consemnări, poezii, eseuri

28 august: Marin Mincu, n. 28 aug. 1944 - d. 4 sept. 2009

Fiu de ţărani, s-a născut în satul Clocociov, situat în partea de nord a orașului Slatina, acolo unde malul Oltului e mai scund, iar calea ferată face o largă curbă, înainte de a traversa rîul - între timp Clocociovul a devenit cartier al Slatinei ; a făcut şcoala primară în satul natal, liceul la Radu Greceanu, absolvit în 1962, după care a urmat Filologia bucureşteană, cu licenţa în 1967. S-a angajat preparator la catedra de filologie a Institutului Pedagogic din Constanţa, a devenit asistent şi a urcat treaptă cu treaptă până la profesor universitar, obţinută în 1990 (a fost decan al facultăţii de litere din Constanţa între 1990 şi 1996); între timp îşi luase doctoratul cu o temă privind poezia lui Ion Barbu, 1971, dar în răstimpuri a făcut specializări de semiotică la Universitatea din Torino, 1974-1978 şi la cea din Milano, iar din 1978 până în 1994 la Universitatea din Florenţa.

A scris poezii, articole de critică şi istorie literară, romane, jurnale, eseuri, a condus revista Paradigma, de el fondată, a înfiinţat editura Pontica din Constanţa, unde a facilitat publicarea traducerilor din Umberto Eco, cu care era prieten. Promotor al semioticii, cercetător atent al avangardei româneşti sub toate ipostazele ei, adept fervent al textualismului în literatura ultimelor decenii din secolul XX, o literatură oricum defazată faţă de cea europeană. A publicat antologii ale avangardei, antologii ale poeziei româneşti din secolul XX. A condus ani de zile cenaclul Euridice al Uniunii Scriitorilor, desfăşurat la Sala Oglinzilor, transferat apoi la MNLR.

A tradus în româneşte două volume de poezie italiană, în schimb i-au apărut în Italia nu mai puţin de 20 volume de poezii sau despre fenomenul literar românesc, în traducere proprie.

Marian Popa consideră conjuncturală lucrarea de critic şi istoric literar a lui M.M., ca orice activitate ce atârnă de textele altora, îi acordă atenţie mai ales ca poet, dar notă mare îi atribuie abia în privinţa romanului Intermezzo, ca scriere postmodernistă/textualistă, compusă în stil dezinhibat, din jurnale, scrisori şi fragmente eseistice. N. Manolescu îl citează pe critic în legătură cu iniţiativele de revizuire a canonului poetic din anii 60-70, alături de Gheorghe Grigurcu şi alţi câţiva, iar în rest, îl citează la bibliografie şi îl expediază la "Scriitori de dicţionar"

Opera literară:

I. Poezie: Cumpănă, E.P.L., 1968; Calea robilor, Cartea românească, 1970; Eterica noapte, Albatros, 1972; Văile vegherii, Cartea românească, 1974; Discurs împotriva morţii, Eminescu, 1977; Pradă realului, Cartea românească, 1980; Proba de gimnastică, Albatros, 1982; Pradă realului, Cartea românească, 1985, colecţia „Hyperion”, antologie, cu o postfaţă de Laurenţiu Ulici; Despre fragilitatea vieţii, Albatros, 1987; Despre fragilitatea vieţii, antologie de autor în colecţia „Poeţi români contemporani”, cu o prefaţă de Valentin F. Mihăescu, Eminescu, 1997; Am visat că visez că sunt înger, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti/ Eminescu, 1998; Vine frigul, antologie în colecţia B.P.T., cu un tabel cronologic de George Popescu, o prefaţă de Gheorghe Grigurcu şi o postfaţă de Irina Mavrodin, Minerva, 2000; Cum mi-am înscenat un accident de maşină, editura Vinea, Bucureşti, 2002; Pacient la spitalul fundeni, editura paralela 45, Bucureşti, 2007. Postum: vol. Dulce vorbi în somn, Ed. Vinea, 2011.

II. Roman Intermezzo (Albatros, 1984; ediţia a II-a, revizuită, în colecţia „100+1”, cu o prefaţă de Romul Munteanu şi o postfaţă de Gabriel Dimisianu, Gramar, 2000; ediţia a III-a, revăzută, cu o postfaţă de Bogdan Alexandru Stănescu, Polirom, Iaşi, 2007); Intermezzo II, Cartea românească, 1989; Intermezzo III, cu o postfaţă de Octavian Soviany, Albatros, 2002; Intermezzo IV, jurnalul florentin, Pontica, Constanţa, 1997; Jurnalul lui Dracula, rescriere, cu unele referinţe critice apărute în Italia (Cesare Segre, Piero Bigongiari, Sergio Givone, D’Arco Silvio Avalle, Lucio Klobas, Giuseppe Pontiggia, Renato Minore, Alfredo Giuliani, Paolo Fabrizio Iacuzzi, Ernestina Pelegrini) şi două interviuri cu Ioan Buduca şi Cristian Teodorescu, Polirom, Iaşi, 2004; Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu, rescriere, cu un preambul al autorului („Cum am devenit romancier italian”) şi cu unele referinţe critice apărute în Italia (Roberto Carifi, Giuseppe Cassieri, Dario Fertilio, Francesco Specchia, Giancarlo Caprettini, Luciano Morandini), Polirom, Iaşi, 2005.

III. Critică, istorie şi teorie literară: Critice, E.P.L., 1969; Critice II, Cartea românească, 1971; Poezie şi generaţie, Eminescu, 1975; Ion Barbu comentat, Albatros, 1975, ediţia a II-a, în colecţia „Clasici români interpretaţi” a editurii Pontica, 1995; Repere, Cartea românească, 1977; „Luceafărul” comentat, Albatros, 1978; ediţia a II-a în colecţia „Clasici români interpretaţi”, Pontica, 1996; Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, (Cartea Românească, 1981; ediţia a II-a, cu un tabel cronologic de George Popescu, colecţia B.P.T., Minerva, 2000); Avangarda literară românească (editura Minerva, 1983, ediţia a II-a, revăzută, colecţia B.P.T., Minerva, 1999; ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Pontica, Constanţa, 2006); Lucian Blaga comentat, Albatros, 1983, ediţia a II-a în colecţia „Clasici români interpretaţi”, Pontica, 1995; Eseu despre textul poetic II, (Cartea românească, 1986; ediţia a II-a, cu o prefaţă de Ştefan Borbely, editura paralela 45, Piteţti, 2006); Opera literară a lui Ion Barbu, Cartea românească, 1990; Textualism şi autenticitate, Pontica, Constanţa, 1993; Poezia română actuală (O antologie comentată), vol. I-II, Pontica, 1998; vol. III, Pontica, 1999; Poeticitatea română postbelică, Pontica, 2000; Paradigma eminesciană, Pontica, 2000; A fi mereu în miezul realului, interviuri, cu un studiu introductiv de Octavian Soviany, Pontica, 2001; Poezia română în secolul XX, vol. I, Pontica, 2003; Avataruri de tranziţie, Pontica, 2004; Fărâme critice, Pontica, 2005; O panoramă critică a poeziei române din secolul al XX-lea, Pontica, 2007, Cvasitratat de/despre literatură, Ed. Paralela 45, 2009. Postum: Vol. Polemos, Ed. Compania, 2011.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Mincu

http://www.evz.ro/detalii/stiri/a-murit-marin-mincu-878552.html

http://www.cugetliber.ro/stiri-actual-razboiul-lui-marin-mincu-nu-s-a-incheiat-15590

http://www.romlit.ro/inegalabilul_marin_mincu

Poezia zilei, Marin Mincu:

Greierul de acasă

1.
Am adormit pe furiș
cu capul pe căpătâiul feciorelnic
întins în patul de lemn
scobit în mod secret
precum arborele lui Ulisse;
ca un bou de povară-am adormit
o jumătate de rotaţie planetară
învelindu-mă cu aerul din copilărie,
cu aerul magnetic al camerei mele
de adolescent imberb citind
toată noaptea romane de 15 lei, doxuri,
cu aerul viu conservat în abajurul cu ciucuri
ce a ieşit şi-n fotografia aceea
făcută special pentru prietena mea
din Germania cu care corespondam în clasa a zecea
(ea era o bună canoistă
venea des aici în competiţii sportive -
nu mi-a plăcut însă
nu e genul meu i-am spus lui Irmi
care mă ajuta să-i scriu în nemţeşte
mai bine nu-i mai scriu
şi nu i-am mai scris)

2.

ce faci sau ce mai învârţi?
m-a întrebat un greier ascuns
într-un colţ al scrinului
ştiut doar de mine: un poznaş ce nu mă lăsa niciodată
să dorm
nici când eram aproape prieteni:
(oricum cel mai bun confident)
de ce te-ai întors?
ca să-i văd pe bătrâni
(i-am răspuns dormind
mai departe ca un taur centaur)

nu, tu minţi, ai venit pentru tine
ai venit numai pentru tine
altfel de ce ai dormi aşa
de ce ai fi aşa de lacom să dormi
nu vezi că sforăi de se zguduie casa
nimeni nu se mişcă de teamă
să nu trezească „băiatu'”;
tu ai venit numai pentru tine

3.

am venit să sap via să curăţ pomii de omizi să...
nu, tu minţi, ai venit pentru tine
ai venit numai pentru tine
nu vezi că stai în vie toată ziua
te zgâieşti la frunzele verzi
le striveşti şi le bei clorofila
te uiţi la strugurii copţi
le numeri boabele cu o prefăcută naivitate
le storci mustul şi te ungi cu el pe corp
ca şi dionysos
tu ai venit să înveţi cum sunt frunzele
cum sunt strugurii
cum e via pentru că uitaseşi
nu vezi că te uiţi la omizi toată ziua;
le întorci pe o parte pe alta
le cauţi ochii lor mici
le numeri perişorii negri de pe burtă
le omori şi le dai la găini
apoi te bucuri că îţi aduci aminte...

4.

am venit să repar gardul cel vechi
să repar acoperişul de la camera de la stradă, să...
nu, tu minţi, ai venit pentru tine,
ai venit numai pentru tine
nu vezi că te uiţi prin spărtură dincolo
te uiţi şi nu te mai saturi de uitat
te uiţi ca-ntr-o altă ţară
ca-ntr-o altă planetă
ca-ntr-o altă viziune interioară,
hai, recunoaşte,
tu uitaseşi cum arat-o spărtură
cum arat-o casă...

7.

am venit să-i văd pe bătrâni repet
(de ce nu m-o fi slăbind deloc
această lighioană cicălitoare
că doar nu l-am tratat niciodată fără consideraţie
ba chiar aş afirma
că am fost un adevărat domn
în ceea ce-l privește
nu am băgat niciodată dezinsecția
și nici nu l-am înscris în cartea de imobil
ca să plătească chirie
dar pe cine nu laşi să moară
nu te lasă să trăieşti)
nu, tu minţi, ai venit pentru tine
ai venit numai pentru tine măgarule
nu vezui că ei plâng aprig de câte ori
te văd pe tine
ei plâng şi tu nu poţi să faci nimic
ca să-i opreşti
nu poţi să le spui
ca să-i convingi
cuvântul tău e gol
pentru urechile lor astupate
gesturile tale sunt mincinoase
pentru ochii și privirea lor
vorba ta este falsă
pentru singurătatea și durerea lor
nu le mai ajunge
vocea ta acum
nu le ajung
gesturile tale de acum
nu le ajunge
nici fiinţa ta de acum
ei te vor aşa cum te ştiau
dar tu nu mai ai timp
ai auzit?
nu mai ai timp
să fii aşa cum te ştiau ei
aşa cum te cunoşteau ei
aşa cum...

Slatina, 1981