 |
Ion Lazu în 1968.
|
Preambul.
Intenţionez ca în urmatoarele luni să postez zilnic câte o poezie dintre cele înainte de 1979 şi apărute în volumele "Muzeul poetului", 1981, "Poemul de dimineaţă", 1996 şi "Cuvinte lângă zid", 1999, dar mai cu osebire poezii scrise în perioada respectivă însă neincluse în aceste volume, recuperate din diverse manuscrise - acel "zid de manuscrise" la care se referea Marian Drăghici în cadrul unui interviu la televiziune. Pentru poeziile scrise după 1979 nu simt nevoia unor explicaţii ale contextului în care ele au fost izvodite, căci textele lirice sunt cuprinse în întinsul manuscris al Jurnalului meu de scriitor, inedit desigur,(a dorit să-l publice scriitorul şi editorul Mircea Ciobanu, care însă s-a prăpădit în curând; la lectura manuscrisului "Vreme închisă" M.C. a exclamat: "Aceasta va fi cartea vieţii tale!"); un jurnal de scriitor ce s-a amplificat ca de la sine, între timp, drept care a trebuit defalcat pe etape: până în 1989, sub titlul "Vreme închisă", urmat de jurnalul postdecembrist cu cele două titluri: "Lamentaţiile Uitucului"- până în anul 2000 - şi "Gândirea înceată", între 2000 şi 2006. În schimb pentru poeziile redactate în perioada de tinereţe şi de ucenicie literară 1964-1979 consider interesant să încerc o reconstituire a împrejurărilor în care am scris acele elegii, raportându-le în primul rând la zonele din ţară unde mă aflam ca geolog prospector şi apoi, pe cât se va putea, cu referiri la viaţa intimă. Sper ca în acest fel, dibuind cu răbdare la limita dintre amintirea evanescentă, fugoasă şi uitarea netă, să acopăr cât de cât o terra incognita din trecutul meu ajuns la marginea zării -, aşa după cum, în toamna lui 1991, aflat în Apuseni, reuşisem să scot ca din nimic rememorarea unei poveşti de amor dinspre finalul studenţiei (anii 60-61) - ceea ce a devenit mai apoi "romanul unei iubiri din alt veac", cum a fost etichetată "Ruptura" (185 pag., Ed. Albatros, 2004). Ce va ieşi din tentativa mea recuperatorie rămâne de văzut. În faţa textului pe care urmează să-l scrii te afli de fiecare dată precum la intrarea, singur, într-o pădure nemaiumblată. Ion Lazu
 |
| Ion Lazu, 1973, Slatina. |
 |
| ion lazu în anul 1979, la Goranu-Vâlcea |
Vă urez din suflet:
RăspundețiȘtergereĂsta vă fie Blogul vieţii domniei-voastre!
Şi al Doamnei Lidia!
Şi al celor pe care-i iubiţi, după principiul "despre vii, numai bine" !... O, de-am putea...
Pe diseară, pe mâine şi pe cât mai curând...
Am etalat aici nu doar primele trei cărţi, de până în 1979, când începe Jurnalul, ci am postat şi alte câteva volume în care am reuşit să plasez o parte din manuscrisele perioadei 64-79, despre care doresc să discut pe acest blog. Dar şi "zidul de manuscrise", ca o adeverire a faptului că poeziile de început există, cum există şi Jurnalul meu, care va putea vorbi, cândva, despre traseul meu de scriitor.
RăspundețiȘtergereIon Lazu