joi, 11 februarie 2016


Scriitorul zilei: Pericle Martinescu, n. 11 februarie 1911 - d. 24 decembrie 2005
Dintr-o familie de ţărani, îşi face liceul la Mircea cel Bătrân din Constanţa, Literele şi Filosofia la Bucureşti, cu licenţa în filosofie. Debut încă din liceu, colaborări la mari reviste de cultură din ţară, a scris mai ales jurnale de călătorie, amintiri, evocări. S-a strecurat cu greu în perioada proletcultistă, când a făcut traduceri. După debutul în volum, Sunt frate cu un fir de iarbă- prozopoeme, 1941, a editat o monografie Costache Negri, 1966, apoi Retroproiecţii literare, 1973, Umbre pe pânza vremii, 1985, iar după Decembrie 89 mai multe volume de memorialistică, ultimele fiind Confesiune patetică şi 7 ani cât 70, apărut la editura Vitruviu a lui Mircea Ciobanu, texte de mare sensibilitate şi cu preţioase referiri nu doar la vremurile maştere din comunism, ci şi la mari personalităţi pe care le-a cunoscut, înclusiv din Grecia, unde a făcut o călătorie specială spre a-l întâlni pe Nikos Kazantzakis, în insuliţa unde se însingurase.
Alte titluri: Excursie în Ciclade, 1996; Visul cavalerului, 1998; Figuri în filigran, 1999; Odiseea editării Poeziilor lui Eminescu, 2000; Jurnal intermitent, 2001; Uraganul istoriei, 1941-1945, etc.
L-am cunoscut tot prin prietenul poet şi medic Pan Izverna. Om cu deosebire urban, însă marcat de o gravă infirmitate din naştere: cutia toracică comprimată, practic un bust de pitic pe picioare de om normal. Păşind demn, ca o atenţionare: Viaţa e mai mult decât nişte biete aparenţe! Ajuns ca prin minune nonagenar...

Din Ion Lazu -  Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale:
17 aprilie 2007Merg în Bucureştii Noi, dincolo de Înfrăţirea între popoare, dincolo de parcul Bazilescu, dau de blocul cu multe scări unde a locuit Pericle Martinescu. Un bloc de 4 etaje, plasat nu de-a lungul bulevardului, ci perpendicular pe el. Adminsitrator o dna profesoară la pensie, S. Aneta. Va obţine aprobarea, pentru o cauză ca aceasta s-ar lupta cu toată lumea. Era un domn de treabă şi chiar distins, dar cam retras din cauza handicapului. În schimb soţia scriitorului era arţăgoasă, îi vorbea scrâşnit. El o admonesta: De ce, Neli, doamna profesoară a educat mii de elevi...
aprilie 2007:
 24 august 2007: (...) Pe Griviţa şi apoi pe Bucureştii Noi până la colţul cu Parcul Bazilescu, dar pierdem intrarea pe aleea lui Pericle Martinescu, aşa că revenim. O sunasem pe dna Aneta Stelea, ne aşteaptă la intrarea scării lor, după o scurtă deliberare convenim să punem placa nu la intrarea pe scară, ci la capătul blocului, spre bulevard. Se vede mai bine când trece lumea spre biserică, concede doamna cea amabilă. Locul ţintit fiind cam sus, ne aduce o scară, cineva ne dă curent de la etajul I, punem placa rapid şi, cu bune vorbe, plecăm spre blocul lui Marcel  Gafton, în Piaţa Chibrit.... 

Alţi scriitori:
Paul Al. Georgescu, n. 1914
Traian Filip, n. 1929



Poezia zilei: Grigore Vieru,

Mama

Ușoară, maică, ușoară
Că-ai putea să mergi călcând
Pe semințele ce zboară 
între ceruri și pământ

În priviri un fel de teamă,
Fericită totuși ești.
Iarba știe cum te cheamă
Steaua știe ce gîndești...




Lidia Lazu. Cântece în aer liber:

acropole 2: