consemnări, poezii, eseuri

7 iunie: Ion Murgeanu, n. 7 iunie 1940 - 7 aug. 2016

Din tezaurul mării

Din tezaurul mării am scos

Fericirile drepţilor.

Mergeam lângă Domnul supus.

Nu-mi era foame nu-mi era frig.

Pe drum treceau vameşi.

Atunci am întrebat şi El mi-a răspuns.

Întâi de toate învaţă răbdarea.

Munţi nu s-au clintit încă din loc.

Nu am trecut cu paşii mei marea.

Deci am repetat întrebarea mirat.

Caută singur răspuns. Mi-a răspuns.

Nu vezi fericiţii acestui veac?

Toţi au ales disperarea.

Rana

Nici strălucirea nu este de mine nici fala

Nici mirarea nici flinta eternei erori

Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă

Nici dimineaţa acestei fântâni murmurate

Nici plopul nici râpa ce am trecut-o

Zărind umbrei tale piciorul ei luminos

Dar frumuseţea rămâne o rana deschisă

Atunci m-aş întoarce să-mi pun gura pe ea

Atunci aş simţi ce fel se-nfioară durerea

Bujorii aprinşi din cană lăsând să cadă

Trupul petalelor de căldură şi teamă

În noaptea păcatului în eterna fântână

Nici amintirea nici gloria nu rămân

Buzele reci caută încă buze fierbinţi

Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă

Un spaţiu deschis al imaginarului

Strălucirea gloria ei mirarea şi spaima

Timp fără timp ecou fără paşi paşi fără drum.

***

S-a născut în comuna Zorleni, din proximitatea Bârladului; a făcut şcoala primară în comuna natală, liceul la Bârlad, continuat la Vaslui, după care a urmat Filologia bucureşteană. A fost profesor de provincie în judeţele Vaslui şi Galaţi, oarecum pe urmele revizorului şcolar Eminescu. Angajat la Cinematografia Suceava, apoi redactor la Clopotul-Botoşani, corespondent la România liberă, redactor la Tribuna României 1970-1990, iar din 1990 la Curierul românesc. În paralel a fost redactor la revista californiană Meridianul românesc, unde a susţinut şapte rubrici lunare, pe teme din actualitatea culturală-literară românească. Practic o revistă literară lunară într-o revistă-magazin. Pensionat, colaborează la mai multe reviste literare, fie pe hârtie, fie online şi deţine un blog de scriitor: absentul.blog.com.

A debutat cu poezii în Contemporanul, martie 1962, sub cuvintele de încurajare, echivalând cu o consacrare, ale lui G. Călinescu. Din 1970 este membru al USR, cu recomandări de la Geo Bogza, A. E. Baconski şi N. Manolescu. O prezenţă de prestigiu în presa literară a vremii. Influenţat la început de drum de Lucian Valea şi Traian Chelariu. Prieten din vremea liceului cu Cezar Ivănescu, iar mai apoi cu Mircea Ciobanu, Gheorghe Istrate, Daniel Turcea, Ştefan Ioanid. Discipol al părintelui Sofian Boghiu, al părintelui Constantin Galeriu.

Opera: 10 volume de versuri, 1969-1999; trei romane: Edenul, 1980; Via, 1984; Carla în decembrie, 2002. Autor al unui eseu: Iisus, 1999, reeditat cu titlul Viaţa lui Iisus, EuroPress Group, 2007. Postfaţă: Pr.Dr.Theodor Damian, New York. Ediţii de autor: Turnul onoarei, 294 p., prefaţă de Miron Blaga; Metafizica practică, 285 p., cu o postfaţă de Gheorghe Grigurcu: o severă selecţie din opera poetică de peste 40 de ani, Editura Vinea, vol. I, 2004; vol II, 2005. Himera literaturii, - dialog epistolar- Ion Lazu-Ion Murgeanu, Ed. Curtea Veche, 2007, Septuagenare, versuri, 2011, Chipul şi asemănarea, Ed. TipoMoldova, 2013., O sticlă în mare, Ed. TipoMoldova, 2013

Alte cărţi de eseuri şi critică literară se află în curs de editare: Clasicii noştri moderni; Excelsior, medalioane literare şi eseuri culturale.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Murgeanu

http://www.pasi.ro/revista/interviu-cu-scriitorul-ion-murgeanu-%E2%80%93-partea-i.html

http://ro.scribd.com/doc/57240100/ION-MURGEANU-EXCELSIOR

Ion Lazu: Glorie de Râmnic...

Poetului Ion Murgeanu, la lansarea Poemelor septuagenare

Vai, Gloria de Râmnic nu-ţi ajunse...?

Visaşi planeta-ntreagă să exulte:

Firitiseli, ovaţii, imnuri multe

Şi-autografe mii din mână smulse?

(Ori poate nişte coterii oculte

Ţi-au subminat triumfu-apoteotic

Şi-au deturnat acel efect hipnotic

Ce-l simte-oricine stă să Te asculte?)

Dar tot la Râmnic, după cât se pare,

În renovate teascuri brâncovene

Se pregătesc ediţii giorgiene

În "n" tiraje de Septuagenare -

(Şi-atunci să vezi lecturi ionmurgene!)

Abia aceasta-i, deci, suprema şansă

Ca mapamondul să-l citească-n transă!

14 august 2011

Ion Murgeanu: Zorleni - prima pagină din Himera literaturii, ed. Curtea Veche, 2007

DESTINE RĂSĂRITENE

”Mie, cel puţin, mi-ar fi plăcut să rămân înapoi în timp şi mai departe; în “întunecatul ev mediu”, cum spunea undeva G. Călinescu gelos pe acel “timp” drapat în catifele violete şi recomandat de ranguri nobiliare sigure, de cutumă, le-aş zice; fără paşapoarte şi zeci de ştampile pe toţi omoplaţii drumeţului călător de plăcere sau de aventură; de aceea, probabil, după o tinereţe vagantă, de la un capăt la altul al ţării, m-am aşezat: mi-am strâns drumurile şi mi-am asumat inaptitudinea de a mai fi prezent; mi-am sufocat orice ubicuitate, chiar şi a numelui, publicând, după 1989 puţin, şi mereu în aceleaşi pagini de serviciu, ale unei reviste la care am şi lucrat, ca întotdeauna de altfel, pentru un salariu aproape simbolic.

Ca individ sunt urmărit de tot felul de scrupule, căci iubesc devotamentul până-n ultimile lui consecinţe şi orarele exacte “nemţeşti”; sufăr şi mă simt trădat la orice întâlnire la care preopinentul întârzie sau amână pe drum, sărind de la una la alta; procedeele acestea “pragmatice şi moderne” îmi par de-a dreptul barbare; omul devotat pentru mine e omul cu adevărat religios, pot zice. De aceea nu mă mut dintr-un loc într-altul pentru ceva mai bun. Îmi închipui că oriunde mă aflu am fost trimis să fiu, chiar dacă cel mai cumplit stress trăit a fost dintotdeauna aşteptarea. Dar rămânerea într-un loc (inclusiv la cutremurele de pământ!) e o metodă a viului. Una din metodele Sfântului Duh. Nu treci de la una la alta până ce minunea sau nenorocul nu se petrec aici. Nu am procedat altfel niciodată. Cred că am găsit lucrul acesta şi-n Pateric: a sta locului, sau într-un singur loc, zice Avva Antonie, mi se pare; pentru ca rugăciunea şi meditaţia să odrăslească, iar îngerii Domnului să se obişnuiască mai bine cu locul, cu adresa ta, în schimnicia ta, fie şi laică. Nu-mi place nestatornicia şi nu ador schimbările de decor şi nici călătoriile fără a fi bine puse la punct şi având un rost precis. Deşi incomodat de ea, nu am alungat nicodată cu bice din viaţa mea singurătatea. Şi nu am forţat lucrurile să aibă loc altfel decât au fost să fie. Comoditatea mea e o fereastră lângă cer şi în fereastră un plop undeva mai departe de ea şi din când în cînd zborul unei păsări, mişcarea metafizică a unui nor pe cerul care, astfel, îmi încoronează fruntea tot timpul. Da, sunt cu acestea de până acum răsăritean, sau chiar “estic”, deci tot mai caut încă un dialog Est/Est, după toată hârjoana acesta de-a Vestul numit Occident. M-am înşelat poate găsind la Dvs. o predispoziţie “răsăriteană” , într-un rafinament de subtext al unei naraţiuni răsfrânte-n oglinzi şi decupaje colorate-n vitralii de asfinţit, dintr-un Răsărit perpetuu rodind din substraturi “atavice”?…

(Lecturi cu public - Gâlceava sonetelor de la Neptun, Teatrul studenţesc Podul, 23 martie 2007)

Gh. Istrate, I. Murgeanu (citeşte), N. Ţone, I. Lazu

Alţi scriitori:

Constantin Cantacuzino, m. 1716

George Drumur, m. 1992

8 iunie: Gelu Ionescu, n. 8 iunie 1937

Născut la Galaţi, tatăl jurist şi mare proprietar rural. Şcoala primară în Galaţi, liceul la Tg. Ocna, absolvit în 1954, după care devine student la Institutul de mine din Bucureşti, însă în 1957 renunţă şi se înscrie la Filologie. Licenţiat în Filologie, 1963, cu o lucrare condusă de Tudor Vianu, a fost asistent şi apoi lector la catedra de Literatură comparată, până în 1982, când s-a exilat. Îşi luase doctoratul cu o lucrare despre Eugen Ionescu, 1974. A fost redactor la Radio Europa Liberă, până în 1995, după care a devenit lector de romanistică la Universitatea din Heidelberg. În 2002 s-a pensionat. Locuieşte în Germania.

Discipol al lui Tudor Vianu, a excelat în critică şi istorie literară, în eseistică. A luat câteva premii ale Uniunii Scriitorilor.

Opera: Romanul lecturii, 1975; Orizontul traducerii, 1981, revăzut în 2004, Anatomia unei negaţii, 1991, despre începutirile literare ale lui Eugen Ionescu, carte respinsă de cenzura comunistă. Copacul din câmpie, 2003; Covorul cu scorpioni. Douăsprezece fragmente memorialistice, 2006.