ion lazu: Locuri
Nu ştiu ţara din mine.
Uneori soarele porneşte din faţa casei,
Alteori din munţii unei planete străine.
Mă simt de o seamă cu voi,
Doar că am ajuns mai devreme
Într-un peisaj tânjitor,
Cu locuri care seara îşi par
Învăluite într-o nouă taină
Moare soarele în nişte munţi
Care de aici par nori.
Pentru fiecare plop din lume
Luna vrea alt răsărit anume.
1968, Pocola - Beiuş
(din volumul Muzeul Poetului, 1981)
"Munţii unei planete străine", aici pare să fie cheia elegiei. Dacă aş fi spus doar "soarele răsare pe o planetă străină", fără precizarea "din munţii unei..." poate nu s-ar fi transmis contrarietatea mea, aceea de a mă afla într-un loc depărtat, străin/ostil - şi totuşi familiar ochiului meu obişnuit cu peisajul montan...
RăspundețiȘtergereIon Lazu
Nu ştiu de ce mi-a scăpat acest (po)pas liric. E în el tot atâta doinire, cât într-un caval de păstor atins de alean.
RăspundețiȘtergere