vineri, 12 februarie 2016


Scriitorul zilei: Banu Rădulescu, n.12 februarie 1924 - d. 9 decembrie 1998
   Bucureştean prin naştere, se înscrie la liceul militar din Cernăuţi, apoi se transferă la Nicolae Filipescu de la Mănăstirea Dealu. Reformat din armată, intră la medicină, dar este arestat scurtă vreme pentru a fi scris epigrame la adresa Anei Pauker şi compania. Revenit la Medicină, este arestat din nou, în 1948, de la catedra de medicină, pentru tentativă de trecere a frontierei. Face turul marilor puşcării comuniste: Constanţa, Jilava, Piteşti, Caransebeş, Canal, Gherla. Eliberat în 1954, mai este arestat încă o dată, în 1956. Reuşeşte să termine medicina, face stagiul la Geoagiu, iar în 1962, prin concurs, revine în Bucureşti. Cu sănătatea distrusă, bolnav de plămâni, face un nou tur al ţării, nici acesta vesel, la sanatorii...  Renunţă la practica medicinei. În 1967, la 43 de ani, reuşeşte să publice primul volum, nuvele: Dincolo de aşteptare. Titlu care pentru cei preveniţi, spune mult. În timp, îi mai apar: Lumina şi piatra, Păsările mari nu cântă, Nimic despre fericire, În iarbă, cu faţa la soare, tot atâtea sugestii privind o viaţă distrusă. 
L-am cunoscut abia după "evenimente", eu prins cu acţiunile "Basarabia, pământ românesc!", BR cu regruparea foştilor deţinuţi politici. A fondat revista Memoria, unde au început să apară masiv mărturii despre ororile comuniste, atât de stict ţinute sub obroc, practic necunoscute multora, sau oricum incorect percepute. Şedinţele de la sala mare a re-înfiinţatului Muzeu al Ţăranului român aveau ceva sacerdotal. Prietenul poet şi medic Pan Izverna, devenit redactor la Dreptatea, mi l-a prezentat pe Banu Rădulescu. Când să obţin autograf pe o carte de-a sa, am aflat că îl chema Şerban Rădulescu. Tot în acele împrejurări l-am cunoscut pe Pan M. Vizirescu, condamnat la moarte în contumacie în Procesul ziariştilor. Supravieţuise 23 de ani ascuns în podul unei căsuţe din Slatina. Am trăit alături de aceşti oameni ai unui ideal de democraţie şi dreptate socială momente de mare înălţare sufletească. Însă fragmentele prezentate revistei Memoria, din mărturisirile unui bătrân ţăran din Bocşa Montană, pe numele său Iosif Cireşan-Loga, chinuit doi ani şi jumătate la Canal, fără condamnare (detenţie administrativă), nu au apărut, în vălmăşagul atâtor materiale ce asaltau redacţia.
***
Am dorit să pun o placă memorială pentru Banu Rădulescu, la nr. 7 din Intrarea Nopţii, lângă MŢR, dar mi s-a spus că în acel moment se aştepta echipa de constructori, pentru remedierea imobilului. Sau a fost doar un pretext din partea vecinilor binevoitori? Căci nici până în acet moment situaţia nu s-a schimat, în privinţa renovării. Cât despre Proiectul plăcilor memoriale, lucrările s-au amânat... la calende.

Alţi scriitori:
I. Peltz, n. 1899
Valeriu Gorunescu, n. 1922
Teodor Vârgolici, n. 1930
D. Nanu, m. 1943



Poezia zilei:  Grigore Vieru

Ascultati-ma, surori, pe mine,
Si voi, fratii mei, ce va sfaditi:
E pacat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toti avem copii si vremea-i grea.
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-astepta?!
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
O vom da si vor schimba lacata
Si vor pune si ferestre noi.
Si trecand pe langa ea vreodata,
Va privi ca la straini la noi.

Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
Vom pleca si noi canva din viata
Si parintii sus ne-or intreba
Ce mai face casa lor cea draga,
Cine are grija azi de ea.
 



Virgil Diaconu
Îndepărtare

Ştii şi tu: vine vremea
când trupul nu îl mai porţi după tine.

Dai roată pe câmp - şi câmpul nu-l mai zăreşti.

Cu duhuri neştiute vorbeşti până în zori
Sau înfloreşti pădurea pe care nu o ai.

Este vremea când Fiara îşi leapădă dinţii,
când piatra o deslegi de lespede.

În sufletul tău se întâmplă
o lume mai mare ca lumea.

Sub sabia mulţimii poţi râde,
iarba creşte sub fier.

Vine vremea când trupul nu-l mai porţi după tine.

Numai îmbrăţişare eşti!

Şi îmbrăţişarea este mai mare ca lumea.

(din volumul Secol, ed. Valman, 2011)

Lidia Lazu - Cântece în aer liber, II
acropole 2:

acropole 3: