consemnări, poezii, eseuri

luni, 21 august 2023

21 august: Eugen Jebeleanu, n. 24 aprilie 1911 - d. 21 august 1991

Născut la Câmpina, a făcut liceul Andrei Şaguna din Braşov şi Dreptul la Bucureşti. În Interbelic s-a ocupat de publicistică în ziarele de stânga. A debutat în 1927, în revista lui I. Valerian, a continuat la Bilete de papagal, 1928, iar în volum a debutat cu Schituri în soare, 1929 şi cu Inimi sub săbii, 1934, ambele în manieră expresionistă, cu tendinţe de abstractizare şi neuitând elementul de protest social. Între 1949 şi 1959 a publicat intens în presă şi i-au apărut numeroase volume de poeme pe tema păcii, împotriva războiului, a nedreptăţilor, a foamei şi durerii. A scris despre Al. Sahia, despre Bălcescu. O ilustrare elocventă şi convingătoare a poeziei militante. Nelipsit în manualele şcolare şi de liceu cu Lidice, cu fragmente din Surâsul Hiroşimei. S-a remarcat prin Surâsul Hiroşimei,1958, lung poem orchestrat simfonic, un montaj de tablouri succesive, stilul adaptându-se conţinutului, de la profeţie la bocet şi demascare, lucrare impresionantă ca mesaj dar şi ca mijloace lirice, mereu tradus în multe limbi şi prezentat pe scenă. Au urmat Elegii pentru Floarea secerată, 1967, Cântece împotriva morţii, 1968, Hanibal, 1972, Arma secretă, 1980 - dar deja este perceptibilă o trecere spre registrul intim, cu ignorarea problematicii sociale stricte.

A fost un harnic traducător al marilor poeţi de limbă maghiară, dar a tradus de asemenea din Hugo, Rilke şi desigur din poeţii angajaţi la stînga: Neruda, Hikmet, Maiakovski...

Ataşat Partidului, a devenit membru supleant în CC PCR, deputat în MAN, membru corespondent al Academiei, din 1955, iar din 1974 titular. Neschimbat în conducerea Uniunii Scriitorilor, Vicepreşedinte al FDUS, deci mâna dreaptă a lui N. Ceauşescu. Căruia îi luase un interviu în timpul procesului de la Braşov, lucru de care a făcut mereu caz, pe drept. Alţii, tot pe drept, au fost înlăturaţi de acelaşi Dictator comunist.

Opera literară: Schituri cu soare, 1929; Inimi sub săbii, 1934; Ceea ce nu se uită 1945; Scutul păcii, 1949; Poeme de pace şi de luptă, 1950; În satul lui Sahia, 1952; Bălcescu, 1952; Cîntecele pădurii tinere, 1953; Surîsul Hiroshimei, 1958; Cântece împotriva morţii 1963; Elegie pentru floarea secerată (soţiei sale, graficiana Florica Cordescu) 1967; Hanibal, 1973; Surâsul Hiroshimei şi alte versuri (pref. Ov. S. Crohmălniceanu), 1973; "Harfa și Minotaurul" (antologie), BPT, Ed. Minerva, 1977; "Arma secretă", 1980; "Deasupra zilei, 1981; "Poezii, 1988; Poezii, Antologie, tabel cronologic, prefaţă şi comentarii de Tudor Cristea, Ed. Albatros (col. Lyceum), 1990.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Jebeleanu

http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=16727

Poezia zilei, Eugen Jebeleanu

Liniştită

am visat că am murit – îmi spuse

şi se urcă, mică şi plînsă, la mine în pat

şi primejdia i se oglindea neagră în ochii negri

şi eu îi mîngîiam părul de lumină

şi o linişteam spunîndu-i : a fost doar un vis, adormi.

şi adormi

şi n-am mai îndrăznit s-o deştept niciodată.

vaca are ochi atît de blînzi

şi mă înţelege mai bine

decît voi, fraţi ai mei, pe mine

Pentru că voi nu m-aţi mai vrea

şi m-aţi goni departe

mult mai aproape de moarte

decît vaca, prietena mea

care spre mine priveşte

cu ochii înţelegători

de mărgărite şi nouri uşori

cu gîndul la abatorul ce ni se pregăteşte

şi ei şi mie deopotrivă

de nevăzuta forţă nemilostivă.

şi fruntea sa e de zăpadă blîndă

şi nu poartă ochelari

şi tîmpla ei de lună şi mă păzeşte

şi nu stă la pîndă.

Şi am

Şi am ceea ce nu am vrut

şi nu aş fi visat

tot ceea ce n-aş fi dorit

nici unui om

fiţi veseli şi nu încercaţi

să înţelegeţi

de vreţi n-aveţi decît

să spuneţi că-s hermetic

că m-am închis în harfa unor gratii

ivite chiar din mine şi pe care

le zgudui fără să se-audă.

nemaiavînd nimic ce spune

spun că e bine.

Visul unui pescar bătrân

...dar ce aud?
din buciume vestindu-mi,
si-arunca marea pestii ne-ncetat
catre bordeiul meu
de pesti,
rasuna-ntreg bordeiul ca de bani
si iata-acuma,
iat-o…
si umbra tineretii mele,
apropie-te, vino,
mereu spuneai ca ti-e foame
bine-ai venit…
ia pesti câti vrei, ia pesti câti poti cara
mie mi-i sila, nici sa nu-i mai vad
prea multi sunt,
mult prea multi…