vineri, 7 martie 2014

Lidia Lazu în recital Blaga

Eu nu strivesc corola:


Scriitorul zilei: Virgil Gheorghiu, n. 22 martie 1903 - d. 7 martie 1977
                
Viitor poet, pianist, compozitor şi muzicolog V.G. se naşte la Roman, face studii de Conservator la Bucureşti, 1928-1930, continuate la Viena şi Paris. 
Debutează cu poezii în 1925, se raliază grupării avangardiste de la revista "unu", de unde este exclus pentru că avea colaborări  şi la alte reviste, diferit orientate: Bilete de papagal, Adevărul,  Cuvântul liber. Importantă se dovedeşte a fi nevoia de armonie în artă, poetul se va individualiza printr-un stil expresionist, iar în final  recurge la prozodia clasică a sonetului şi rondelului. Debutul în  1930, cu Cântările răsăritului.
Alte titluri: Febre,1933; Marea vânătoare, 1935, Tărâmul celălalt,1938;Pădurea adormită, 1941. După 1944 se menţine în espectativă,  revenind abia în 1966 cu Poeme, după care urmează Poezii, 1968,  Trezirea faunului, 1973 şi Sonete, 1975. În volumul postum  Poezii, 1986, este inclusă o secţiune de rondeluri. 
***
Am pus o placă memorială în str. C.A.Rosetti, imobil pe faţada  căruia pre-exista o placă memorială cu basorelief, pentru Cezar Petrescu. Încercările de a-i pune o plcă memorială la adresa  din Str. Şcoalei nr. 8 s-au dovedit infructuoase. Între timp,  a dispărut însă placa memorială a lui Cezar Petrescu, smulsă  probabil pentru refolosirea metalului.
N.B.Aceste lucruri se  întâmplă la nici 100 m de artera principală a Capitalei, bdul  Bălcescu-Magheru. Fără comentarii.
Completare: În locul plăcii lui C.P. smulsă, a apărut de curând o altă placă memorială, tot de marmoră, ce-i drept mai modestă ca dimensiuni şi desigur fără basorelief, însă cu acelaşi text. Colocatari inimoşi, simţindu-se cumva vinovaţi ..


Alţi scriitori:
Al. Balaci, m. 2002


Poezia zilei: Virgil Gheorghiu


  Ars poetica 

Înalţă-te, poete, păstrând cu tine lestul!
La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii!
Îmbrăţişarea lumii, privirile şi gestul,
Cu-asprimea unui Hades, supune-le trierii.

Să cânţi suflarea vie, lucire de oglindă,
Nu lenta pleşuvie-a cununilor de laur.
Năvod aruncă-ţi viaţa şi inima, să prindă
Din crişuri de imagini, poeme, peşti de aur!

Sonet

Lucra Manole meşterul cu trudă
Şi fără spor la zidul legendar,
Că-n faptul nopţii, piatra de sub var
Smintea din loc cu tencuiala udă.

Dar n-a mai fost istovul în zadar,
Când a zidit cu desnădejde crudă,
În temelii, nu om străin, nici rudă,
Ci draga lui: trup viu, cu ochi de jar.

S-a-năbuşit năprasnic fericirea,
Dar întărită-i schela. Turnuri sfinte
Sclipesc urcând în soare mânăstirea.

Asemeni lui, purtând un vis în minte,
Poeţii îşi ating desăvârşirea
Zidind iubirea vieţii în cuvinte.


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1997
27 sept.97. Bucovina: Să stau undeva, într-un fotoliu, încotoşmănat, lumina venind de la fereastra din spate să se schimbe de la un moment la altul. Să pulseze – odată cu petrecerea norilor pe cer, cu evoluţia soarelui, a zilei – să citesc o carte de un scriitor cunoscut – de pildă Epistole de MC, să tresar, să mă încălzesc pe dinăuntru, să subliniez, să reiau pasaje. Să întind uneori mîna şi să-mi notez cîte ceva pe o foaie de hîrtie smulsă dintr-u caiet vechi, scos din uz, găsit la etajul gazdei. Şi ştiind, simţind pe la ceafa mea cum trece timpul, să mi se pară că mie nu mi se va întîmpla nimic rău, că bătrîneţea e încă departe, că voi trăi, fără mari probleme de sănătate, încă mulţi ani… Astea fiind momentele bune ale firii mele, legate îndeobşte de lectură, de scris. În rest, mai nimic nu mi se potriveşte, cu dinadins…
Basarabenii sunt în mare măsură asemănători ardelenilor, asupriţi/influenţaţi de austroungari, dar rămaşi români. Ce e maghiarizat la ardeleni, e slavizat la basarabeni. Dar şi de n-ar fi vorba de o similitudine a situaţiilor şi a rezultatelor, ci doar de o diferenţă în defavoarea basarabenilor, tot ar fi drept să ne gîndim că marea opresiune apuseană a încetat în 1918, apoi s-a estompat între timp, pe cînd cea rusească a revenit în 45, pentru încă 45 de ani…
(Să nu uit că  unii intelectuali ardeleni au venit n Basarabia, chiar în timpul Primului război sau imediat după aceea anume ca să militeze pentru emanciparea localnicilor, pentru înfiinţarea de şcoli, ziare, reviste şi cu deosebire pentru a pregăti Unirea cu România. Onisifor Ghibu, Petre V. Haneţ, alţii…)
Asist la creşterea copleşitoare a lui Andrei, de la o zi la alta mă aştept să devină altceva, mai înţelept, mai informat, mai complex. Şi nu mi se mai pare aşa de important să fac planuri în ce mă priveşte.
Pînă în sec. XX  bunăstarea unei ţări aducea cu sine cultura, literatura, muzica, pictura, cei bogaţi îşi plăteau bucurii estetice, îşi legau numele de edificii, colecţii etc. De la apariţia TV, această condiţionare a căzut, iar pe de altă parte ce nu se produce şi nu se poate livra prin ecranul tv nu mai are căutare; nu se mai crează pentru cineva, pentru elite, ci pentru toată lumea, ştacheta e coborîtă la nivel popular. Toţi cumpără mult, însă numai lucruri pentru toţi.
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
 Va urma


Fotografii de familie cu Andreiu-mic, Slatina, 1986