joi, 21 iunie 2012

Scriitorul zilei: George Ivaşcu; consemnăpri; poezii; fotografii

Scriitorul zilei: George Ivaşcu, n. 24 iulie 1911 - d. 21 iunie 1988

   

Născut în Certeşti- Tutova, absolvă liceul "Codreanu" din Bârlad în 1929, urmează Filologia la Iaşi, cu licenţă în 1932, după care va rămâne ca bibliotecar, apoi asistent la catedra de filologie. Profesor secundar până în 1940, când se strămută la Bucureşti. Ilegalist, în 1948, judecat în procesul Lucreţiu Pătrăşcanu, fusese condamnat la moarte; la rejudecarea procesului, în 1954, este achitat şi deîndată pus la lucru, în slujba sistemului comunist: va fi din 1955 director la Contemporanul până în 1971, când trece ca director la România literară, înlocuindu-l pe dezavuatul Nicolae Breban, care protestasae la Paris împotriva Tezelor din iunie. Se menţine în acest post până la moartea sa, în 1988. Cumulard, om de încredere al regimului, mai fusese redactor şef la Lumea, 1963-1966 şi profesor la Filologia bucureşteană, şef de catedră la Istoria literaturii române, între 1958 şi 1968.
A debutat ca publicist în revista Manifest, de el înfiinţată, 1934-1936, şi a devenit colaborator la Jurnalul literar al lui G. Călinescu, care l-a apreciat ca editorialist şi l-a făcut secretar de redacţie al revistei sale. A publicat: Confruntări literare, 1966, o antologie de reportaje începând din perioada 1929; Reflector peste timp, 1966, Din istoria criticii literare româneşti (perioada 1812-1866), 1967; Istoria literaturii române, I, 1969;  Jurnal ieşean, 1971; Dobrogeanu-Gherea, 1972.
A fost primul editor al lui Blaga, 1962, cu lirica sa de după război, (volum pe care Blaga n-a mai apucat să-l vadă şi care în mare măsură nu respecta promisiunile făcute de editor poetului ostracizat), revenind în 1966 cu o culegere mai consistentă. Un foarte abil intermediar între scriitori şi putere, la Contemporanul le-a deschis rubrici lui Arghezi, lui G. Călinescu. A fost susţinătorul abil al lui Nicolae Manolescu, debutant pe atunci, tânăr cu dosar necorespunzător...Şi care în Istoria sa critică îl menţionează pe protectorul său în câteva ocazii,: în legătură chiar cu Istoria lui Călinescu, cu Bogza şi Arghezi, şi ca editor al lui Blaga.

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Iva%C8%99cu
Citeşte articolul Portretul interior al Căpitanului, scris de Emil Cioran : https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=gmail&attid=0.1&thid=1380eeb3c3f01c6e&mt=application/msword&url=https://mail.google.com/mail/u/0/?ui%3D2%26ik%3D1dce5d5cf7%26view%3Datt%26th%3D1380eeb3c3f01c6e%26attid%3D0.1%26disp%3Dsafe%26zw&sig=AHIEtbQrF7m_s7B157QHV_w-okyk6uF12Q

ion lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale (în manuscris...):

12 decembrie 2007: (...) Apare Cătălin cu maşina lui, luăm vreo opt plăci din chioşcul de la intrarea Uniunii, ieşim spre Calea Griviţei, eu dând diferite telefoane pe mobil, însă dna Orha nu răspunde (pentru placa memorială Mihai Ralea), insist şi iar insist. Dau telefon la Voica Vinea, mă aşteaptă. Dau telefon pentru George Ivaşcu la dna Zamfir, fostă studentă a dlui Profesor, mie favorabilă; spune că trebuie să reiau discuţia cu colocatarul - senatorul Triţă Făniţă - de la apartamentul 1, parter, care nu mai vrea placa noastră.... Doamne, am pornit cu stângul?! Totuşi ne îndreptăm spre adresa din Bdul Aviatorilor nr. 56, înainte de marea piaţă a demonstraţiilor comuniste... Fie ce-i fi! Ajungem la Triţă Făniţă, zăresc o tânără în curte. Când intru pe poartă, deja nu mai era. Sun, iese chiar ea, e nouă. (Cu altcineva vorbisem, data trecută...) Îi spun că deja pusesem o placă pentru G. Ivaşcu, îi arăt locul, a trebuit să schimb anul naşterii. Îmi spune că stăpânul vrea ca aici să pună placa unei firme, iar pe-a noastră s-o punem la celălalt colţ. Avem de ales? Avem de comentat? Bine că nu ne alungă – aşa se pune problema: legea ne pune la cheremul proprietarilor... Găsim locul, ne dă curent pe geam, streczrând firul prin grilaj. Iute o punem, strângem calabalâcul, fotografiez, plecăm prin Pţa Aviatorilor, la dreapta, căutând strada Brazilei nr. 47, dar dăm peste Washington 19 chiar la colţ, dar nu pierdem traseul, ajungem la Braziliei 47, sun la poartă, apare dna Voica Vinea, alegem locul. Vorbim despre editura Vinea, despre retipărirea in integrum, e bucuroasă, recunoscătoare pentru placă. A văzut şi altele prin oraş şi e impresionată...Fiica, mult încercată a năpăstuitului poet...




Din Vieţile cărţarilor contimporani, după Magda U.

Detabuizând, detabuizând...(Despre Gh. Grigurcu, p. 100-101):
"Rebel în absolut" (cum îl numeşte Adrian Alui Gheorghe), studentul Grigurcu a fost exmatriculat din Şcoala de literatură pentru că-l vizitase pe interzisul Arghezi la Mărţişor, dar şi pentru că trecuse pe la locuinţa văduvei lui E. Lovinescu. Atât tot. Şi ce director avea "fabrica" asta de scriitori! Petre Iosif, politruc fără urmă de operă; adjunct, Traian Iancu, ofiţer de Securitate.
Absolvent eminent de Filologie, i s-a refuzat un post universitar, la Cluj; la Familia a intrat în 1965, de unde a fost scos după 9 ani de activitate. Or, e cunoscută incredibila sa putere de a scrie mult şi bine, lupta sa cu impostura, cu contraselecţia. Grigurcu a rezistat la asaltul mediocrităţii, al prestigiului contrafăcut, ca un erou al criticelor noastre. N-a intrat în graţia activiştilor-activişti, a scriitorilor-activişti, comentându-i numai pe scriitorii-scriitori. Şi nu l-a citat pe Toarăşu. Pe dreptate şi-a ascuţit ironiile din rastel pentru cei care au obţinut succes social făcând o sumă de compromisuri, ca Marin Preda şi Nichita Stănescu...(...)
Idiosincraziile lui Gh. Grigurcu faţă de Crohmălniceanu ori Petru Dumitriu, cu care sîntem atât de "înţelegători" postcomunist, ca şi cu Nina Cassian ori Jebeleanum sînt aceleaşi cu ale mele. Şi-i aştept promisa istorie a poeziei contemporane, unde "proporţiile numelor" (Doinaş, Gellu Naum, Dimov, Şerban Foarţă, Mircea Ivănescu, Abăluţă, Ion Mureşan, Daniel Turcea) va fi consecvent şi coerent echilibrată. Un banchet al demersului critic, fără nici o îndoială.
Revenind la biografia sa pilduitoare (de ce n-ar fi atitudinea anticomunistă un criteriu  - nu criteriul unic - în judecarea operei?), e de ştiut că Gh. Grigurcu a şomat 16 ani, că a fost supravegheat şi anchetat de Securitate, la Tg. Jiu. Şocul unei percheziţii (cu manuscrise arestate) a grăbit moartea tatălui său. Cum să nu reacţioneze, cu luciditatea învinsului învingător, la noile tabu-uri, la noua cenzură, la noua ideologie (multi-culti europeană), la noile compromisuri cu compromisul, pe care le face pleava ridicată de vârtejul din decembrie 89?
 (va urma)

Poezia zilei
Serghei Esenin  ***

Seri, ah, seri albastre, nopţi cu lună beată,
Mândru-am fost şi tânăr şi frumos, odată...
Pentru totdeauna, fără rost şi parte,
Toate pe alături au zburat, departe...
Inima-i. răcită, ochii stau să-apună...
Fericiri albastre! Nopţi, ah, nopţi cu lună !
1925

ion lazu: fotografii, Pe Dig, XIV