sâmbătă, 30 iulie 2011

Ion Lazu: Nelinişte (sonet)

ion lazu: Nelinişte

Bătrânii mei au defrişat păduri
La începutul lumii lor punând
Un orizont de arbori la pământ -
Iar lumea se lărgea cu arături.

Se retrăgea mereu învinsa oaste
Din faţa rotitoarelor securi
Până sub munţii depărtaţi şi suri,
Oprindu-se în pâlcuri verzi, pe coaste.

A mai rămas aşa, prin bătături
Câte-un copac ce zice-ntreaga seară
Un cânt pe care nu poţi să-l înduri –
Şi-o grea nelinişte te împresoară.

De şapte ani mă-nchin tot la păduri,
Doar i-or ierta pe-ai mei, de-odinioară.

1968, Pocola-Beiuş

(din volumul Muzeul Poetului, 1981)

ion lazu: Fotografii de familie...

Familia Ivan Alexeievici Lazo, foto Samuel Lenker, Kişinev, 1906