vineri, 23 august 2013

Scriitorul zilei: Paul Everac
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-paul-everac-poezia.html

Problema zilei: Pactul Ribbentrop/Molotov
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pactul_Ribbentrop-Molotov
Pactul semnat pe 23 august 1939, deşi a fost condamnat după 1989 inclusiv de către Rusia, îşi face încă efectele atât asupra României cât şi asupra Poloniei(şi poate mai ales asupra acesteia). Teritoriile ocupate de către Stalin în 1940 se află şi astăzi în afara statului român. Dacă pe cele preluate de Ucraina s-a dus şi se duce şi astăzi o politică dură de deznaţionalizare, la care statul român nu reacţionează, dincolo de Prut se află un al doilea stat românesc, o creaţie stalinistă care aruncă peste trei milioane de români la mai bine de 20 de ani în urma actualului stat român.

Citeste mai mult: adev.ro/mry0o1
Pactul semnat pe 23 august 1939, deşi a fost condamnat după 1989 inclusiv de către Rusia, îşi face încă efectele atât asupra României cât şi asupra Poloniei(şi poate mai ales asupra acesteia). Teritoriile ocupate de către Stalin în 1940 se află şi astăzi în afara statului român. Dacă pe cele preluate de Ucraina s-a dus şi se duce şi astăzi o politică dură de deznaţionalizare, la care statul român nu reacţionează, dincolo de Prut se află un al doilea stat românesc, o creaţie stalinistă care aruncă peste trei milioane de români la mai bine de 20 de ani în urma actualului stat român.

Citeste mai mult: adev.ro/mry0o1

Poezia zilei: Nicolae Gâlmeanu
Cât un sicriu

Aleg, bubos, pământul de pământ,
sunt ultimul ţăran întruchipat pe cruce,
mă caută ţărâna cât mai sunt
şi cât am fost vândut pe-arginţi mă plânge,

De-o oală de cărbune să am parte,
de-o aghiasmă, Doamne, şi de-o pernă,
de-un nechezat mânzit într-o lucernă,
de-un gologan de cununii sărace,

Doar de-un cuibar de stele după moarte,
atât pământ, Părinte, de colace,
cât un sicriu de lut fără conace,
bătut în patru cuie pe o carte,

tot blestemat de-a fi şi cast şi mund
pe crucea unde mă-nspăimânt.

(din Golgota Akasha, ed. Omega, 2011)


Lidia în recital
http://youtu.be/Ri-WUOShcqA
http://youtu.be/WkHcpDjY20I
http://youtu.be/2lvOq6KE0DA


Ion Lazu - O pagină de jurnal 1994
10 febr. 94. Vreme ca de toamnă. Mă văd la amiază cu Pan Izverna, ne plimbăm vorbind pînă la Romană. S-a îmbrăcat prea subţire şi îi e frig, intrăm la un birt spre N. Iorga, dăm de Eugen Dorcescu, ne arată Eneida tradusă de prof. D.I.Tohăneanu, în colecţia 100 de capodopere ale literaturii universale. Cînd rămînem singuri, vorbim de Ahoe, de Marin Bucur care a murit acum cîteva zile, înmormîntat la Suzana, de moartea lui Petre Ţuţea, cînd Uniunea Scriitorilor nu a vrut să dea un autobuz. Iar cînd în fine l-a dat, nici un scriitor nu a vrut să meargă… Apoi de Ludovic Antal. Vreau să scriu despre morţi, un lung poem, mă simt cu ei, zice Izverna… şi îi dau lacrimile bietului Poet. La ieşire ne întîlnim cu Lae Drăguşin, beat, îi spun ce-mi face plastografiind planşele mele din albumul cu trovanţi, zice că aşa e, dar el trece de la contemplaţie la transfiguraţie. Şi ţipă. Înjură de-l aude toată piaţa Romană, vrea să ne îmbrăţişeze. Imi promite un tablou din actuala expoyi’ie: De mult te caut, la scriitori. De toţi dau, dar nu de tine, zice. Vă sărut pe inimă, exclamă. Şi îl lăsăm să plece. P.I. mă conduce la metrou, vrea să ne vedem, să discutăm pe larg. Mă sufoc, zice, nu pot respira decît printre prieteni. Mi-au murit prea mulţi prieteni, îmi şopteşte, făcînd grimase, de emoţie. Şi-mi repetă că dacă nu-i apar cărţile, pleacă din ţară, nu mai poate sta aici.
25 febr. 94. Aseară la Memorialul durerii, un colonel MAI, Crăciun declară nonşalant că acei din carcera de la Zarca-Aiud ieşeau de acolo “rotofei” Că avea mormane de medicamente, că făcuse rost de hectare de grădinărie, nu le lipseau legumele, morcovii, roşiile; că şefii de la Bucureşti se întrebau intrigaţi: Nu mai mor reacţionarii ăia? Iar el, îngrijorat, s-a dus la Bucureşti să vadă de ce nu le place situaţia. Şi încheie cu perla: Ţuţea şi … au trăit pînă la 9o de ani!
Deci, ce-ar fi ticăloşia? Logica funcţionează, dar e strîmbă, firele sunt conectate greşit, invers decît trebuie.
Aseară, la Catacomba, Sorin D. şi părintele C. Galeriu deschid expoziţia lui Paul Gherasim, cu relicve ale culturii: oale, icoane din biserici, patrafire, poze de la M-rea Văcăreşti şi de la alte biserici distruse, scoarţe hărtănite. S.D. punctează: Ceea ce vedeţi ca exponate aici se află şi în conştiinţele noastre, fragmente de lucruri bune, pe care le ignorăm, nu mai dăm un ban pe ele, n-o să le mai refacem niciodată. Păcat că discursul lui Galeriu nu s-a mai imprimat, se terminaseră bateriile: să ne apărăm sănătatea spirituală! Pan I. mi-l prezintă pe Paul Gherasim, vorbim şi cu Dan Mohanu, restaurator care mi-a explicat cîteva tehnici de recuparare a picturilor murale. Izverna îmi promite să publicăm ceva despre Biserica trăsnită. Îi sugerez să mergem acolo cu C. Popovici şi Noni Cristea şi să facem un filmuleţ pe care să-l difuzăm apoi. Măcar să le filmăm, dacă nu le putem restaura!
Uneori nu e mai lesne de trecut peste o ofensă la adresa ta decît peste o ofensă la logică. Acest Colonel Crăciun, ca şi ortacul lui de la Sighet, Ciolpan Vasile, primul dintre ei torţionar el însuşi, participant la / şi răspunzător de /lichidarea rezistenţei partizanilor din Apuseni, nu se consideră vinovaţi cu nimic! Altul înnebuneşte, sau se sinucide pentru că se simte răspunzător că, spre pildă, i-a ripostat cuiva mai aspru; iar aceşti oameni/fiare, rinoceri, sau pachiderme ale nesimţirii, ne explică nouă, cu lux de amănunte precum că ei nu au greşit neam, au fost pîinea lui Dumnezeu…Pomeniţi-ne în rugăciunile voastre!
De patru ani mă lupt cu colega să o conving şi la urmă îmi spune că în politică orice este permis; a spus-o însuşi Coposu şi spusa asta i-a deschis ei ochii. De altfel ar fi trebuit să mă aştept la astfel de răstălmăciri, nu a spus chiar ea că pe cei din Piaţa Universităţii i-ar fi împuşcat cu mîna ei?
Ieri a ricanat: Oare de ce îşi iau femeile astea concedii de luni şi luni pentru creştere copil, cînd ea la naştere nu şi-a luat decît strictul legal, de 42 de zile?! Păi, zic, îşi iau concedii cît mai lungi, ca să stea cu pruncul, să-l ţină la piept, să-i transmită afecţiune umană. Cu înţelesul că ea nu i-a transmis-o fiică-sii - şi iată ce a ieşit…Cred că Angela nu se va duce niciodată la biserică pentru sine, ca să se roage, să se reconcilieze cu ea şi cu cei din neam. Sigur că pe un astfel de om bătrîneţea îl sperie, iar moartea îl aduce la disperare.
E chiar foarte şocant să constaţi cît de mult te poţi apropia de oameni foarte diferiţi de tine. Ea va concede: Da, Lazule, suntem foarte diferiţi, aşa e! Dar nu e doar atît, i-aş notifica, nu e doar că gîndim foarte diferit, noi doi, care ne cunoaştem ce 4 decenii, ci e şi că, vorba lui Galeriu, unii ar fi în stare să-şi extermine duşmanii, precum apriga –mi colegă, pe cînd alţii nu pot decît să-şi considere cu jale duşmanii, dacă nu cumva îi iartă sau le e milă de ei, pînă la urmă.
Va urma



Cărţile din bibliotecă: Nicolae Coande, Nicolae Gâlmeanu, Irina Izverna.










ion lazu - Fotografii de vacanţă ... spini, scaieţi...