exegeze din Viaţa Rom.
Va urma


Fotografii