joi, 11 aprilie 2024

11 aprilie: Virgil Mazilescu, n. 11 aprilie 1942 - d. 10 aug. 1984

S-a născut la Corabia, ca fiu al unui contabil. Probabil mutările funcţionarului l-au făcut să urmeze şcoala în diverse localităţi. Cujmir, Tr. Severin, Tg. Jiu, Drăgăşani, unde începe şi liceul; îl va termina la Spiru Haret din Bucureşti, apoi va face Filologia: 1959-1964. Profesor în comuna Greaca-Ilfov, apoi bibliotecar la Ploieşti, devine secretar al Cenaclului Uniunii Scriitorilor, pe vremea când era condus de Miron Radu Paraschivescu. De altfel acesta îl şi debutase, în 1966, în suplimentul Povestea vorbei, al revistei craiovene Ramuri.

Poet trudnic, parcimonios, scriind dificil şi citindu-şi - recitându-şi la nesfârşit poemele celor câţiva prieteni (onirişti), a apucat să publice doar câteva volume, în cel de al treilea deja reluând poeme din precedentele două. Poate că din generaţia sa, numai Mihai Elin a mai scris atât de puţin.

***

Cunoscut mie mai mult din vedere, încă de pe vremea debuturilor noastre, însă păstrând distanţa, mai ales datorită abordărilor de viaţă total diferite, l-am avut în faţa ochilor aproape două decenii, în trecerile mele pe la Restaurantul scriitorilor, pe la redacţiile revistelor bucureştene. În Scene din viaţa literară (1979-1986), în mod firesc, sunt numeroase consemări ale mişcărilor lui Virgil Mazilescu. La rândul său, poetul Grişa Gherghei îl evocă detaliat în volumul său memorialistic Boemi sub dictatură, 2002. L-a mai evocat poetul Marin Codreanu.

I-am pus o placă memorială la intrarea blocului de 10 etaje din str. Izvorul Mureșului, Bloc C-11, în cartierul Drumul Taberei, unde a locuit în ultimii ani de viaţă.

Poezia zilei, Virgil Mazilescu

Vei auzi din nou: Fii inima mea

vei auzi din nou: fii inima mea
simplu: deschizi doar niște canale
care din obișnuință nu mai duceau nicăieri
apoi îți arzi hainele

o piele febril descheiată
încă om
mâine poimâine doar mărturia lui poate amintirea
cu haosul ei frățesc: și mai mic uriaș inima și
așadar așadar devii a doua mea inimă
apropie-te

la toate acestea ce vei răspunde? fără un cuvânt
vei părăsi la noapte orașul
și absența ta: o cicatrice pe un perete de aer
micșorându-se din ce în ce

Mi-am uitat casa şi numele

Mi-am uitat casa și numele e obositor
să-ți știi mereu numele pe de rost
o grigore dumitru iulian ușa de la intrare
se deschidea înăuntru? și cîinele negru al vecinului
spuneți că mușcă? și n-ar trebui să umblu cînd e ger
cu capul descoperit prin pădurea de aluni? am uitat
am avut destulă vreme să uit din creier pînă în degete

aici lîngă dunăre mă înconjoară păsări de tot felul
vrăbii gîște sălbatice specii rare de cocostîrci
și iubirea mea pentru ele se deschide
ca un port ospitalier - poate să vină iarna scitică
voi exista mai departe și voi călători mai departe: ecou
a doi părinți onești reverie de lebădă
auziți: viața: stele scobind încet cîmpia