joi, 28 iulie 2011

Ion Lazu: Prea puţin

ion lazu: Prea puţin
Sufletele noastre se depun
Pe spinarea aburită a stelelor –
Cine mai crede în asta? - şi totuşi
Cât e de frumos şi de drept!
Prea plină e ziua şi locul
De emanaţiile firii noastre,
Întindem cleiul drumului
De la un capăt la altul al faptei.
Privirea nu slăbeşte nici o clipă
Ascunzătorile şi ceţurile bolţii.
Or, prea puţin ne rămâne:
Un cojoc până-n călcâie
de iarbă verde,
Încopciat cu lacrimi -
Şi poate-un frăgar pe sub care
Oamenii trec smulgând un pumn
De frunze stoarse de sânge.
1968, Pocola-Beiuş

(din volumul Muzeul Poetului, 1981)


Biserica SF. Nicolae din Câmpina (fotografie de ion lazu)