11 octambrie: Al. Sahia, n. 9 oct. 1908 – d. 12 aug. 1937    

   

 

Fiu la unei familii de ţărani înstăriţi din jud. Călăraşi, începe liceul militar din Craiova, renunţă şi termină liceul, se înscrie la Universitate, dar va renunţa spre a se retrage ca monah la Cernica, cum o făcuse cândva şi Arghezi; după un an părăseşte şi viaţa monahală, activând ca ziarist, reporter şi iniţiator de reviste: Bluze albastre etc.. A avut orientare de stânga, pro-comunistă, s-a afiliat PCR în ilegalitate şi a efectuat o vizită în URSS, scriind o carte în care elogiază realizările sovietice, în totală contradicţie cu Panait Istrati, care cu 6 ani mai devreme scrisese o demascare virulentă a realităţilor teribile din Rusia comunistă: Spovedania unui învins. Tovarăşul de drum, Al. Sahia, îl admonestase foarte sever în presa de stânga. Apoi, vizitând URSS, naivitatea l-a împiedicat să vadă faţa reală a sovietelor. A murit prematur, la doar 29 de ani, urmare a unei tuberculoze netratate. Regimul comunist instalat de sovietici l-a transformat în erou al clasei muncitoare, eludând aspectele neconforme din viaţa lui Al. Stănescu (Sahia). Manualele şcolare în scoteau în faţă, cu Uzina vie, cu alte texte demascând exploatarea în orânduirea capitalistă; concomitant, marii scriitori dispăruseră din pragrama de învăţământ – unii autori erau în puşcării, ca duşmani de clasă etc.

 

Alţi scriitori:

Şt. O Iosif, n. 23 octombrie 1875 - d. 22 iunie 1913

Toma Roman, n. 1949