joi, 28 iunie 2012

Scriitorul zilei: I. D. Sârbu; poezii, consemnări, fotografii

Scriitorul zilei: I. D. Sârbu, n. 28 iunie 1919 - d.17 septembrie 1989

   
Fiul unui miner din Patrila, urmează Literele şi Filosofia la Universitatea din Cluj, fiind discipolul lui Lucian Blaga, care îi va conduce doctoratul în filosofie. În refugiul universitar de la Sibiu, este unul dintre principalii actanţi ai Cercului Literar, împreună cu Ion Negoiţescu, Radu Stanca, Şt. Aug. Doinaş, Cornel Regman, Ovidiu Cotruş, Eugen Todoran. Participă ca soldat pe frontul antisovietic, este luat prizonier, dar izbuteşte să evadeze şi să revină în clandestinitate, cale de 2000 km, până în ţară.
 La absolvirea Universităţii, acest "atlet al mizeriei" după cum îl numise marele Blaga, devine asistentul lui Liviu Rusu şi în curând cel mai tânăr conferenţiar; este epurat din universitate, probabil refuzând să semneze delaţiuni împotriva lui Blaga. Este pentru o vreme profesor de liceu, apoi lucrează în redacţia revistei Teatru şi ulterior la Revista de pedagogie. În toamna lui 1956, legat de evenimentele din Ungaria, este arestat şi condamnat la un an de detenţie, pentru "omisiune de denunţ", deoarece poetul Doinaş, arestat el însuşi mărturisise că printre cei prezenţi la discuţia "duşmănoasă" despre revoluţia ungară fusese de faţă şi I.D. Sârbu; în preajma eliberării, la ordinul direct al lui Nokolschi, care nu uitase că fostul miner scrisese o comedie Sovrom Cărbune, în care satiriza exploatarea de către sovietici a bogăţiilor subsolului nostru, I.D.Sârbu este rejudecat şi pedeapsa mărită la 7 ani. La ieşirea din închisoare, va lucra o scurtă vreme în mină; va primi Domiciliu obligatoriu la Craiova, unde va locui până la sfârşitul vieţii; a lucrat ca maşinist la teatrul din urbe, reuşind să devină secretar literar la Teatrul Naţional craiovean. Publică diverse cărţi de teatru, povestiri pentru copii, două romane, fără a avea ecoul covenit în presă. Se consideră că romanul Cel mai iubit dintre pământeni ar fi fost inspirat din experienţa carcerală a lui I.D. Sârbu. Legătura este la îndemână: Petrini-Petrila. Alţi comentatori vorbesc de Ion Caraion ca prototip, iar alţii de Traian Chelariu, angajat la ecarisaj, după eliberare. Acest simplu fapt ar trebui să dea de gândit. Trei scriitori mari, inspiratori ai unui personaj devenit celebru. Nu e deajuns? Dar de ce nu mai mulţi, căci au pătimit în închisori peste 300 de scriitori?
I.D.Sârbu reprezintă la noi cazul scriitorul tipic pentru literatura de sertar. Cărţile lui importante au început să apară imediat după 1989: Traversarea cortinei (corespondenţa sa cu Ion Negoiţescu, Virgil Nemoianu şi Mariana Şora); Iarna bolnavă de cancer, 2 volume (corespondenţa cu familiile Petroiu, Maxim şi Cotruş); Adio, Europa, roman; Europa mea; Jurnalul unui jurnalist fără jurnal... Urmate de exegeze, de monografii, precum cele ale lui Nicolae Oprea şi Daniel Cristea Enache... Culegerea Zidul de sticlă, a cercetătoarei Clara Mareş, despre cei 32 de ani de urmărire de către securitate a obiectivului I.D.Sârbu.
O casă memorială în Petrila, un teatru de dramă în Petroşani, purtându-i numele, o placă memorială în Craiova...Opera puternică a unui mare scriitor, disident adevărat, dârz, incoruptibil, cu care am putea să ne mândrim realmente. Securiştilor şi politrucilor nu le venea să creadă că un fost comunist ilegalist refuză cu obstinaţie să devină colaboratorul regimului, fie şi din umbră, un performer al turnătoriilor, un abil profitor, un carierist eclatant...

Opera: Teatru: La o piatră de hotar (1967); Frunze care ard (1968);  Arca bunei speranțe (1970); Întoarcerea tatălui risipitor (1972); Sâmbăta amăgirilor (197; A doua față a medaliei (1973); Teatru (1976). Povestiri: Șoarecele B. și alte povestiri; Povestiri Petrilene;  
Opere publicate postum: Jurnalul unui jurnalist fără jurnal ; Adio, Europa!D e ce plânge mama? (1973);  roman pentru copii Dansul ursului, roman pentru copii și bătrâni; Lupul și catedrala, roman distopic

Citeşte mai mult: http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=2212
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Desideriu_S%C3%AErbu
http://grupareaaproape.wordpress.com/2007/01/04/id-sirbu-jurnalist-fara-jurnal-2005/
 http://www.romanialibera.ro/cultura/carte/dosarul-de-urmarire-al-lui-i-d-sirbu-devenit-literatura-252519.html
Casa memorială I.D.Sârbu din Petrila, jud. Hunedoara


POEZIA ZILEI,
LIDIA LAZU

***

Înconjurăm balta
mergând pe creasta betonată
urechea noastră stângă
se umple de cântecele
de dragoste ale păsărilor
broaştelor
ale tuturor
insectelor şi chiar a bărzăunilor
iar urechea cea dreaptă
se chinuie cu zgomotele
maşinilor nerăbdătoare
să ajungă la stop înainte
de culoarea roşu
în general înaintea tuturor

coborâm această pâlnie şi
mulţimea de flori sălbatice
care ni se par aranjate
după cele mai înalte criterii artistice
ne iau în stăpânire cu eleganţă
şi blândeţe
rămânem fascinaţi de
luminile solare care mângâie lacul
mereu în schimbare
pregătind toată suflarea
pentru adevăratul miracol
care se repetă
într-o deplină însingurare
câteva nopţi la rând
ţinându-ne cu sufletul
atât de aproape de stele
încât ne atingem uşor
şi reverberăm
ca şi cum am împrumuta
unii de la alţii ceva
un fel de putere magică
şi nu ne-am mai sătura
19 iunie 2012   

***

Cerul pe care-l vedem
de la nivelul bălţii
este cu mult mai bogat
decât cerul înghesuit
între blocurile străzilor
aşa că
în fiecare seară
facem un pelerinaj
găsim mereu o plantă
o vietate pe care ieri n-am observat-o
o lumină
oglindită-n ochiurile
de apă care-au rămas înşirate
printre atâta stuf şi multe alte 
o mireasmă tare
de boz înflorit
un parfum suav lângă
un câmp de mărăcine
cu flori rotunde acoperite
de un puf
protejat de ţepii grozavi
răspândiţi pe tulpină
cu mare precizie
o adiere de vânt
ne răsfaţă cu fel de fel
de mirosuri venite de oriunde
şi pentru ca totul să ţi se pară
un vis la care poţi să te întorci
când şi cât vrei
păsări şi broaşte şi musculiţe
îşi cântă
de dragoste
la întrecere
formând un cor
pentru care şi îngerii
se bat
23 iunie 2012


Ion Lazu: consemnare: Lansarea la Rotonda MNLR a noului volum de poezii Sub Steaua Câinelui, de Victoria Milescu, Ed. Tracus Arte, 2012.
Greu de închipuit, de explicat şi mai anevoie, (dar avem şi producem la moment documente fotografice  incontestabile!), marea înghesuială de la Rotonda MNLR, în preajma orei 13 a acestei zile caniculare... La semifinala de ieri, parcă totuşi mai erau câteva locuri neocupate la peluze, sub faldurile serii ucrainiene. Dar sub steaua câinelui?! ...Au fost sechestrate şi aduse scaune de prin toate birourile Muzeului. Scriitor lângă scriitor - lucru de mare mirare, având în vedere orgoliile y comprys.. S-a lansat ipoteza că ar fi vorba despre o confrerie a brăilenilor, cu rădăcini istorice în perioada fanariotă..., pornindu-se chiar de la faptul că printre actanţi au fost identificaţi: Lucian Chişu, coleg de clasă şi de cenaclu cu autoarea, Gabriel Dimisianu un demi-elin!), Nicolae Grigore Mărăşanu, alţi brăileni răzbătători... şi fapt este că de la Brăila până la Bucureşti, toate localităţile mai răsărite şi-au trimis reprezentanţii, inclusiv dl George Călin de la Urziceni; altă ipoteză fiind cea a cenaclurilor bucureştene şi bărăgănene reunite, sau a redacţiilor revistelor literare la care a colaborat brăileanca; de nu cumva ar fi vorba despre o comasare a editurilor care în timp i-au publicat cărţile; o anumită confuzie a creat vestea că avem trimişi de la Londra, din Georgia fostă sovietică, de nu mai ştiu unde. Ca să fie stabilizate lucrurile, Universitatea l-a delegat pe dl prof. Ştefan Cazimir, chiar şi Asociaţia Bucureşti a USR l-a trimis pe însuşi preşedintele său Horia Gârbea...Pentru rezon de simetrie cu Muzeul literaturii, Biblioteca Metropolitană l-a trimis la înaintare pe dramaturgul Emil Lungeanu Părea improbabil tocmai faptul că pe toţi aceştia i-ar fi adus împreună, la ora cea mai fierbinte a zilei, anume dragostea de Poesie... Şi totuşi!
(Să-i enumăr, chiar şi pesărite, cu explicabile lacune, pe cei aproape o sută de participanţi, în frunte cu octogenarii Radu Cârneci şi Toma George maiorescu mi se pare superfluu - şi ar fi să dublez volumul acestui text - dar aveţi şansa de a le descifra chipurile în fotografiile juxtapuse. 
Au cuvântat: Lucian Chişu, suplinindu-l cumva pe editorul Ion Cristescu, "prins într-o filmare"; Ştefan Cazimir, despre dualul eu-lume, de la care porneşte poezia, citindu-ne cu metodă nu mai puţin de 5 poeme; Horia Gârbea, autor al prefeţei, cu un ingenios excurs în lumea diminutivală a poetei , conducând la încheierea că lumea mare se face din asamblarea meşteşugită şi migăloasă a lucrurilor mărunte; ne-a citit el însuşi câteva poeme, pe cel din urmă mărturisind că ar fi dorit să-l fi scris el; Emil Lungeanu, făcând o seamă de legături spectaculoase, filologice-istorice-culturale: de la canicula care ne oprima chiar în acele momente la căţeluşa latinilor: canicula, de la costelaţia câinelui la steaua Sirius, de la apariţia numitei constelaţii la revărsările Nilului, la începutul de an egiptean... Despre tonul general elegiac, despre stăpânirea mijloacelor, despre eficienţă, despre adecvare. Este posibilă poezia în lipsa adecvării la obiect? Logic, elocvent, convingător. Din sală s-au ridicat voci dornice să elogieze  performanţa autoarei: Poetul Gheorghe Istrate, cu deja cunoscuta-i scuză de timiditate, pentru a ne citi un text de doar jumătate de pagină. "Depinde cât de mare e pagina...", a punctat Horia Gârbea. "Depinde cât de mărunt e scrisul...", am riscat eu...Şi toţi l-am ascultat pe poetul de la Limpeziş- Buzău, elogiind-o pe "Victorina." Scriitorul Ion C. Ştefan a rostit o singură frază, însă iscusit adusă din condei. Au recitat câte două poeme: actriţa Lidia Lazu şi o studentă la teatru.
Flori, felicitări, îmbrăţişări, fotografii de grup, autografe - şi multe vorbe bune între confraţi;  şi o trataţie ca de amiază în regim mediteranean...




















ion lazu: Fotografii, Pe Dig, XXI...