26 august: Ion Simuţ, n. 26 august 1953

             

 

Fiu de ţărani români din satul Hotar, a făcut clasele primare în satul natal, liceul pedagogic din Oradea (1968-1973) şi Filologia la Cluj, secţia română-franceză (1974-1978), revenind pentru un timp ca profesor de franceză în comuna natală (1978-1986). Devine redactor la revista Familia, începe o carieră universitară la Oradea, parcurgând treptele până la cea de profesor titular; din anul 2000 prodecan al Filologiei orădene, iar din 2008 decanul respectivei facultăţi. În 1997 a trecut un doctorat cu o temă despre Liviu Rebreanu dincolo de realism. 

Debutase în revista Familia. În perioada studenţiei clujene a fost ataşat grupării de la Echinox. A publicat peste 700 articole de critică, istorie literară, eseuri, studii, sinteze; a colaborat la redactarea unor volume colective; a editat şi prefaţat numeroase volume importante. Colaborator şi în prezent la cele mai importante reviste literare ale noastre, România literară, Viaţa românească, Vatra, Familia etc.

 

Opera critică: Diferenţa specifică, Cluj Napoca, 1982; Incursiuni în literatura actuală, Oradea, 1994; Revizuiri, I, Bucureşti, 1995; Critica de tranziţie, Cluj Napoca, 1996; Confesiunile unui opinioman, Oradea, 1996; Rebreanu dincolo de realism, Oradea, 1997; Arena actualităţii. Confidenţe, Iaşi, 2000; Augustin Buzura, Braşov, 2001; „La ţigănci" de Mircea Eliade în cinci interpretări, Cluj Napoca, 2001; Liviu Rebreanu, Braşov, 2003; Clepsidra răsturnată. Convorbiri cu D. Ţepeneag, Piteşti, 2003.

A îngrijit şi prefaţat ediţii din Teodor Scorţescu, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mircea Streinul, Paul Georgescu, Dinu Nicodin, Eugen Lovinescu...

 

Citeşte mai mult:  http://www.crispedia.ro/Ion_Simut    http://www.uoradea.ro/attachment/791672704232e82e41d0a31a6bc16159/9e8bc96c819b45b245aaf79a57274e46/Simut_Ioan_CV.pdf

     http://www.romlit.ro/ion_simu_i_coala_sa_de_critic

 

                                                               

Poezia zilei, Mariana Ionescu  (Vicenţia Vara)

(n. 26 august 1947 – d. 5 iulie 2015)

 

  

   

 

***

 „Chipul meu răstignit

în toate lucrurile lumii acesteia

te învăluie în lumină de lacrimă,

gândul meu cu parfum

de scorţişoară şi mosc

coboară spre inima ta,

pasăre de argint care

s-a lepădat de cântec.

Vremea zgomotoasă înghesuie

în imensul ei pântec

soldăţei cu pumnii muşcaţi de secunde

 înfipte în carnea străvezie a timpului.

 

 O lacrimă a căzut în aripa vegherii,

strălucitoare,

viaţa se schimbă în amurg

şi în aşteptarea cea mare

a învierii”

 

***

 „Uneori, mă întorc în duminica aceea când

tot ce atingeam cu privirea

se transforma în aşteptare

şi împodobeam dantela gândurilor

cu îngheţaţi clopoţei de argint.

Prizonieră într-o mirare ca într-o

 încăpere străină,

schimbam cu răsuflarea mea

obiectele din jur în spectre de lumină

şi o mulţime de ochi carnivori

mă-nconjurau pe nesimţite strigând

cu glasul tăcerii:

 Regină, Regină, Regină…

 

Timpul îşi rărise secundele cu aripi de înger,

pe un perete strălucitor

se legăna şovăielnică umbra

singurătăţii mirosind puternic a mosc.

Îmi uitasem numele şi începusem să cred că

M-am întors în văile copilăriei şi sunt

 Pedepsită să aştept să mor.

 

Uneori mă întorc în duminica aceea când…”

 

 

Psalm târziu

 

Doamne, răstignit stă

 sufletul meu în rugăciune,

Abia respirând văzduhul sfânt;

În cuvintele luminate de Tine,

Floarea vieții mele se scrie

Ca o minune călătoare

Şi-mi pare că-i  târziu în lume.

Dumnezeule mare, coboară semnele

Ascunse ale cerului

În grădina pământului cu ierburi crude

Şi voi putea zări cărarea de sare

Pornită spre marea  drumeție

De la soare-apune către soare-răsare.

Doamne, sufletul meu în rugăciune

Se face pasare albă fără nume,

Se face mireasmă, se face cântare

Pe care păşeşti Tu, Dumnezeul meu,

Ca pe o punte de zare albastră…

 

Osândit de zile şi nopți la mâhnire,

Sufletul meu stă răstignit

În înserare, în ţărână, în rugăciune,

 abia respirând văzduhul sfânt,

 abia zărind oceanul veșniciei.

Rugăciunea mea de pământ

Urcă spre înalt şi aprinde cu lacrimi

Strălucitoare cuvintele;

Întru smerenie, iubi-te-voi, Doamne,

Taina speranței şi a desăvârşirii.

 

 

 

Am preluat poemele din articolul dlui Tudor Cristea: http://agonia.ro/index.php/essay/13925587/index.html 

 

               

Alţi scriitori:

Panait Cerna, n. 1881

Val Condurache, m. 2007 

Ileana și bărbații...