10 martie: Dumitru Caracostea, n. 10 martie 1879 - d. 2 iunie 1964

 

Fiul unui magistrat cu ascendenţă aromână şi al unei profesoare de franceză, DC şi-a făcut şcoala primară şi a început liceul la Slatina natală, continuat la Sf. Sava, promoţia 1900. Cu întreruperi, a făcut Literele şi Filosofia, licenţa în 1908. I-a avut ca profesori pe Titu Maiorescu, Ion Bianu şi Ovid Densusianu. Aceştia l-au influenţat, l-au ajutat, iar emulul i-a continuat. Peste un an beneficiază de o bursă la Viena, desăvârşindu-şi studiile de filologie romanică cu faimosul savant Wilhelm Meyer-Lubke, autor al "teoriei ariilor laterale", care consideră că în arealul latin istoric, limba a evoluat mai dinamic în zona centrală-Italia, Franţa, iar ariile laterale au conservat forme mai vechi lingvistice: România, Portugalia. În 1913, obţine două doctorate: în filosofie şi în filologie romanică.

Cu declanşarea primei conflagraţii, în 1914 DC revine în ţară şi va fi profesor de liceu, iar din 1920 cu suplinire la Filologie, catedra lui Ion Bianu; în 1930 se titularizează. Din acelaşi an devine membru corespondent al Academiei, iar în 1938 membru titular. Prin strădaniile sale a luat fiinţă în 1933 Institutul de Literatură şi Folclor. Între 1941 şi 1944 este director al Fundaţiilor Regale. Două episoade ministeriale scurte, în guvernul Gigurtu şi în guvernul Antonescu. Exclus din corpul universitar în 1948. În 1950, deşi avea deja 71 de ani, este arestat şi face 5 ani detenţie politică la Sighet, fără a fi fost măcar judecat. Dârzul machedon, eliberat la 76 de ani, mai supravierţuieşte încă 9 ani, expiind la venerabila etate de 85 ani.

Cercetările filologului, influenţat de curentul occidental, modern, receptiv la rapida dezvoltare a celorlalte ramuri ale ştiinţei, se direcţionează în două domenii: folcloristica, pe care o vede în corelaţie cu geografia (Mioriţa este analizată în variantele ei specifice fiecărei provincii istorice), a doua direcţie fiind cercetarea operei literare, însă depăşind stadiul estetic-static, ce are în vedere numai textul final, ci investigând actul creativ în etapele sale succesive, deci dinamic-istoric. Sunt fundamentale studiile lui DC despre opera lui Eminescu. Titlurile sugerează tipul nou de abordare: Personalitatea lui Eminescu, 1926, Arta cuvântului la Eminescu, 1938; Creativitatea eminesciană, 1943.

Este cunoscută opţiunea legionară a savantului.  Se trece cu vederea faptul că, înlocuindu-l în 1941 pe Al. Rosetii la direcţia Fundaţiei Regale, a dispus topirea Istoriei... lui Călinescu. Din fericire, tirajul se epuizase rapid din librării...

Citeşte mai mult:     http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Caracostea

 http://www.autorii.com/scriitori/dumitru-caracostea/

 

În cadrul proiectului "Plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruţi", am pus o placă memorială în Bdul Lascăr Catargiu nr. 28. (detalii în Odiseea plăcilor memoriale). Imaginea casei apare şi în albumul  Literaturile Bucureştiului, ed. MNLR, 2010.

 

 

 

 

                                                                                   

 

Poezia zilei: Aurel Pantea, n. 10 martie 1952

*** 

Nimicitorul are rădăcini în vieţile ce nu se mai întorc,

acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul, 

atroce plimbări pe sub uriaşe oftaturi, 

tu ai gura închisă, 

e asfinţitul dragostei în vieţile ce fabrică oxizi 

*** 

Cine trăieşte acum, seamănă cu tine, 

uriaşa mea lehamite, contemplativii plecînd,

au rămas să ne privească gropile, stai, nu pleca, 

dragostea murind, face azi ultima mărturisire,

că nu ea, că nu ea, 

că, în nici un caz, nu ea..., 

cine trăieşte acum, seamănă cu tine,uriaşa 

mea lehamite.

La o terasă, în plină amiază, lumina taie gîtul 

domnişoarei de-alături, domnul de la masa

vecină e foarte preocupat 

să-şi taie venele, vine un suflu rece, semn 

că oaspetele de toţi aşteptat

e pe aproape, dar toţi sînt foarte preocupaţi, 

mi-amintesc 

de prietenul meu mort nu de mult, simţea 

cînd e aproape oaspetele 

şi înjura cumplit, mi-ar trebui un pumnal 

pentru această normalitate 

*** 

Mai jos nu cobor, acolo nu mai poate fi vorba

de poezie,

acolo, amintirile sînt atît de bătrîne, că atîrnă

în capete plecate, 

te văd umblînd prin camere, fîşia de lumină

care te urmează 

e a altui timp, ce face eforturi să mai privească,

înainte de a se instaura 

subteranele

 

 

Alţi scriitori:

Petre Dulfu, n. 1856

Traian Lalescu, n. 1920

Dan Simonescu, n. 11 decembrie 1903 - d. 11 martie 1993

Mihai Ursachi, 17 februarie 1941 -  d. 10 martie 2004 ...