12 iunie: Irina Mavrodin, n. 12 iunie 1929 - d. 22 mai 201212 iunie:
S-a remarcat ca profesoară de franceză, ca
traducătoare şi eseistă redutabilă, dar şi ca poetă. A tradus integrala Proust,
a tradus din marii scriitori francezi din toate timpurile şi ilustrând toate
genurile literare: De Stael, Flaubert, Gide, Stendhal, Maurice Blanchot, Camus,
Faure, Montherland, Genette, Delacroix, Ricoeur, Cocteau, Cohen, Laurens, (până
şi din scriitorii francofoni ai Africii!); iar din română în franceză: Eliade,
Cioran şi desigur, propriile poezii. În 1972, publicând Nathalie Sarraute şi noul roman
francez, a dat o nouă deschidere în literatura română a vremii.
Teoreticiană a artei traducerii, hermeneută, eseistă de anvergură, a contribuit
la emanciparea exegezei româneşti, la sincronizarea cu mişcarea literară
europeană a momentului. Poezia sa, de o maximă concentrare, mizează pe
transmiterea nemijlocită a emoţiei, fără balastul înfloriturilor stilistice.
Completare, 12 iunie 2013: Răsfoind şi citind o parte
din textele cuprinse în volumul O carte de şi despre Irina Mavrodin. O viaţă
înaltă ca un dar divin, Ed.
Timpul Iaşi, 2013 (562 pagini, format mare), sub redacţia Mioarei Izverna,
traducătoare ea însăşi, sora mai mică a Irinei Mavrodin, aflu câteva
date semnificative despre marea traducătoare dispărută acum un an. Se trage
dintr-o familie de greci veniţi în Principate pe la începutul secolului XIX,
dacă nu şi mai devreme. Un lung şir de preoţi şi ctitori, atât pe linie paternă
cât şi pe cea maternă. Tatăl, eminent profesor de franceză, este
condamnat politic şi face trei ani la Canal, după care i s-a mai permis să
funcţioneze doar ca suplinitor în diverse localităţi din judeţ. Fratele cel
mic, Alexandru, student anul IV la Medicina ieşeană, este arestat în 1956 şi
face ani grei de detenţie, din care iese cu sănătatea şubrezită. Munci
necalificate, la marginea societăţii şi în fine, i se dă voie să treacă din nou
admiterea la medicină, pe care o va termina cu brio. Însă o viaţă
distrusă, o moarte prematură, nedreaptă. Irina Mavrodin însăşi, la 17 ani
se îmbolnăveşte de plămâni, se tratează vreme de trei ani la sanatoriul din
Moroieni. Intrase la Filologia bucureşteană, secţia franceză. Venea în
Bucureşti doar ca să-şi susţină examenele de sfârşit de an. Doar ultimii doi
ani învaţă efectiv ca studentă cursantă. Şi totuşi termină facultatea ca şefă
de promoţie a tuturor secţiilor de la Filologie. Împotriva cursului (păgubos
al) lucrurilor, împotriva dosarului catastrofal, neutecistă, este totuşi
reţinută la catedra de Franceză. Va face carieră universitară. Se va impune ca
traducătoare excepţională, deschizând o adevărată şcoală românească de
traductologie. Se impune ca eseistă redutabilă. Dar şi ca poetă de excepţie,
primind premii ale Uniunii Scriitorilor, ale Academiei. Nebăgăreaţă,
"nedescurcăreaţă", cum singură se caracterizează, Irina Mavrodin este
una dintre personalităţile de excepţie ale vieţii literare din ultimele 6
decenii: Iar mai exact spus, o personalitate emblematică pentru intelectualul
român care şi-a urmat calea, în pofida vremurilor maştere, constituind de aceea
o pildă de profesionalism şi demnitate, o mândrie a tagmei scriitoriceşti de la
cumpăna mileniilor.
"Acest nume poate fi în sine un titlu
de carte!", a exclamat Mircea Ciobanu, în mână cu manuscrisul primei cărţi
de versuri a Irinei Mavrodin.
Opera: Poeme, 1970; Reci
limpezi cuvinte, 1971; Copac
înflorit, 1978; Picătura
de ploaie, 1987; Vocile,
1998, Premiul Uniunii Scriitorilor; Punere
în abis, 2000; Capcana/
La Piege, 2002; Centrul de
aur, 2003; Uimire, 2007;
Eseuri critice: Spaţiul continuu, 1972; Romanul
poetic, 1977; Poussin.
Praxis şi metodă, 1981; Modernii,
precursori ai clasicilor, 1981; Poietica
şi poetica, 1982; ed. 2, Scrisul Românesc, 1998; Stendhal Scriitură şi cunoaștere,
1985; Punctul central,
1986; Mâna care scrie:
Spre o poietică a hazardului, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul
Academiei Române; Uimire
şi poiesis, 1999; Cvadratura
cercului, 2001; Cioran sau
marele joc, 2007.
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Irina_Mavrodin
http://www.romlit.ro/irina_mavrodin_-_80
http://roxanaiordache.wordpress.com/2012/05/24/s-a-stins-o-mare-doamna-a-culturii-romane-si-o-profesoara-misionara-irina-mavrodin/
Poezia zilei, Irina Mavrodin:
*
există o soluţie
să mă las pradă
morţii
cu bucuria cu
care m-am lăsat
pradă vieţii
Doamne
ajut-o pe roaba
Ta
Irina
Alexandrina.
Alţi scriitori:
Al. Balaci, n. 1916
Petru Vintilă, n. 1922
Doru Moţoc, n. 1939
N. Davidescu, n. 1 nov. 1887 - m. 1954
F. Brunea-Fox, m. 1977
Imagini montane, 3
Alţi scriitori:
Al. Balaci, n. 1916
Petru Vintilă, n. 1922
Doru Moţoc, n. 1939
N. Davidescu, n. 1 nov. 1887 - m. 1954
F. Brunea-Fox, m. 1977
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu