joi, 15 august 2013


Scriitorul zilei: Ion Chinezu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-ion-chinezu-poezia.html

Poezia zilei
LIDIA LAZU

***

                      poetei Maria Urbanovici

În fiecare seară îmi aşez


Visurile direct pe podea
Şi păşesc peste ele

Simt o stranie voluptate
Când le aud trosnind din rărunchi
Sau când le întorc pe dos
Să-mi semene mie
Cea de acum

Uneori îmi alunecă
De sub tălpi
Şi dau să mă înşface

Atunci le răsucesc în aer
Şi le arunc pe fereastră

Le voi găsi cerşind în faţa altor uşi 
ferecate
Cu sisteme electonice
Care şuieră groaznic
La orice atingere.
Aşa!

(din Continuarea cuvântului, ed. Vinea, 1999) 


Poezii dedicate Mariei Maica Domnului şi Maica noastră

Rugăciune
de Mihai Eminescu

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maica prea curată
Şi pururea Fecioară,
Marie!


Noi, ce din mila Sfantului  
Umbră facem pământului,  
Rugămu-ne-ndurărilor,  
Luceafărului mărilor;  
Ascultă-a noastre plângeri,  
Crăiasă peste îngeri,  

Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,  
O, Maică prea curată 

Si pururea Fecioară,
Marie! 


INTERIOR

magda_isanos_

Magda Isanos

În casa asta trecură zilele mele,
leneşe ca pernele pe canapele,
cuminţi ca nişte fete de pe vremuri.
Candelă de sub icoană, de ce tremuri ?…
Maica Domnului seamănă nu ştiu cu cine !
Mamă, cîteodată seamănă cu tine.
Amîndouă aţi împletit şi-aţi spălat,
noaptea mai tîrziu decît toţi v-aţi culcat…
Mi-s dragi portretele, mi-s dragi ungherele
pe unde se-ascund să toarcă tăcerile,
ca nişte pisici singuratece.
Casa e plină de zbor de perdele lunatece…
M-aş duce să caut în scrinul de lemn
(pe care se lasă lumina ca un îndemn)
portocale şi mere şi să-ntîlnesc printre rufe
mîinile unei fetiţe, fragede trufe…

 

Pieta

Ion Murgeanu

 50315_124802480869502_5687066_n

Am aşteptat să mor

Să mă poţi ţine în braţe
Din nou, Mama mea.
Să nu mai plângi. Să vezi
Cum ne plâng alţii; cum lacrimi
de sânge cad peste marmura albă,
dar marmura nu se colorează…
E un material dur moartea noastră.
Şi marmora e la fel, Mama mea,
Dumnezeul Gloriei e la fel,
Crin fără Neam, fără rasă,
Sfântă Fecioară Miriam!

 Maica Domnului
 
Maica Domnului cea vergură
Maica Domnului cea serioasă
Maica Domnului clişee negură
Maica Domnului cea mânioasă
Maica Domnului se roagă într-o şură
Unde-l naşte pe Hristos dintr-o idee
Maica Domnul miloasă/ o epură
Maica Domnului vindecătoare
Crin şi Rodie Leandru-n floare
Zambilă tandră şi discret mirositoare
Buruieni ce-adună-n ele soare
Şi otrăvuri pentru muşcătură
Umbre-adânci în ochi de milă
Ea ne vindecă puţin şi de uitare
Ea ne caută puţin şi de iubire
Ne răzbeşte tare  în căutătură
Ochii ei cât un Ghenizaret: o mare…

A trăit zile de tot amare
Fiul ei născut să fie Rege
A ajuns pe cruce ca un oarecare
Sabie trecu prin inima-i de mamă
Maica Domnului cea plânsă cea umană
Eu mă rog la Maica Domnului suav
Ea repetă rugăciunea  pentru mine
Mă învaţă superbia,umilinţa ca virtute;brav
Să fiu; voinţa şi putinţa în aceeaşi  minte:
Cum va fi când voi intra la Rege
Cum va fi şi cât mă va-nţelege
Dacă a ţinut-o şi pe ea deoparte
O femeie, o biografie-şi ce soarte!


Doamne, Doamne, ai grijă de toate
De-amănunte  de cedări de marile păcate
Toate din iubirea Maicii fie-ne iertate!

(Ciclu de poezii preluat de pe blogul poetului Ion Murgeanu )


ion lazu - O pagină de jurnal, 1994 
24 ian.94.  Duminecă. Am fost la un film american, stupid, deşi cu Sean Connery. Lidia lucrează la ideea unui nou recital, cu alte cîntece şi alte poezii. Marius Pop o amînă. A văzut Micuţa Bloos şi nu i-a plăcut, o cîntăreaţă evreică emigrată din Germania nazistă. Maia M. nu are deloc voce muzicală şi e prea căloasă.

Vineri 21 ian., la vernisajul lui C. Popovici cu alţi 5 pictori tineri. Nu mă dă gata nimic, mi s-a vorbit deodată pe mai multe voci discordante. I-aş propune lui C.P. un interviu mai lung, indiferent dacă îl vom publica sau nu. C. P. mi-a dat sfat să renunţ la a-l ataca pe Nicolae Drăguşin, dar fără să-mi argumenteze. Citesc “Drumul spre centru” de Mircea Eliade şi constat că la această oră e cea mai plăcută lectură pentru mine; multe semne de întrebare, multe sublinieri.
La birou se pune la cale mutarea în cealaltă clădire; e drept că tensiunea era în creştere, din cauza agresivităţii feminine! Scriitorul nu e absolvit de celelalte griji ale zilei, cît de multe; e chemat / somat să le facă faţă. Însă el are încă o grijă, în plus: să noteze, să nu uite nimic din ce-a observat şi gîndit… Chinuit/ţinut în tensiune de acestă grijă care nu-l părăseşte cît e ziua, dar îl însoţeşte şi în somn şi îl aşteaptă la trezire. Ce-am trăit? Ce-am simţit, ce-am visat? Nu are dreptul să lase ca sentimentele să se stingă de la sine, trebuie să asiste la ivirea şi la moartea fiecăruia în parte. Cronicarul - naşul de botez şi totodată groparul lor. Prohoditorul. Viziunile scriitorului? Reveriile lui? Îşi poate el permite uitarea de sine?! Ehei, toţi am vrea să compunem cu uşurinţa lui Mozart!
Mă văd cu dl Bleahu, pe la Intercontinental, intrăm la expoziţia lui Drăguşin, recunoaşte că e vorba de un furt patent dar şi el mă sfătuieşte să-l las în pace. Cum altfel, cînd şi el fură? ricanează Romică aflînd tărăşenia.
M.B. îmi spunea că scrie o carte despre Politica ecologică. N-ar fi vorba doar de gunoaie, ci şi de necurăţia morală. Înţeleg…
Pentru scenariul meu, amicul C. mă dăduse pe mîna unei funcţionare de-a lui Buzura. Cum să mă fi ajutat B. , cînd însuşi se dă peste cap să-şi toarne propriile filme?! Unul a şi ieşit, după Feţele tăcerii, regizat de N. Mărgineanu. Un film bun, de altfel.
Am dat Mărturia de Iosif Cireşan lui Eugen Şahan şi în două săptămîni îmi va spune dacă poate publica nişte fragmente. Şahan, înalt, cu nas lung, ca la 75 de ani, dependent de nitroglicerină. Dar devotat ideii. Unul dintre altruiştii ce nu lipsesc acestui popor evreu, pe care adesea îl blamăm pe nedrept, din reflex. S-a scuzat că la el e aşa de sărăcăcios. (Berceni, parter…) Şi nu era decît un apartament modest, decent, cu un perete plin de cărţi. Cum să fie sărac un asemenea om? Dar cum să fie bogat?! Îţi dai seama îndată de calitatea sa umană, de probitatea sa.
În 1913 exportul nostru spre Rusia era de 1,31%. Pentru ei a intra în Europa echivala cu a intra în România.
Sorin D.: Românii de peste Prut reprezintă dorul nostru secret şi darul pregătit nouă de Dumnezeu. În timp ce noi ne zbuciumăm steril, ei au îmbrăcat veşmîntul smerit al credinţei.
Va urma

Cărţile prietenilor mei





ion lazu - Fotografii...Drum spre Cetatea Râşnov, 2009