consemnări, poezii, eseuri

20 august: Zoe Dumitrescu-Buşulenga, n. 20 august 1920 - d. 5 mai 2006

Fiica unui jurist bucureştean, a făcut Şcoala Centrală, s-a înscris la Conservator şi din motive medicale a trebuit să opteze pentru Litere şi Drept, devenind licenţiată în filologie engleză şi germană; în 1970 îşi va trece doctoratul cu Renaşterea - Umanismul. Dialogul artelor. Din 1948 îşi începuse cariera universitară, în 1971 devenind profesoară, apoi şefa catedrei de Literatură comparată şi Universală. Până în 1957 fusese redactor la Editura pentru Literatură, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară, unde devine director în 1973. Un an mai târziu va fi membru corespondent al Academiei Române, titular din 1990 şi vicepreşedinte al Academiei, între 1990-1994. Din 1991 până în 1997, director la Accademia di Romania din Roma.

A scris nenumărate cronici literare, studii, prefeţe din domeniul literaturii comparate, critică şi istorie literară, filosofia culturii, prezentări ale scriitorilor români şi străini, contemporani sau clasici, antici etc.

În ultimul deceniu de viaţă s-a retras la Văratic, apoi s-a şi călugărit, sub numele Benedicta (nu Benedictina, cum scrie Alex. Ştefănescu, într-o rememorare unde îşi face mea culpa pentru a nu o fi apărat cu destulă hotărâre pe Z.D.B., distinsa profesoară a sa şi a multora dintre literaţii încă în viaţă, de învinuirile nedrepte şi nedemne ale unor sicofanţi - învinuiri ce se referă îndeosebi la "curtarea" de către prof. acad. a cuplului prezidenţial de tristă amintire. Oricum, astăzi astfel de acuze nu-şi mai au rostul, după ce la timpul cuvenit gestul de pocăinţă nu a avut rezultatele scontate. Căci, ce-i drept, ZDB nu a ieșit în Agora, să-și facă mea culpa, așa cum s-ar fi așteptat mulți dintre admiratorii ei, însă călugărirea în sine poate fi luată drept o recunoaștere publică a greșelii, a căinței.)

În ale lor Istorii privind literatura română - bucoavne în taină râvnite de orice condeier, şi în ale căror râvnite coloane și Indexuri biet scriitorul român ajunge ori prea târziu ori mai degrabă deloc - Marian Popa şi N. Manolescu nu-i acordă o atenţie anume profesoarei domniilor lor, primul considerând că universitara nu a evitat "platitudinile" şi a dovedit "neglijenţe ştiinţifice", iar al doilea, pe aceeaşi direcţie, o prezintă ca fiind foarte informată, însă "fără contribuţie personală".

Opera critică: Ion Creangă, Ed. pentru Literatură, 1963; Eminescu, Ed. Tineretului, col. "Oameni de seama", 1964; Surorile Brontë, 1967; Sofocle şi condiţia umană, Ed. Albatros, col. "Contemporanul nostru", 1974; Eminescu - cultură şi creaţie, Ed. Eminescu, 1976; Renaşterea, umanismul şi destinul artelor, Ed. Univers, 1975; Eminescu şi romantismul german, Ed. Eminescu, 1986 ed. a II-a, Ed. Universal Dalsi, 1999); Eminescu. Viaţă - Creaţie - Cultură, Ed. Eminescu, 1989; Ştefan Luchian, 1993 (în colaborare); Muzică şi literatură, (în colaborare cu Iosif Sava), Ed. Cartea Românească, 1986 (vol. II, 1987; vol. III, 1994).

Studii de comparatistică: Renaşterea, umanismul, şi dialogul artelor, 1971; ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, 1975; Valori şi echivalenţe umanistice, excurs critic şi comparatist, Ed. Eminescu, col. "Sinteze", 1973; Itinerarii prin cultură, (culegere de articole grupate în patru capitole: I. Portrete pentru o istorie a culturii române, II. Literaturi străine, III. Miscellanea, IV. Gânduri de umanist), Ed. Eminescu, 1982.

Impresii de călătorie: Periplu umanistic, 1980, Ed. Sport-Turism, 1980 (însemnări eseistice despre Grecia, Italia, Anglia, Suedia, Olanda, Franţa).

Memorialistică: Caietul de la Văratec. Convorbiri şi cuvinte de folos, Ed. Lumea Credinţei, 2007

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Dumitrescu_Bu%C8%99ulenga

http://www.romlit.ro/ce_urt_ne-am_purtat_cu_zoe_dumitrescu-buulenga

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/busulenga.htm

Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale

3 iunie 2007 (...) De acolo revin pe Griviţei, mă abat pe Buzeşti, să revăd placa memorială a lui Eminescu pe când locuia „împreună cu Veronica Micle, în primăvara anului 1882”, trec apoi pe la nr. 74, unde a fost sediul întreprinderii la care am lucrat în primii zece ani de geologie - ca să ajung pe Semicercului 1, pentru Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Spre Calea Griviţei sunt nişte magazine, iar intrarea pentru locatari e prin spate. Cumva intru în imobil, cumva dau la etajul II peste Flori, administratoare, la cam 40 de ani, alegră, amabilă,voind să pară măcar cu zece mai tânără (o prea înţeleg: am zărit un domn mişcându-se în cadrul uşii spre cealaltă cameră), îmi dă telefonul unei Sorina, care stă aici mai de mult şi lucrează la Academia Română. Flori îmi spune că dânsa e cea mai veche de pe scara asta, de prin 94 şi nu-şi aminteşte de dna academician Z.D.B., cu atât mai puţin ceilalţi locatari, mutaţi toţi de curând. Dar dacă avem adresa de la Uniune... Obţin cele două telefoane de contact.