marți, 23 februarie 2016


Scriitorul zilei: Eta Boieriu, n. 23 februarie 1923 - d. 13 noiembrie 1984






Acum sau pe urmă

Va fi mai greu sau mai ușor pe urmă
cînd reci vom îngheta în chihlimbare
cuprinsi de umbra, sa ne dam de urma
decît acum cît înca ne mai doare
surîsul înghetat pe buze, gerul, 
zapada celuilalt strivita-n mînă
sau cît la sîn ne-atîrna giuvaierul
acestei inimi calda ca o lînă, 
acum cît suntem doi si unul
mereu, si istovim aceeasi ceară
de bucurii sau prelungim ajunul
iubirii ca să-i prindem gustul iară, 
acum, cînd încoltiti de zile încă
în noi ne adunam ca într-o urnă
si ne-ncalzim în spuza noastra-adîncă
si ne iubim: acuma sau pe urmă?

Risipă de iubire

Nu răsuceste nimeni amintirea
doar eu ca un cutit în carne vie
si curge sînge cald. E doar iubirea
din care-am smuls fîsie de fîsie
ca rănile sa ti le leg, cînd nedurută
si fara griji mă ofilea deodată
durerea ta - si-n noi cum se sarută
simteam atunci si-ncet cum se dilată
aceeasi spaima, singura nespusă
aceleasi si mereu neadormită, 
a treia noastră soră nesupusă, 
si totusi eu, o, eu nesăbuită, 
mă sfîsiam în zilnică risipă
de dragoste si nu puneam de-o parte, 
o, nu puneam din cîte-am smuls în pripă, 
o singură fîsie pentru moarte.

 *** 
Sora poetului Nicu Caranica (vezi prezentarea de pe acest blog -, deci mai puţin mă voi referi la familia clujeană de intelectuali cu ascendenţă macedoneană, care a dat academicieni Th. Capidan, pictori, alţi artişti. A urmat liceul la Cluj şi Sibiu, 1941, apoi Filologia 1941-1954, luând parte la şedinţele Cercului literar, care în refugiul său sibian reunea cele mai importante tinere talente ale Transilvaniei, din care tocmai ne fusese smulsă partea sa nordică, prin odiosul Diktat de la Viena.
Poetă sensibilă, purtând  cu discreţie frumuseţea sa enigmatică, botticeliană, a debutat abia în 1971: Ce vânăt crâng, după care, la răstimpuri, a dat încă trei volume de poezie. Dezordine de umbre, 1973; Risipă de iubire,1976; Miere de întuneric, 1980, reunite într-o antologie postumă, la doar un an de la prea repedea stingere a poetei:  La capătul meu de înserare, 1985. O a doua antologie a apărut în 1999. 
S-a făcut remarcată mai cu seamă ca traducătoare de mare forţă a marilor italieni, de la clasici la moderni şi contemporani: Divina Comedie a lui Dante Aligheri, a doua traducere, după tîlmăcirea efectuată de George Coşbuc; Leopardi, Petrarca (Canţonierul), Bocaccio (Decameronul), Michelangelo (Rime), dar şi Verga, Pavese, Moravia, Castiglione, Vittorini. O antologie de teatru italian, o antologie a poeziei italiene, de la clasici la contemporani, o antologie a poeziei siciliene. Răsplătită nu doar cu premii ale Uniunii Scriitorilor, dar şi cu distincţii florentine, siciliene, toate de înalt prestigiu.
Completare. În anii 2007-2008 când am iniţiat punerea de plăci memoriale pentru marii scriitori români dispăruţi, am inscripţionat 5 plăci pentru scriitori din Cluj, printre aceştia figurând şi Eta Boeriu. Însă Filiala a considerat că este peste mână să transporte plăcile memoriale de la Bucureşti, se vor descurca pe plan local. Nu prea cred că au făcut-o. Plăcile memoriale se află şi astăzi în magazia USR , un total de cca 20 plăci...

Citeşte mai mult:
  http://miscarea.net/geek/article.php?story=20090220035110825



Alţi scriitori:
Mihail Săulescu, n. 1888
Tudor Măinescu, n. 1892
Romulus Vulcănescu, n. 1912


Poezia zilei, Ion Lazu: 

Noi suntem stelele...

De undeva se aud cel mai bine
Oamenii lucrând, de pe deal,
Dintr-alt loc pădurea aşteptând,
Iar de-aici satul în Ardeal.

Împotriva oricărei înţelegeri de sferă,
Pământul desfăşoară numai văi concave
Şi prin focarele străluminate
Simţurile noastre se aţin, suave.

Fie-ne viaţa mai către ecou,
În capătul suflării cerul vibreze.
Pentru păsări, noi suntem stelele
Constelaţiei celei mai treze.

1968, Pocola-Beiuş




Zilele Grigore Vieru. Aleea clasicilor...

Mircea Eliade

Aleea clasicilor...

G. Călinescu

Mihail Sadoveanu

Monumentul scriitorilor deportați, închiși...