joi, 1 august 2013

 

ANUNŢ IMPORTANT:

Mâine, vineri 2 august, la ora 23:00 puteţi urmări pe postul TVH un nou episod din serialul despre Ion Lazu şi cartea sa Odiseea plăcilor memoriale. Vor comenta Ilinca Dumitrescu, Lucia Negoiţă, Liidia Lazu, Emil Lungeanu şi Nicolae Tzone.

397. O călătorie prin blogurile altora... (3)


La „Cenaclul de LUNI”… într-o călătorie prin bloguri

Plecăm de la borna 0:  ilazu.blogspot.ro
                                                                                                             
„Blogul meu, la doi anişori...” aşa îşi începe conu (panu Ionu) Lazu, recenta sinteză postată pe blogul domniei sale. După cele câteva date tehnice...:
- postări ... 740
- comentarii publicate ... 1270
- total afişări... 104.005 
Conu Lazu ne face un scurt comentariu, lămuritor: „Fiind vorba de un blog de scriitor, cu rubrici iniţiate pe parcurs şi augmentate de la o zi la alta, structurat pe rubricile: Scriitorul zilei, Poezia zilei, Jurnal, Cărţile prietenilor mei, Fotografii de autor - deci un blog orientat spre cărţi, evenimente culturale, comentarii pe teme din viaţa literară, cifrele de mai sus mi se par mai mult decât încurajatoare”.  Şi, un gând minunat: „...nu contează neapărat multitudinea vizitelor şi a comentariilor, ci în primul rând interesul de principiu pentru problematica acestui blog de scriitor şi uneori, implicarea în comentarii cu privire la unele teme ce apar în discuţie”. Şi, ca „aniversara” celor doi anişori să ne umple de nostalgie, la poezia zilei ne încărcăm cu melancolia unui poem al lui Vladimir Beşleagă la cei 80 de ani ai săi: Îi redăm şi noi, ultimul poem, limpede , asemenea unui izvor cristalin, din cele postate pe blog:
 „…am zis da soarele nostru a scăpătat spre
                                                                       chindie
                        şi ca mâine va ninge abundent
                        clădind deasupra noastră
                                               munţi albi
                        şi el va lumina atât de slab
                        încât nu va mai putea încălzi
                                               să-i topească
                        şi noi vom adormi sun zăpezi
                        pentru totdeauna…”
Răspundem noi:  Să-i urăm poetului şi scriitorului Ion Lazu, bloguire cât mai lungă spre a ne furişa şi noi printre cărţi, prieteni şi minunatele fotografii (care fac bucuria privirii oricărui vizitator). Un blog curat, aşezat şi cu multăăă... multă decenţă, cu o scriere care te încarcă sufleteşte, ca pe buteliile Leyda.



Scriitorul zilei: I. Valerian
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-i-valerian-consemnari.html

Poezia zilei: Mihai Ursachi
O viaţă bogată

De jur împrejur nălucire de ape,
răstoace rotunde şi rotitoare
şi glasul de îngeri răzbate aproape,
din care izvoare, din care izvoare...

Acuma din nou mă opresc la fântână,
am fost noi pe-aici, am mai fost noi vreodată,
un om rătăcit, cu-o pribeagă străină...
Am duce-n adâncuri o viaţă bogată.

Acolo-s palaturi verzui şi tăcute,
cu turnuri de apă, statui de rusalce,
făcliile ude şi pletele ude,
verzuile plete de alge.

(din Inel cu enigmă, ed. Cartea românească, 1981)


O pagină de Jurnal 1993

23 aug. De ziua pactului Molotov-Ribentrop, fie de capul lor!; şi fie blestemaţi pînă într-al nouălea neam!
Scriu “Mai devreme decît niciodată” şi apoi nu mă mai gîndesc cu lunile la manuscris şi, în general, la acest subiect. Ce-ar însemna asta? Că sunt toane ale amintirii? Sau că după ce termin o treabă, ea încetează să mai existe pentru mine? Sau că, în afara interesului literar, de fapt cazul M.P. nu-mi mai spune chiar nimic? Cîte puţin din toate astea. Dar de fapt nu e aşa! Acum trei patru nopţi o visez pe M.P.: că mă părăsea pentru a doua oară. Şi eu izbucneam în pîns, tare necăjit că nu însemn nimic pentru ea, nici acum, a doua oară, după ce am scris cartea.
27 aug. Dacă îţi spune cineva un nume şi nu ştii de unde să-l iei, atunci înseamnă că nu e vreun cîntăreţ, vreun actor de film, vreun sportiv şi e indicat să exclami: Ah, savantul… Fii sigur că nu vei da greş: sunt atît de mulţi savanţi şi atît de puţin cunoscuţi!
28 aug. Sîmbătă, citind Autobiografia lui Freud.
Pe voi nu vă vizitează de loc iar pe noi, ce-i drept, ne vizitează de două ori mai des, îi zic lui V. despre cumnatul Cornel.
Titlu de rubrică pentru Caţavencu: Tagma cum fraude.
Bobiţa. Sunt struguri cu boabe mari, dulci, gustoase, pe care le mănînci din ochi. Însă surpriza vine abia la urmă, cînd ai terminat ciorchinele şi ciuguleşti nişte bobiţe crescute pe dedesubt: este de neînchipuit savoarea acestora. Poate că aşa sunt şi plăcerile dinspre a doua parte a vieţii.
Uneia, care voia să insinueze că vîrsta îl subminează pe bărbat: Ba dimpotrivă. Cu cît baţi mai mult timp la maşina de scris, cu atît baţi mai bine, nu-i aşa?
Mai de fiecare dată talentul unui artist, scriitor, pictor etc poate fi explicat şi prin micile lui tulburări nervoase, prin uşoara lui isterie, prin discretele hibe psihice ce nu ajung la observatorul din afară şi rămîn astfel “taina” autorului. Contracturi, stări de inhibiţie şi de confuzie, care după Freud, “apar pentru că ne-am reprimat (voit) un gînd sau un impuls". ”Nevroza de apărare; nevroza anxioasă, cea neurastenică”. Teoria refulării. E aici un cerc vicios, nu îndeajuns de bine explicat chiar de Freud: ruşinoşii devin cu timpul nevrotici, iar defectul se amplifică prin aceea că ruşinea îi împiedică pe pacient să meargă la psihiatru. Sexualitatea infantilă. Complexul lui Oedip. Dlor F. şi J., aţi crezut cu aţi prins peştele cel mare. Sunteţi încă în preistorie. Lăsaţi-l în faţă pe F. M. Dostoievski.
Varvara a coborît de pe prispă, cu o strachină de bulgur în mînă, spre care se precipită puişori aurii. Într-o ogradă din spatele prăvăliei noastre, pe o ulicioară spre Nistru. Nu am decît doi ani, cel mult trei.
Deci autorul scriind, urmărind obţinerea anumitor efecte, urmînd un oarecare plan etc, de fapt, nu face decît să se lase în seama dorinţei de a se confesa, de a se exhiba – oferindu-i cititorului materia mai mult sau mai puţin bine digerată a unei psihanalizări la care s-a supus de bună voie şi ignorînd adresantul. La Freud, actul creativ nu pare a fi decît un act procreativ deviat. Metoda asociaţiei libere: a povesti orice îţi trece prin minte. Postmodernism, dicteu automat… Elaborare onirică.
Nu mi se pare de mirare că eu însumi am ajuns la aceleaşi concluzii privind originea şi rostul viselor – e drept că el studiindu-le sistematic, iar eu gîndindu-mă destul de consecvent la această problemă, analizîndu-mi propriile vise.
Teoria lui Freud, odată lansată, au trecut zece ani de tăcere, la Viena şi în lumea medicală, ca apoi Jung, la Zurich să urnească lucrurile din loc, stîrnind interesul general, transformînd-o într-o temă populară, aproape. În fond, nimic altceva decît rezistenţa specialiştilor la o nouă teorie, de altfel şi ea conformă cu rezistenţa subconştientului, ea însăşi pusă în discuţie de acelaşi F. Zice F.: “Principalul obstacol în calea înţelegerii constă în faptul că adversarii mei vedeau în psihanaliză un produs al fanteziei mele speculative şi nu le venea să creadă că edificiul fusese construit printr-o muncă îndelungată, răbdătoare şi lipsită de prejudecăţi.”


Cărţile prietenilor mei




















ion lazu - Fotografii de vacanţă...Lanuri de floarea soarelui...