miercuri, 28 mai 2014

Scriitorul zilei, Anişoara Odeanu , n. 28 mai 1912 – d. 3 sept. 1972

Una dintre scriitoarele cu care se poate mândri Banatul (şi sunt semne clare că o face!), fiică a unui profesor de română şi mare animator al vieţii culturale din Logoj, Anişoara Adeanu, pe numele adevărat Doina Stella Graţiana Peteanu, şi-a asumat pseudonimul cu care semnase o primă proză scurtă, în presa locală. De fapt, cu deosebire precoce, se făcuse remarcată ca şcolăriţă, scriind poezii, primul ciclu Lumea copiilor datează de la vârsta de 10 ani. Îşi face şcoala  şi liceul la Lugoj şi Timişoara, va veni la Bucureşti pentru Drept , cu licenţa în 1936, dar urmase şi Literele, fără să finalizeze . Episoade de studii în Franţa şi Elveţia. Se face remarcată încă în 1929 de G. Călinescu şi de Camil Petrescu prin  proza publicată în Adevărul literar şi artistic. Va deveni redactor cu rubrică permanentă la această revistă: Cronica feminină, dar va colabora şi la Revista Fundaţiilor regale, la alte reviste de prestigiu ale vremii.  Se căsătoreşte în 1946 cu un medic şi se va sinucide a doua zi după moartea acestuia, în 1972. Câteva romane i-au apărut în anii imediat următori. Şi publicarea cărţilor A.O. nu a încetat după 1989, semn de bună receptare critică şi de public.
Lirica Anişoarei Odeanu  este în tonul Cîntării cântărilor, imnuri ale iubirii din partea unei preotese care oficiază pe altarul iubirii ideale.
Editorial debutase în 1934 cu un roman din viaţa studenţească: Într-un cămin de domnişoare, cu fine observaţii din mediul respectiv şi cu introspecţii interesante din trăirile eroinei cu care autoarea poate fi identificată. O psihologie dificilă, „artistică”,  cu capricii feminine, atracţii şi respingeri, inconsecvenţe şi reveniri descumpănitoare. Împlinirile din imaginaţie sunt aprig cenzurate în prezenţa iubitului, considerat cu suspiciune cumva morbidă. Roman bine cotat de Pompiliu Constantinescu, acesta reproşându-i excesul de feminism.  Celelalte vreo 3 romane sunt scrise în aceeaşi notă, insistându-se pe fascinaţia iubirii şi pe frigiditatea relaţiei ca atare dintre cei doi actanţi. Împlinirea în iubire rămâne o aspiraţie a eroinei, inconvenientele venind dinspre datele temperamentale ale celor doi dar şi din partea contextului social-familial, dacă nu de-adreptul din accidente ale hazardului. După neîncrederea în împlinirea prin iubire vas fi atacată tema disjuncţiei dintre intenţiile unui autor-artist şi  receptarea în cu totul alt registru din partea publicului cititor.  Un astfel de scriitor de mare talent şi cu succes la public, însă „răstălmăcit iar şi air va sfârşi prin a se spânzura. (Nu e diferit faţă de ceea ce ales autoarea însăşi, în 1972) . În ultimul ei roman, se fac referiri la viaţa dintr-un sat bănăţean al cărui protegonist este un preot şi la momentul de enturiasm naţional la sosirea armatei române eliberatoare.

Opera: Într-un cămin de domnişoare, Bucureşti, 1934; • Călător din noaptea de Ajun, Bucureşti, 1936; ediţia (Anotimpul pierdut), Bucureşti, 1971; • Fata lui Codru-împărat, Bucureşti, 1939; • Ciudata viaţă a poetului, Bucureşti, 1942; • Moartea în cetate, Bucureşti, 1943; • Noaptea creaţiei, Bucureşti, 1943; • Sub lumina verii, Bucureşti, 1967; • Nedumeririle lui Duduţă, Bucureşti, 1969; • Noaptea creaţiei, ediţie îngrijită şi prefaţă de Ion Oarcăsu, Bucureşti, 1969; • Legile jocului, Bucureşti, 1972; • Acele lucruri mari, Bucureşti, 1973; • Ciudata viaţă a poetului, ediţie îngrijită şi prefaţă de Ion Oarcăsu, Timişoara, 1975; • Într-un cămin de domnişoare. Călător din noaptea de Ajun, ediţie îngrijită şi introducere de Cornel Ungureanu, Timişoara, 1983; • Domnişoara Lou şi trandafirul galben, ediţie îngrijită şi prefaţă de Cornel Ungureanu, Timişoara, 1985.

 Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Anisoara_Odeanu

Alţi scriitori:
George Macovescu, n. 1913
Werner Bossert, n. 1918
Ion Agârbiceanu, m. 1963

  
Poezia zilei
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2000
20 mai. Tanti M.: Am intrat de două ori în curte la voi şi n-am putut să stau. Nepoţii nu erau pe-acasă. Nu mai e nimeni la Cireaşov, Marioara, Mitică… Am stat la Florica…
Ruptura pare să fie prima carte pe care am dorit să o scriu, dar nu atunci, pe loc, sub asuprirea eşecului, ci cîndva, peste ani, căci simţeam instinctiv că nu am puteri pentru o astfel de încercare. Am simţit atunci, la despărţire, o durere atît de mare, dezgrădită şi care nu dădea semne că se va diminua în timp, căreia nici nu ştiam cum m-aş opune şi nici nu aveam vreo intenţie să-i opun rezistenţă, să o evit, să mă eschivez… ci o lăsam să mă devasteze în lege, la vedere, aş fi arătat-o tuturor care ar fi dorit să o vadă – dar nimeni nu m/a ]ndemnat s[ vorbesc...! – şi tot nu mi se părea de ajuns – aşa că singurul lucru pe care mi-l doream era să scriu (cîndva!) despre ea…
Chinul transcrierii, supliciul aşteptării şi, dacă s-ar putea întrezări, bucuria lucrului dus la bun sfîrşit, oricît de tîrziu, în această viaţă, totuşi… Perfecţionismul.
În faţa unei noi iubiri, o femeie adevărată îşi regăseşte inima-sensibilitatea şi chiar candoarea de fecioară. Eterna femeie va să fie eterna fecioară.
25 mai. Veneticii: Ideea celui de al doilea volum ar fi cea a datoriei faţă de familie, de clan, de ai tăi, de fiecare dintre ei, bun sau mai puţin bun, dar al tău, solidarizarea cu cei de lîngă tine; însă nu dintr-o inerţie, din prejudecată, nici de ruşinea lumii, nu de teama eşecului etc, – ci din convingerea că dacă ei greşesc şi sunt vinovaţi, o parte din vină îţi revine, ai greşit cîndva asemenea lor, adesea te-ai simţit minat de o slăbiciune similară; ceva din alcătuirea sufletească a părinţilor tăi se va fi transmis şi urmaşilor. Între ai tăi nu eşti nicicum sfînt sau nevinovat – moşteneşti şi transmiţi slăbiciuni care se pot amplifica. Eşti implicat. Poate că formula ta sufletească a fost mai norocoasă. Fără a fi un merit personal.
Dna Teodora Balu, cum a murit soţul ei. După 12 zile de ploaie, merge după ciuperci, ca pensionarii, urcă în pod cu ele, să le taie şi să le pună la uscat, acolo mare zăpuşeală, face infarct. Ea îl aşteaptă, îl strigă, urcă pe scară, îl găseşte mort, îi bagă cămaşa în pantaloni, boaşele calde încă…
Unchiul M. făcea gimnastică dimineaţa, reminiscenţă a obiceiului din şcoala militară - sau din puşcărie?
Expresii care mă uimeau în copilărie: îl înşela pe toate cărările; ţap logodit; un chiot la deal şi unul la vale; se crapă de ziuă.
Carol al doilea: Am înconjurat ţara cu un cordon de fier şi foc! S-a văzut…
Antonescu, “om al ordinii”, dictatură personală.
Împiciorogarea poeziei.
Dacă ar fi să public o antologie din poezia mea, aş intitula-o: Eu scriu la lumina mîinii mele.
În tren, fete urîte citind Drept civil roman.
(din Gândirea înceată, în manuscris)
Va urma



Fotografii: Clubul de Proză, Marţi, 27 mai, ora 17,00, Rotonda MNLR:

Lectură Ştefan Dimitriu din romanul Lasă zilei scârba ei, comentarii: A.M. Baros, Ion Lazu şi N. Nistor; 
Romanul de actualitate, comentariu Radu Voinescu; 
Evocare Mihail Grămescu: Camelia Tudor Pantazi, Emil Lungeanu,  Doina Giţescu, C. Capitza şi Mama scriitorului de curând dispărut.





Adăugaţi o legendă