Scriitorul zilei: Ovid Densusianu, n. 29 dec. 1873 - d. 9 iunie 1938

Născut în comuna Densuş din apropiere de Făgăraş, ca fiu al poetului şi profesorului universitar Aron Densusianu, face şcoala primară în Făgăraş, continuând liceul la Iaşi, unde familia se mutase şi urmând Filologia ieşeană, unde i-a avut ca profesori pe Al. Philippide şi Al. Xenopol. Îşi ia licenţa Magna cum Laude, 1892, cu o lucrare despre epopeea grecească şi românească.  Petrece 2 ani la Paris, pentru perfecţionare în Filologie romanică. Îi apare la Paris, 1901, primul volum din Histoire de la langue roumaine. Profesor la Universitatea din Iaşi, editează cu I. A. Candrea Dicţionarul etimologic al limbii române şi în anii următori se impune ca mare specialist în lingvistică şi folclor. În 1913 înfiinţează Institutul de Filologie şi Folklor şi două reviste: Viaţa Nouă şi Grai şi suflet. Academician, iniţiator al unor studii despre latinitatea limbii române, membru al societăţii filologice din Franţa, moare în 1938, la doar 65 de ani.

ion lazu: din Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale,

6 aprilie 2007. (...) Revin în Piaţa Dorobanţi, apuc pe Roma, caut de data asta celălalt număr, 34, unde a locuit până la moarte savantul lingvist Ovid Densusianu. La numărul 36 tocmai intra o doamnă cu căţel, vorbim, e veche în cartier, dar nu ştie să fi fost o clădire la nr. 34; în zona asta fusese pe vremea copilăriei sale un loc viran, unde îşi făceau exerciţiile un cuib de legionari, mai apoi pe acel loc s-a construit impozanta clădire pe care o văd, o policlinică a MAI, imensă. Chiar vila aceasta a lor, de la nr. 36, cu intrări pe ambele laturi (probabil o curticică în spate) a fost ridicată, din câte ştie ea, pe locul unei gropi de var. Pe când vorbeam, câinele, deja, a intrat pe portiţă şi stăpâna se grăbeşte să-l ajungă din urmă.

Alături, policlinica e cât un minister şi în dreapta intrării se află un chioşc şi un subofiţer de pază. Îmi iau seama: Aici va trebui să vin data viitoare, garnisit bine cu adrese şi ştampile, altfel nu vor accepta să trateze cu mine...

P.S. Şi nu am reuşit să-i pun placa memorială academicianului Ovid Densusianu. Am trimis Adresa USR prin poştă, m-am prezentat pentru o convorbire cu directoarea Policlinicii SRI, a găsit cererea noastră printre dosare, dar mi-a atras atenţia că nu dânsa decide, că fiind vorba de un obiectiv strategic (ceea ce văzusem pe pielea mea: controlul de la poartă - de parcă treceam dintr-un stat în alt stat...), că e necesar acordul forului superior.  Că nu ştie cum va fi soluţionată problema pătrunderii celor doi muncitori, cu aparate de perforat peretele etc. Dar să mai aştept, se va vedea dacă e posibil. Şi nu a fost posibil. Comandasem placa, textul era scris, aveam placa la magazie. Dar aprobările au întârziat sine die...I-am spus directoarei, probabil ea însăşi medic, om cu studii superioare: Dar ce ar deranja un dreptunghiuleţ de marmoră, plasat pe colţul imobilului, la cca 3,5 m înălţime, ca să se vadă din stradă? Probabil în mintea ei fiind ideea că nimic nu trebuie să se vadă din stradă... Decât ghereta de la poartă, cu poliţist, cu stănoagă, blocând intrarea vehiculelor...Astea nu le vede nimeni.

Mariana Filimon, n. 9 iunie 1939

  

Poeta s-a născut la Bacău şi a urmat studii pedagogice în capitală, după care a lucrat ca redactor. A publicat poezii în revistele literare şi mai multe volume: Recital, 1976; Nuntă pe ape, 1980; Estivale, 1980; Piatra soarelui, 1982; Scriere de mână, 1983; Stampe, 1984; Ordinea lucrurilor, 1988, Măşti la vedere, Amfiteatrul din nori, Noaptea enotului, Estivale, Scara îngerilor etc.

Poezia zilei, Mariana Filimon

Imbold

în basilica ascunsă

printre brazii tăcuţi

când înserarea spre nefiinţă

coboară

un fel de insulă

la suprafaţă

mă ţine

fără atingere

aflu astfel

că tălpile mele se pot vindeca

desluşind Calea

aflu despre mine că sunt

Aceeaşi

Când bărci în sine întoarse

umpleau golul albastru

cochetam cu salcia

nesfârşită la mal

limba pe care o vorbea briza

nu-mi era cunoscută

şi totuşi

ca în rugă îmi împreunam mâinile

îngânându-i ecoul

un preludiu al nopţii

pe care aveam s-o îndur

o cum mai tânjeam

după ne-createle lumi

Filtre

Mâzga oraşului

invadează casele drumuri

mă alătur unui copac umblător

şi cutreier prin parcuri -

făpturi gârbovite

şi câini aburoşi

aceiaşi din vara trecută

absenţa ta dureroasă

şi un soare pătrat

doar crengi desenate

mă seduc în delir

ca şi cum le-aş vorbi

limba verde

           

Alţi scriitori:

N. N. Beldiceanu, m. 1923

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

11 septembrie, marţi. Duc la România literară articolul refăcut, scurtat. Și tot nu cred să mi-l publice. Rezolv cu legitimaţia şi cotizaţia lui Mihai Bradu. Lidia s-a apucat să citească Bucuria..., aseară spunea că am început bine. M-aş bucura să-i placă. Azi la prînz o conving să înceapă o proză cu Florica. S-o vedem! Primesc o ilustrată de mulţumiri pentru numărul omagial al VR, trimis unui domn Silviu Dron din Hunedoara. Scrie: Sunt fericit! Trăiesc într-o mare cultură, etc. Să fac ofertele pentru cele cîteva cărţi pe care le-am finalizat în vara asta, vreo trei.

20 sept. Găsesc o explicaţie simplă a faptului că mă purtam stingher printre oameni: retractil, timid etc. Pentru că, prea ocupat de mine însumi – să-mi gestionez ideile, observaţiile, sentimentele, eforturile de a înţelege etc., nu mi-am făcut niciodată timp pentru a-mi stabili nişte strategii de evoluţie printre ceilalţi aşa încât să nu ies şifonat dintre ei – nici timpul necesar de a-mi exersa acele strategii şi de a le alege pe cele funcţionale. Retractil, temându-mă pentru onoarea mea.

Cu ce ne ameţeşte dl Mihai Pelin, în convorbirea sa cu dl I. Cristoiu? MP nu-şi arogă decît titlul de Comandor al republicii Italia. Adevărul despre Arhivele securităţii? Lavinia Şandor atrage atenţia că CNSAS albeşte dosarele. Aşa zisa societate civilă, dispreţuită de MP, căci la GDS mai sunt şi alţi dalmaţieni. Spectacol jenant, el îi ştie, dar nu-i poate divulga, o să întocmească o listă şi o va preda acelora. Multe dosare au fost furate la Revoluţie, ofiţerii de secu au plecat cu ele acasă, nu neapărat ca să şantajeze, cît ca să-şi apere colaboratorii. Apoi lucrurile s-au mai schimbat… Elita? O bandă!, inşi fără operă! Pleşu, Liiceanu au făcut acest nucleu, ajutaţi de Europa liberă, de Monica Lovinescu, care primea informaţii de la Bucureşti, de la aceştia. Această grupare încă de pe-atunci s-a declarat elită şi nu oricum, ci disidentă, în realitate erau infiltraţi de Secu sau racolaţi. Prevede că GDS va fi ciuruit, dacă Dinescu va rămîne acolo ca să-i apere…; despre Sorin Antohi se ştia din 1992, dar a fost acoperit de CNSAS, aceia ar trebui să-şi dea leafa înapoi, plătiţi cu lefuri de miniştrii. S-au băgat acolo pentru lefuri uriaşe, pentru acoperirea colaboratorilor şi ca să-şi distrugă duşmanii. Operaţiunea Meliţa, Şobolanul. Sursele se întîlneau cu Vlad Georgescu şi M. Lovinescu, erau scriitori care făceau joc dublu, precum V.H. Longin. Mai spune: Fosta Secu scotea din burtă multe documente, ca să-şi justifice salariile şi cheltuielile exorbitante. Cazul Emil Hurezeanu, Banu, Someşanu.

Va urma 

Fotograafii din Toscana - Italia, IV

Conacul Sant-ALfonso

În livada de măslini....

Anuța, Rosano, Georgeta și Marco, la un vin Roca dele Macie - producție proprie !