sâmbătă, 24 august 2013


 

Scriitorul zilei: Mircea Iorgulescu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-mircea.html 


Vezi şi Costache Negruzzi (m. 1868): http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Negruzzi

Vezi şi Ion Budai Deleanu (m. 1820) 


Poezia zilei: Grigore Chiper (R. Moldova)

O crenguţă

viaţa ta nu mai are nimic de făcut
nici n-a avut
doar să prindă nişte foi cu clame
să bată o ţintă în ceaţă
să parcheze maşina la umbră

cineva iese din cadru
şi aruncă o crenguţă neagră

(din volumul Turnul de fildeş înclinat, Ed. Vinea, 2005)


Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1994 
2 martie 94. Ieri dimineaţă dau Ilaşcu şi Megalitice la Rom. Lit., dar şi 20 de poeme de-ale Lidiei, lui Alex. Stefănescu, care îmi promite mai curînd un debut la Zig-Zag, iar de celelalte două articole se arată interesat; Jean A. îmi promite să publice articolul Samizdat, ceea ce ar fi minunat. În Cotidianul a apărut pe larg programul de vineri, inclusiv nominalizarea Lidiei, iar cineva îmi spune că anunţul s-a dat şi la radio. Pe la 6 seara reuşesc să fug de la Pro-Basarabia şi mă văd cu Pan Izverna la Sf. Iosif, asistăm la rugăciunea de seară, îmi dă corectura la Paralela 45, dar nu pare convins de idee, altele îi par imperativele momentului. La Piaţa Romană ne întîlnim cu un celebru deţinut politic Puiu Ion, mergem împreună la lansarea revistei scoasă de Radu Ciuceanu cu Institutul de cercetări asupra totalitarismului. Cu greu ajungem în spatele Televiziunii, cu dl Puiu care merge anevoie. A stat 16 ani în închisoare, dintre care 10 în lanţuri, ca nesupus, probabil pentru că n-a putut să tacă, spunîndu-le zbirilor zbiri. De fapt o recepţie de high-life, unde ne primeşte însuşi R. Ciuceanu, dar la doi paşi după noi apar pe rînd toţi grangurii: V. Văcaru, Dănescu, Procurorul General, Radu Cîmpeanu cu soţia, mulţi parlamentari, Adr. Năstase fără soţie, diferiţi bătrîni necunoscuţi mie, şi prof. Al. Duţu, foarte simpatic, cu haz, Bucur, alţi cîţiva pe care mi-i prezintă P.I., bine iniţiat într-ale detenţiei. Dintre scriitori, cine nu te-ai aştepta! Mircea Micu şi Val. F. Mihăescu, Mitzura Arghezi, care locuieşte la etaj, aceasta fiind casa dată de Regim lui T. Arghezi, apoi a luat-o Valentin Ceauşescu, iar acum stă Mitzura, iar jos e Institutul. Se bea şi se mănîncă. Nu ştiu de ce, dar Mihai Ungheanu e foarte expansiv, zîmbeşte, face gesturi largi, foarte sigur pe el, îl ştiusem un reţinut, un crispat, chiar închistat: nu cumva să te apropii, să-i oferi tov.red ;ef/adjunct vreo colaborare la Luceafărul…Aici pare chiar frivol… I-a reuşit cacialmaua? Nu-mi găsesc locul, pentru că niciodată locul meu nu a fost printre astfel de specimene, doar cîteva persoane îmi par nimerite aici pe motive de amiciţie, în rest o adunare cam suspectă. Mihnea Gheorghiu, Manuela Cernat, cu care schimb cîteva cuvinte despre Piaţa Universităţii.

Cum P.I. vrea să mai stea, plec cu dl Puiu, care mi se destăinuie: Pe 15 dec. a vorbit la Uniunea scriitorilor şi i-a adus pe toţi la acelaşi numitor. Ce-a făcut Coposu după ce a ieşit din închisoare? Nici un singur gest anticomunist! Spune că e o mafie, tot masoneria, se pare, al cărei reprezentant la noi e Moses Rozen. Că primul cu care s-a luat legătura şi i s-au făcut propuneri a fost el, dar a refuzat să colaboreze, noii veniţi fiindu-i suspecţi. Cînd s-a pomenit ca ţărăniştii să meargă alături de UDMR?! Admite că PUNR a făcut greşeli, nu au politicieni în faţă, dar maghiarii ţintesc dezmembrarea ţării. Să se alipească Vestului şi să rămînem noi cu ruşii… N-a avut bani de călătorit cu metroul, mormăie ceva cu hoţii, pe străzile astea întunecoase. Drumul l-a obosit. Un bărbat ca la 75 de ani, înalt de cam 180 cm, cu pardesiu Covasna, cravată şi pălărie cu boruri largi; ochi verzi-albaştri, faţă prelungă, trăsături foarte plăcute, de actor; i-am şi spus că-mi pare a-l mai fi întîlnit. Dar nu. Spune că el e marginalizat, nici în Memorialul durerii nu l-au băgat, nici în alt loc nu a reuşit să publice. Stă noaptea tîrziu, are nevoie mare de linişte. Îmi confirmă că îşi scrie memoriile. Incomod. Inflexibil. Aş vrea să-i spun că din ‘64 cînd au ieşit ei din puşcărie au trecut 30 de ani, cei pe care el îi acuză că acum sunt împărţiţi în vreo patru cete, deci deţinuţii politici, au fost supuşi tuturor presiunilor şi influenţelor rele ale societăţii socialiste. El i-ar fi vrut uniţi. P.I. îmi spusese să-l întreb dacă n-ar accepta o convorbire înregistrată. Puiu nu refuză, în principiu, îmi dă telefonul lui. Se arată recunoscător că l-am însoţit pe acele străzi întunecate, din spatele Evei; pare să se simtă ameninţat. Ar fi bine dacă am putea să-l înregistrăm. Îi pare rău că a pierdut aceşti 4 ani. Mă tem că nu are spor la scris, deşi s-ar putea ca nemulţumirea lui să vină din faptul că nu reuşeşte să scrie tot ce are în minte.
Va urma


Cărţile din bibliotecă : T. Arghezi, Gr. Chiper, Eug. Cojocaru.







ion Lazu - fotografii de vacanţă...