vineri, 30 august 2013

Scriitorul zilei: Al. Protopopescu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-protopopescu-poezia.html

Poezia zilei: Ion Lazu
Norul de argint 
             

Norul de-argint apăru ferice

Tras de sprintene spirite

Alb imaculat bucălat
Aripă de înger
Fluture de mai
Spulber de nea dulce
Miez de catedrală.

Dar:
Se propti în faţa soarelui
Ca un gând rău
Ca o burtă de smoală
Ca un cheag funest
Tras din şapte colţuri de balauri:

Îngheţând apa-n fântâni
Speriind seva din plante
Junghiind liniştea-n păsări
Turtind munţii cu totul
Dezlănţuind liliecii din peşteri.

Dar:
Suflă un vânticel –
Cât să-şi dreagă vocea –
Şi norul se prelinse din faţa soarelui:
Ca o vină subţire
Ca o biată eroare
Şters la iuţeală, decolorat cu pic,
Neantizat – de vânticelul ferice.

Octombrie 1988
 



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994

9 apr. 94. Aflu că la SOTI s-au dat secvenţe de la cenaclul Fiat Lux, am apărut şi eu de cîteva ori; destulă lume, cîţiva cunoscuţi, C.S. citeşte manifestul-program. Îmi spusese că în cîteva zile vom avea Ultimele zile ale oraşului Pompei pe calculator. Ieri, sîmbătă, la librăria Sadoveanu, Ziua Fundaţiei culturale Române. Mă văd cu Mihai Botez care mă întreabă dacă mai practic geologia. Da, desigur, nu poţi trăi din scris în România! Îi spune lui Aug. Buzura că ne-am cunoscut demult, pe cînd lucra la CEPECA. Mă întreabă de familia Farcaş, tot acolo stau? Au fost în America, unde Dan are un frate. Apoi apare G. Bălăiţă cu ceilalţi trei redactori de la ARC. Mă întreţin cu Gh. Zarafu, un om care poate spune una după alta sute de epigrame – de data asta politice, de-ale lui, de-ale lui Păstorel, Crevedia etc. Pe cînd G. Muntean vorbeşte despre o carte scoasă de Iordan Datcu, spunînd că acest editor neobosit a scos atîtea cărţi că s-ar putea ascunde ca după un zid; îi sugerez lui G.Z. să tragă o epigramă pe această temă, o face îndată, are în buzunar un fel de hîrtie special dimensionată pentru o epigramă şi mi-o dă pe loc. Mai vorbeşte Romul Munteanu, iar despre procesul Ilaşcu autorul cărţii şi Radu Filipescu, apoi şi părintele Galeriu. Naţiunile au fost create de Dumnezeu, imperiile de diavolul. E secvenţa pe care o dau la Actualităţile de seară, eu apărînd de 3-4 ori, plasat cam în spatele părintelui G.
Mă gîndesc intens la Andrei, azi vine din tabăra de la Timişul de Jos, unde din păcate nu vor fi avut vreme prea bună, dar se va fi simţit bine printre copii de seama lui. Îmi spun că la români dragostea pentru copii capătă în aceste vremuri o coloratură dramatică – îi iubim pătimaş, cu disperarea celui ce face tot ce poate pentru copilul lui, renunţînd la comodităţi şi înlesniri pentru sine însuşi, cu speranţa metafizică să le fie lor mai bine, părinţii ajutându-i din răsputeri să evite pe cît posibil privaţiunile care ne-au îngrădit şi mutilat pe noi.
La Simpozion apar basarabenii N. Dabija şi D. Matcovski. Acolo e o luptă pentru supravieţuirea fiinţei naţionale, aflată în mare cumpănă.
Să scriu despre lipsa de civilizaţie a acestui popor care nu-şi respectă scriitorii, artiştii: nimeni nu-i recunoaşte pe stradă, nu-i salută, nu le dă un semn că ştie măcar de existenţa lor… La ce ne folosesc atîtea cărţi citite, dacă nu înţelegem că şi scriitorul ca om e important?! Măcar un “V-am citit, domnule autor! Felicitări!” Spunea E. Ionesco: „Creatorul trăieşte între patru pereţi, cu opera sa, dar are uneori nevoie să iasă în cetate, să ia contact cu semenii săi, cu problemele lor, să se racordeze la imperativele momentului. Toată lumea îl iubeşte şi-l venerează acum pe Ţuţea, dar cîţi s-au împiedicat de bătrînul mătăhălos. O simpatie generală pentru filosof, după ce el a murit, sărac ca un adevărat filosof, pe-un mindir de paie, vorba lui Eminescu…”
M-am gîndit că Banu Rădulescu a împlinit 70 de ani; marele recitator Ludovic Antal ar fi împlinit şi el 70 de ani. Ar fi de propus chiar la cenaclul Fiat Lux un Studio de poezie Ludovic Antal.
E o mare diferenţă între a face toate eforturile pentru a scrie cărţile pe care le poţi scrie şi a face eforturi să ratezi cărţile pe care nu le poţi efectiv scrie, pentru că nu ţi se potrivesc.
Eu am scris de curînd Ruptura, tot un fel de autobiografie-jurnal. Să scriu măcar o parte din ce pot scrie, iar nu însăilări ficţionare -, singura garanţie că nu muncesc în gol…
Titlu: Minciunile de pe patul morţii – cele pe care nu s-ar abţine să le înşire tanti M.
Haiku: Brusc vreme bună. Să regretăm şi mai mult plecarea din munţi.
(din Lamentaţiile Uitucului) 
Va urma


Cărţile din bibliotecă  





ion lazu - Fotografii de vacanţă ... Norul de argint...I