miercuri, 24 februarie 2016



Scriitorul zilei, Ovidiu Cotruş, n. 24 februarie 1925 - d 1977

    

Nepot al poetului de răsunet Interbelic Aron Cotruş, şi-a început liceul la Oradea şi l-a încheiat la liceul Moise Nicoară din Arad; filologia la Cluj şi debutul poetic, sub pseudonim: Ovidiu Sabin, la Cercul literar de la Sibiu, prieten de-o viaţă cu Ştefan Augustin Doinaş. Dar mai întâi se manifestase, la doar 17 ani, în critică literară şi exegetică pe teme filosofice, estetice, literare. De o inteligenţă subtilă, pe cât de cuprinzătoare, beneficiar al unei biblioteci imense, selecte, cea a unchiului său Ovidiu Cotruş, în casa căruia locuia, într-un Arad cu eclatante tradiţii culturale dar şi politice, căci aici se militase pentru Unirea din 1918, se făcuse remarcat în paginile revistei Tribuna Română, chiar de la primul ei număr, septembrie 1943, unde semna alături de Ştefan Augustin Doinaş, dar şi de Victor Eftimiu.
În 1950, la doar 24 de ani, este condamnat politic şi face 14 ani de detenţie, eliberat în 1964. Din 1965 devine redactor la revista orădeană Familia. A murit la numai 51 de ani, suferind de ficat, boală atroce, contractată în închisoare. Şi ca nedreptatea să fie dusă până la capăt, cum numai în comunism, poetul, traducătorul, criticul literar nu a apucat să vadă tipărită niciuna dintre cărţile sale. Postum, în 1977, Ştefan Augustin Doinaş a izbutit să publice unul dintre volumele sale de exegeză: Opera lui Mateiu I.Caragiale, apoi şi altele (manuscrise păstrate de credincioasa-i soţie): Meditaţii critice, 1983, pe care Doinaş a şi prefaţat-o; Dialoguri, 1990, cu prefaţă de Cornel Ungureanu; Titu Maiorescu şi cultura românească, 2000.
Trebuie menţionat faptul că în închisoare a memorat poeziile lui Radu Gyr, pe care apoi le-a transcris în cîteva volume. Fie numai şi acest fapt excepţional (memoria sa prodigioasă dar şi iubirea sa de poezie, l-au ajutat într-aceasta; iar despre poezia lui Radu Gyr adolescentul de 17 ani scrisese chiar la debutul său critic!!! - iată unul dintre noroacele mult urgisitei noastre literaturi române...), îi asigură în postumitate recunoştinţa noastră emoţionată.
Nu l-am cunoscut personal, deşi nu este exclus să-l fi zărit în redacţia Familia de la Oradea, unde (venind de la Pocola-Beiuş, sediul meu de campanie geologică în 1968) am intrat o dată sau de două ori, revăzându-mă cu Alexandru Andriţoiu, căruia îi fusesem prezentat de Ludovic Antal, în Bucureşti şi cu dramaturgul Mircea Bradu, cunoscut şi acela mie dintr-o vacanţă studenţească la Costineşti. Mi-a fost prezentat, de nu mă înşeală memoria, graficianul Eduard Pamfil, om ca de pe altă lume, de-o extremă delicateţe. înalt, slab, ochelarist, cu păr negru ondulat. (Să nu se creadă că în aceste împrejurări favorabile aş fi publicat ceva la Familia, în speţă poezii, căci pe-atunci altceva nu prezentam la redacţii, în astfel de împrejurări. O poezie mi-a apărut totuşi în ziarul local, cu bunăvoinţa poetului Teodor Crişan.).
Citeşte mai mult:  http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=8485
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ovidiu_Cotru%C8%99

Alţi scriitori:
Eugen Cizek, n. 1932
Virgil Bulat, n. 1940
Horia Bădescu, n. 1943


Poezia zilei: Horia Bădescu, n. 24 februarie 1943
Badescu Horia 04.jpg

Marile Eleusii

Si iata va fi vânt si trupul tău va fi
albastrul unde ne-om inzăpezi.
Si iată carul mare va instela mai sus
de sfârcul moliciunii si gura de isus.
Si iata va fi spaimă și lunecări vor fi
uitându-ne să trecem din noapte către zi,
un timp ca va sa vina si nu va mai veni
si mâine va fi astăzi si nu-l vom intâlni.
Ar trebui sa spunem ca toamna să coboare.
Ar fi un timp căderea stiută la picioare,
tu te-ai topi in frunze, eu pană sub pământ;
ca sub o coapsă calda te-ai răsuci sub vânt
si te-aș cuprinde-n brațe cu crengi si cu noroi
uitând că paradisul a inceput cu noi.
 

Balada saricii

Imensă, lățoasă, hirsută,
croită din blana giganticei oi,
acoperă lumea de veacuri o sută
mușcată de viscol, spălată de ploi.
Fantastica-i umbra, prin vreme bătrână,
cu sânge tivita pe gură de rai,
inchide intr-insa câmpia română
sa-i afle sub ceruri statornicul strai.
De-o viata, de-o moarte o ducem pe umeri,
de-un neam ne-nvelirăm in părul ei sfânt
si oasele noastre de stai să le numeri
au pielea cusută de ea prin pământ
si-n ea ne zidiram făptura de vii
si-n prag neființei in ea ridicarăm
inaltele versului academii




Ion Lazu - Zilele Grigore Vieru...




Biblioteca ASEM

 

Ion Lazu, Arcadie Suceveanu, Ștefan Dimitriu