13 martie: Romulus Rusan, n. 13 martie 1935.
Din Ion Lazu: Scene din viaţa literară, ed. Ideea europeană 2007:
Născut la Alba Iulia, va face studii
politehnice la Cluj, încheiate în 1957. Debutase deja cu critică literară şi
reportaje, redactor la diferite reviste literare: Tribuna, Viaţa studenţească,
Cinema, Tribuna României. Pornind la drum cu două volume de reportaje din zona
industrială (Rîul ascuns, 1963 şi Expresul, 1964), va continua cu
jurnale de călătorie, un exemplu fiind America
ogarului cenuşiu care a
înregistrat un succes extraordinar, cu cărţi despre arta filmului, dar şi cu
cărţi de proză scurtă, remarcabile fiind Roua
şi bruma, apoi Cauze
provizorii.
După Decembrie 1989 împreună cu soţia sa,
poeta Ana Blandiana, a fost fondatorul Alianţei Civice, 1994, fondatorul
Memorialului de la Sighet, 1993, al revistei Memoria, promotor al altor
iniţiative privind studiul regimului concentraţionar din România anilor
1945-1989. Un volum imens de muncă documentară şi o sumă impresionantă de
iniţiative: simpozioane, înregistrări orale, cursuri de vară, expoziţii
itinerante, în ţară şi străinătate (Dresda, Budapesta, Praga, Varşovia),
52 săli de muzeu, alte activităţi cărora le-a închinat nu mai puţin de două
decenii de viaţă: 25.000 de pagini documentare, structurate pe mai multe teme:
Analele Sighet, Biblioteca Sighet, Istoria orală, Memorialul victimelor
comunismului şi al Rezistenţei, Cronologia şi geografia războiului rece,
Cimitirul săracilor din Sighet, Recensământul populaţiei concentraţionare.
Director al Centrului internaţional de studiu asupra comunismului..
Doi oameni (doi scriitori), ajutaţi de
alţi câţiva oameni care au edificat o muncă recuperatorie de imensă
responsabilitate, pe care nu au egalat-o nicicum cele câteva Institute create
special în acest domeniu. Memorialul Sighet a intrat în patrimoniu Consiliului
Europei încă din 1994. O aserţiune a lui Romulus Rusan: ..."securitatea a
ucis revoluţia morală şi a înlocuit-o cu o contrarevoluţie a jafului şi
ipocriziei."
Titlul unor volume semnate Romulus Rusan: Convorbiri subiective, împreună
cu Ana Blandiana, interviuri, 1971; O
discuţie la Masa tăcerii, 1976; America
ogarului cenuşiu, 1976, La
început n-a fost cuvântul, 1977; Arta
fără muză, 1980; Roua şi
bruma, 1982; Cauze
provizorii,1983; O
călătorie spre Marea Interioară, 3 volume. Aceste cărţi au avut ediţii
succesive, ce s-au epuizat instantaneu din librării.
Citiţi mai mult:
http://cpcadcr.presidency.ro/upload/Romulus_Rusan.pdf
Luni, 28 ianuarie 1980. Peste
noapte a nins într-una, începuse încă de aseară, spuneau ai mei, dar eu scriam aici,
n-am mai ajuns pînă la fereastră. Astăzi a fost o zi deosebit de luminoasă, ca
o mireasă printre nuntaşi. Nu prea frig, unele momente cu soare în plin şi, în
general, aspect sărbătoresc dat de cei cîţiva centimetri de nea imaculată,
trasă bine pe deasupra vechii zăpezi: murdară, gloduroasă, umilită. Pe marginea
trotuarelor au rămas mormane mai înalte de un metru. Iar acum seara, spre casă,
o lună neaşteptat de strălucitoare, tocmai sus de tot, într-un punct al bolţii
unde cred că soarele nu ajunge niciodată. Şi miriade de stele, pe un cer
perfect senin, cu toate constelaţiile în relief, ca desenate pe un calc violet.
Umbrele înalte ale copacilor din faţa blocului, pe zăpada marmoreană, la fel de
bine conturate ca ziua.
La
prînz am dat o fugă la România
literară pentru corectura la Luxemburg în octombrie.
Animaţie pe coridor, ca înainte de-o şedinţă (nu ducem lipsă!). Roger Cîmpeanui
îmi spune că nu am de tăiat prea mult, doar zece rînduri. Norocul
dumneavoastră, zice. În timp ce-mi corectez textul la o masă din holul
redacţiei, apare Darie Novăceanu, vine la mine şi mă trage îndelung de barbă,
precum că: “e naturală?”. Vede titlul articolului meu şi întreabă: Cînd ai
fost? Îi spun: E prima mea călătorie, nu ca tine, care ai bătut lumea în lung
şi-n lat… Mai de mult, precizează hispanistul; ce public acum sunt chestii de
pe timpuri... Imediat apar soţii Ana B. şi Romulus R., îl felicit pentru Ogar…, mi se pare cartea cea mai discutată în
ultimii doi ani. Mai puţin totuşi ca la prima ediţie, crede R.R. Îl întreb cum
de nu a pierdut manuscisul, la cutremur. Spune că un exemplar rămăsese la
Georgeta D., care tocmai îi dăduse telefon să-l anunţe că a primit viza. El ar
fi vrut să ia manuscrisul, să mai pună nişte virgule, redactora i-a zis: Treci
mîine, că şi mîine e zi. Şi a fost: o noapte de coşmar…
Îi spun
Anei B. să mai scrie proză, Cele
patru anotimpuri mi s-a părut
o carte foarte specială, după ştiinţa mea aşa ceva nu a mai scris la noi decît
Emil Botta: Trîntorul. Se
miră, nu l-a citit! O să şi-o procure. Precizez: toate povestirile încep aici
şi se termină în plină iralitate, sau încep în vis şi continuă în semitrezie.
R.R. mă sfătuieşte să pun cap la cap însemnările de călătorie prin acele ţări
şi să public o carte. Vorbim şi de cele 200 diapozitive pe care le-am făcut; el
a făcut poze alb/negru în America, dar nu e mulţumit; astă vară, în Grecia, a
lucrat cu ORWO şi a lăsat acolo filmele să i le lucreze pe Kodak, ceea ce e
peste toate aşteptările!
Cei doi
trec din birou în birou şi el dă telefoane pentru o suplimentare de tiraj.
(...)Termin de scos cele zece rînduri şi
cînd mă prezint la Roger C., acesta se uită pe şpalt şi exclamă: Dar rău ai
tăiat, domnule! De regulă se renunţă la un paragraf şi gata! Acum
trebuie recules, înţelegeţi?
17 mai 1982: Alexeşti-Vâlcea: . Romulus Rusan, Roua şi bruma – o frumoasă carte – şi de atitudine
dar şi de lirism. De la exasperările reporterului, la parabole şi la mici piese
de interior, măiestrite.
La
Radio, Intrigă şi iubire,
cu Ion Manolescu, Mihai Popescu, Niki Dumitriu, Tanţi Cocea, Ion Finteşteanu,
Costache Antoniu, Marieta Deculescu.
***
Poezia zilei: Al. Busuioceanu (7
ianuarie 1896 - 13 martie 1961)
*
”Fii tu lumina mea Fii apa
unde să mă cufund eu
și
să aștept și să tac
adânc
piatră-ntre pietre…”
Veghe
Noaptea asta mi-e teamă de umbra mea
ca de un câine ce se ţine după mine furiş
Îmi aud paşii sunând ca pe-o lespede grea
şi ochi nevăzuţi sunt asupră-mi deschişi
Presimţiri zboară din creangă-n creangă
cu ţipete scurte de cucuvea
Aud după mine răguşit un lătrat
Mă-ntorc Nu e câine
şi-n aceeaşi clipă mă simt de mână muşcat
E prea întuneric. E prea întuneric
Cerul e-o boltă neagră deasupra mea
Nu văd drumul
Ca să-l pot lumina
un soare de spaime în mine aprind.
(Din Poezia
românească din exil, Ed. ICR, 2006)
Alţi scriitori:
Felix Adreca, n. 26 martie 1891 - d. 12
decembrie 1962.
Alexandra Indrieș, n. 1936
Dragomir Horomnea, n. 1940
Sergiu Dan, m. 1976
Dan Constantinescu, m. 1991
Liviu Damian, n. 13 martie
1935 - d. 20 iulie 1986
Ion Lazu - La Sinaia, din nou...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu