vineri, 15 iunie 2012

Mihai Eminescu - 123; consemnări; fotografii...


Mihai Eminescu - 123 (n.15 ianuarie 1850 -  d.15 iunie 1889)
    
  Şi Dacă...Si daca ramuri bat în geam Si se cutremur plopii, E ca în minte sa te am Si-ncet sa te apropii. Si daca stele bat în lac Adâncu-i luminându-l, E ca durerea mea s-o-mpac Înseninându-mi gândul. Si daca norii desi se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte sa-mi aduc De tine-ntotdeauna.Când Amintirile...Când amintirile-n trecut Încearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Si azi aceleasi stele, Ce-au luminat atât de des Înduiosarii mele. Si peste arbori rasfirati Rasare blânda luna, Ce ne gasea îmbratisati Soptindu-ne-mpreuna. A noastre inimi îsi jurau Credinta pe toti vecii, Când pe carari se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atâta dor În noapte sa se stânga, Când valurile de izvor N-au încetat sa plânga,
Când luna trece prin stejari Urmând mereu în cale-si,
Când ochii tai, tot înca mari,
Se uita dulci si galesi?

Din valurile vremii...

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai -
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.
Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind:
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
 Odă (în Metru Antic)Nu credeam sa-nvat a muri vrodata; Pururi tânar, înfasurat în manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii.
Când deodata tu rasarisi în cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce... Pân-în fund baui voluptatea mortii Ne'nduratoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari... Pot sa mai re'nviu luminos din el ca Pasarea Phoenix?
Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar în sân, nepasare trista; Ca sa pot muri linistit, pe mine Mie reda-ma! 

G. Călinescu vorbind despre Mihai Eminescu:

Călinescu despre Eminescu - Copy.wmvCălinescu despre Eminescu - Copy.wmv
10303K   Descărcaţi  


Un fragment din Recitalul Mihai Eminescu -120, (Frumoasa fără corp) susţinut de Lidia Lazu la Casa Eminescu din Copou-Iaşi, pe data de 15 iunie 2009:

http://youtu.be/cdxoTgcR37o  

ion lazu: Case în care a trăit Eminescu, în Bucureşti; plăci memoriale, statui...

Calea Victoriei nr  45, lângă bis. Kreţulescu

Când luna trece prin stejari Urmând mereu în cale-si, Când ochii tai, tot înca mari, Se uita dulci si galesi?
Din valurile vremii...
Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai -
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.
Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind:
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
 Odă (în Metru Antic)Nu credeam sa-nvat a muri vrodata; Pururi tânar, înfasurat în manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii.
Când deodata tu rasarisi în cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce... Pân-în fund baui voluptatea mortii Ne'nduratoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari... Pot sa mai re'nviu luminos din el ca Pasarea Phoenix?
Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar în sân, nepasare trista; Ca sa pot muri linistit, pe mine Mie reda-ma! 

G. Călinescu vorbind despre Mihai Eminescu:

Călinescu despre Eminescu - Copy.wmvCălinescu despre Eminescu - Copy.wmv
10303K   Descărcaţi  


Un fragment din Recitalul Mihai Eminescu -120, (Frumoasa fără corp) susţinut de Lidia Lazu la Casa Eminescu din Copou-Iaşi, pe data de 15 iunie 2009:

http://youtu.be/cdxoTgcR37o  

ion lazu: Case în care a trăit Eminescu, în Bucureşti; plăci memoriale, statui...

Calea Victoriei nr  45, lângă bis. Kreţulescu

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai -
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.
Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind:
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
 Odă (în Metru Antic)Nu credeam sa-nvat a muri vrodata; Pururi tânar, înfasurat în manta-mi, Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii. Când deodata tu rasarisi în cale-mi, Suferinta tu, dureros de dulce... Pân-în fund baui voluptatea mortii Ne'nduratoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele marii. De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet, Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari... Pot sa mai re'nviu luminos din el ca Pasarea Phoenix? Piara-mi ochii turburatori din cale, Vino iar în sân, nepasare trista; Ca sa pot muri linistit, pe mine Mie reda-ma! 
G. Călinescu vorbind despre Mihai Eminescu:
Călinescu despre Eminescu - Copy.wmvCălinescu despre Eminescu - Copy.wmv
10303K   Descărcaţi  


Un fragment din Recitalul Mihai Eminescu -120, (Frumoasa fără corp) susţinut de Lidia Lazu la Casa Eminescu din Copou-Iaşi, pe data de 15 iunie 2009:
http://youtu.be/cdxoTgcR37o  
ion lazu: Case în care a trăit Eminescu, în Bucureşti; plăci memoriale, statui...
Calea Victoriei nr  45, lângă bis. Kreţulescu

Str. Buzeşti nr 5 , unde a locuit cu Veronica Micle (casă demolată)