marți, 30 aprilie 2024

 30 aprilie: Matei Alexandrescu, n. 30 aprilie 1906- d. 5 nov. 1979

 

 

Târgoviştean la origine, fiu al unui şef de gară, termină liceul Enăchiţă Văcărescu din fosta capitală a Ţării Româneşti, apoi va urma Filologia din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1931 şi devenind unul dintre asistenţii lui Mihail Dragomirescu. În mod neaşteptat, continuă cu o carieră administrativă la Prefectură, apoi din 1942 la Ministerul Propagandei, epurat în 1946.  Nevoit să-şi câştige existenţa din munca de contabil, revine în literatură după două decenii, supunându-se deci sinusoidei care i-a afectat pe toţi literaţii interbelici de dreapta.

Debutase cu poezii în 1926 şi îi apăruseră câteva volume de poezii, în maniera vremii, un lirism de plan secund, discret, miniatural, mizând pe arta cuvântului, inspirându-se din pictura naivă a iconarilor, din folclor, îndeosebi pe latura sa grotescă; dar se remarcase în lumea culturală prin recenziile şi foiletoanele sale în nenumărate reviste, prin articole polemice, cât şi prin dialoguri cu o seamă de scriitori ai epocii (şi cu supravieţuitorii Interbelicului), de la Camil Petrescu; Perpessicius, Dragomirescu, Cioculescu, Gib Mihăescu, Sebastian şi până la cei avangardişti: Saşa Pană, Ion Vinea, Ilarie Voronca, N. D. Cocea, Constantin Nisipeanu etc. Sunt chiar textele pe care le reia în revista Ramuri, la sugestia lui Şerban Cioculescu, adunându-le într-un volum de Confesiuni literare. Dialoguri, 1971. Ar fi vrut să afle în ce măsură opera se sprijină pe date din biografia autorilor intervievaţi. Va continua să scrie poezie, în deosebi sonete, o selecţie a acestora este volumul  Donna Sixtina. O antologie a liricii sale este volumul Catarg, 1973.

 

Opera:  În insula unde-nfloreau coralii,  1931; Leagăn de îngeri, 1935; Jocul cuvintelor, 1939; Vămile văzduhului, 1942; Donna Sixtina, 1970; Confesiuni literare. Dialoguri, I, 1971; Catarg, prefaţă de Ovidiu Papadima, Bucureşti, 1973.

 

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Matei_Alexandrescu

http://agonia.ro/index.php/author/0035376/index.html

 

 

Poezia zilei, Ion Lazu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ulcica de lut

 

În penumbra dintre ferestre

O ulcică de lut vieţuieşte

Aproape de-o vară întreagă –

Inimă neagră.

Îi spun aşa de parcă s-a depus

Peste sufletul celui dus.

Şi astfel, trează,

După cum lumina se cumpăneşte,

Inima neagră pulsează.

Şi trupul din aer trăieşte...

1969

 

 

Alţi scriitori:

Passionaria Stoicescu, n. 1946

Pan Halippa, m. 1979        




Imagini de ieri-alaltăieri... 




 



 

 







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu