marți, 30 iunie 2015

 

O poveste adevărată: Ana Blandiana, Romulus Rusan și Doina Uricariu, oaspeți ai comunităților românești din California - USA...


Ana Blandiana descinde printre invitații seratei poeticești din Encino - LA

Ileana Costea, în postură de amfitrion, face onorurile casei și ale invitaților săi, scriitorii: Ana Blandiana, Doina Uricariu, Romulus Rusan

Nu mai puțin de 85 invitați, majoritatea români, dar și destui americani (cca 25). Bilingvism de la sine înțeles.
Sunt prezentați pe rând invitații de onoare ai seratei literare. 

Doina Uricariu, poetă, romancieră, directoarea ICR New York: despre turneul în America al scriitorilor Ana Blandiana și Romulus Rusan, cu expoziția itinerantă Memoria ca formă de justiție, prezentată în 3 locații din NY și Washington și în 4 locații din California, ultima fiind la locuința Ilenei Costea, Encino-LA


Ana Blandiana citind poeme din volumul  Patria mea A4. Romulus Rusan cu gândul la America ogarului cenușiu...
Ana Blandiana și Romulus Rusan, faimoși în Europa și în lume  pentru Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței, Sighet - Maramureș - primul din serie și încă neegalat.

Despre Poezie, în primul rând, și din toată inima. Despre tinerețea spirituală a creatorului de literatură.

Moment de destindere cu chitarista Natalia Lis
Artistul grafician new-yorkez Jerry W. McDaniel, într-un moment fast, înconjurat de lucrările sale și de admirația invitaților.
O ambianță de mare rafinament artistic, marca înregistrată Ileana Costea&Jerry McDaniel.

Anfitrionii unei seri eclatante: Ileana Costea și Jerry McDaniel - un vis împlinit.
Pe terasa vilei din Encino se discută cu înflăcărare despre minunatul eveniment cultural.

Anfitrioana serii Ileana Costea, înconjurată de prieteni emoționați, pe terasa vilei din Encino-LA
Romulus Rusan: De la ”America ogarului cenușiu” (1977) la... ”Memoria ca formă de justiție”.



Scriitorul zilei: 1 iulie: Basil Munteanu, n. 9 nov. 1897 - d. 1 iulie 1972

Brăilean prin naştere, a făcut liceul Nicolae Bălcescu din urbea natală, o Şcoală de ofiţeri de rezervă la Iaşi, 1916-1917, înrolându-se combatant pe front, după care a urmat studii de Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti, 1918-1921, licenţiat Magna cum Laude; va fi bibliotecar la Academie, iar în 1922 merge la Şcoala Română de la Fontenay-aux-Roses de lângă Paris, deodată cu D. P. Perpessicius, C. C. Giurescu, Sanda Stolojan. Nu se va mai întoarce în ţară, începând colaborările la reviste franceze, iar din 1926 fiind secretarul particular al Elenei Văcărescu. (În 1939 va reveni pentru a-şi susţine doctoratul.) Secretar al Revistei de literatură comparată, s-a integrat vieţii literare franceze, sprijinit în permanenţă de Elena Văcărescu. La Paris a publicat, în franceză, în 1938, Panorama literaturii române, fără îndoială cea mai cunoscută şi citată lucrare despre literatura română, tradusă în italiană, germană, engleză, portugheză. Lucrare practic necunoscută intelectualităţii din ţară. Neluată în seamă de G. Călinescu în a sa Istorie, dar nici de trioul Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, în volumul din 1944.
Revine în Bucureşti abia în vremea războiului, la catedra de literatură comparată, şi ca membru corespondent al Academiei, la propunerea lui Lucian Blaga, în locul rămas vacant prin dispariţia lui Ch. Drouchet (1879-1940). În plin război, cu Franţa ocupată de germani şi cu România aliată a hitleriştilor, profesorul Basil Munteanu are curajul să vorbească de la catedră despre "permanenţa valorilor franceze", despre "inutilitatea sterilelor exaltări prometeice", împotriva "fanatismului şi dogmatismului", a "delirului care ne stăpâneşte"... În 1946 studiile sale aplicate vor apărea în volumul Permanenţe franceze. De la Descartes la Giraudoux.
În 1946 este numit în delegaţia română pentru Conferinţa de Pace de la Paris, împreună cu Mihail Ralea şi Al. Rosetti.  Nu se va mai întoarce în ţară, înspăimântat de regimul totalitar pro-sovietic. N-a avut niciodată afinităţi cu stânga ideologică şi politică. Este şi motivul pentru care nici B. Munteanu şi nici exilul românesc în general nu au fost nicicum susţinuţi de Occident, cu atât mai puţin în Franţa, prinsă postbelic în pusee de ataşament prosovietic... Este poate principala cauză care a menţinut pe intelectualii români ai exilului în dezbinare-necomunicare-controverse... Nu ne mai mirăm că în ţară strădaniile lui Basil Munteanu întru promovarea literaturii române au fost cu metodă ocultate.
Debutase cu poezii în Vieaţa Nouă. În Franţa fiind, preocupat de filosofie, redutabil comparatist, istoric şi critic literar, a promovat marile nume ale literaturii noastre: Alecsandri, Eminescu, Xenopol, O. Densusianu, Iorga, Blaga, Brâncuşi şi a prezentat cultura românească drept o sinteză unică de latinitate, cu influenţe slave, pe fondul  autohton tracic, accentuând pe caracterul ei european, nicidecum pe imitaţiile de la începutul secolului XIX; nu pe importanţa şcolii ardelene, ci pe infuzia de valori europene prin intermediul învăţământului în şcolile greceşti.
Nici după 1990 opera lui nu este în totalitate editată, cu atât mai puţin difuzată, cercetată, valorizată, într-o perioadă de neaşezare a valorilor culturale. În  mod surprinzător, nici memorialistica intelectualilor din exil nu îl pomeneşte decât accidental. Virgil Ierunca, Monica Lovinescu sunt mai generoşi în consemnările lor jurnaliere.

Opera  Le Probleme du retour a la nature dans les premiers ouvrages de Senancour, Paris, 1924; Panorama de la litterature roumaine contemporaine, Paris, 1938; De la metodă la cunoaşterea literară, Bucureşti, 1941; Literatura românească în perspectivă europeană, Sibiu, 1942; Un vizionar al latinităţii. Latinitatea, Franţa şi sufletul autohton în concepţia lui Ovid Densusianu, Bucureşti, 1945; Permanenţe franceze. De la Descartes la Giraudoux, Bucureşti, 1946; Constantes dialectiques en litterature et en histoire. Problemes, recherches, perspectives, Paris, 1967; Solitude et contradictions de Jean-Jacques Rousseau, Paris, 1975; Corespondenţe, Paris, 1979; Ante saeclum, versuri, ediţie îngrijită de Eugen Lozovan şi Ruxandra D. Shelden, Cleveland - Copenhaga-Paris, 1993; Permanenţe româneşti. Discursuri şi portrete, ediţie îngrijită de Eugen Lozovan şi Ruxandra D. Shelden, Cleveland, 1994. Corespondenţa Basil Munteanu-Vasile Băncilă.

Citeşte mai mult: http://www.romlit.ro/basil_munteanu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Basil_Munteanu
http://www.crispedia.ro/Basil_Munteanu
 http://www.atheneum.ca/suflet-romanesc-selec-ii-de-gheorghe-bogdan/despre-basil-munteanu-virgil-ierunca
                                                                                    

Poezia zilei, Dan Verona, n. 1 iulie 1946, Bacău

 

La mormântul lui Mihai Eminescu


Tatăl nostru carele zaci in pământ
Cu toate că locul tău este in cer
Ocroteşte-i pe toţi poeţii din România
De uniforma unui veac de fier
Pâinea noastră cea de toate zilele
N-o lăsa frământată de cai
Si nu ne lăsa la cheremul neantului
In celula civilizaţiei cobai
Si ne iartă nouă greşelile noastre
Precum si noi iertăm atâtea statui
Si nu ne lăsa vânturaţi de oricine
Să fim bieţi îngeri la cheremul oricui
Si nu ne lăsa să trăim la cheremul
Unui prea orb sau prea dulce destin
Ci dă-ne fericirea de-a arde
In poezie până la capăt.
Amin

[1981]


Alţi scriitori:
Titu Maiorescu, m. 1917
Ion Maxim, n. 1925
Costache Olăreanu, n. 1 iulie 1929 - d. 23 septembrie 2000
Ion Pop, n. 1941



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

10 oct. 2006, continuare: Plimbare în trei, înaintea mesei de prînz, pe faleză, spre sud, apoi revenim pe la Cireşica, ferindu-ne de vînt, cu soarele ce ne încălzeşte spinările. Trandafiri pe mijlocul aleilor, gutui galbene în grădina Cireşica, admirăm cele cîteva perechi de păuni. Cei doi poeţi se împrietenesc spontan cu toţi cîinii de prin staţiune, rămaşi de izbelişte, extrasezon. Fiecare cîine-al nimănui / recunoaşte umbletul meu sprinten, vorba lui Esenin. 
Alde Z.S. în audienţă la NC. Îl aşteaptă 3-4 ore, acela dîndu-se ocupat, plecat, etc, în fine îl primeşte, îl invită pe scaun. ZS rămîne în picioare, apoi nu-i spune decît: Vreau sa vă informez că datorită unui articol de-al meu a căzut un guvern. După care a salutat şi a plecat, tîrîndu-şi piciorul beteag. Darie...
Cţa Buzea a născut la Pelişor. Vorba lui IM: Ea şi Ardian au supt de la Uniune tot ce s-a putut. Pelişorul a fost pierdut de scriitori datorită reclamaţiilor lui Paul Anghel şi Ion Lăncrănjan, care susţineau că acolo zboară scaunele pe deasupra capului, etc. Că Uniunea trebuie desfiinţată şi să se constituie o uniune a scriitorilor comunişti. Culeg de pe alee un trandfir carmin, foarte înmiresmat şi două gutui.
Ieri zicea Gh.I.: Pe ai mei nu-i interesează absolut deloc ce scriu eu, dacă-mi apar cărţile, cronicile. Pentru ei asta nu înseamnă chiar nimic... E drept, soţia i-a desenat cîteva coperte. Atît.
Ceauşescu i se adresa lui Păunescu cu Adriane. Iar el: Tovarăşe preşedinte, avem prea multă libertate. Ne sufocăm de atîta libertate. I. Gh. spune că azi noapte a ieşit să admire luna, în uşoară descreştere, pe un cer absolut senin. Lui IM i se pare că am avut azi parte de o vreme splendidă, binefacere curată! Îi pare rău că nu i-am pus la dispoziţie varianta ultimă, corectată deja. Dar nu am avut-o, cele două exemplare printate sunt date la edituri, nu?
Printre crengile livezii nostre se întrevede plaja, şirul de stabilopozi şi marea pînă la orizont.
Seara la masă, Lidia îmi telefonează că la Tg. Mureş s-a dat pe postul de radio întregul recital al ei de la Blaj: Blaga-Izvor sonor, după care la reporteriţa Margareta Puşcaş au venit nişte inşi impresionaţi care au propus să se editeze un CD care să fie pus în circulaţie. Tot Margareta va merge peste cîteva zile la Sibiu şi le va oferi celor interesaţi acest recital, poate o solicită pe Lidia. Iar mîine seară pe Radio France international va fi retransmis recitalul Lidiei. Deci mare bucurie, pe care o împărtăşesc celor doi amici, plăcut impresionaţi.
IM îi strecoară lui Gh.I, în privinţa atitudinii faţă de personalul vilei: Nu le da nas, ţine-ţi rangul! Deşi dl Vasile se dovedeşte destoinic, pus pe treabă, delicat, gospodar, deschis la nou, om pe fază. Din familie de 10 copii, mama croitoreasă, la 82 de ani încă vede; tatăl bucătar la nunţi, cu veselă proprie, cu 3 petromaxuri. Astă seară ne serveşte cu vişinată de-a lui, a făcut 15 litri şi cu vin de-al lui, din struguri pe care-i cumpără de la un prieten de pe-aici. Iar ţuica îi iese gratis, zice.

După masa de seară, cu IM pe faleză. Cîinele negru zis Ţiganul ne însoţeşte pe alei, cu ciulini în coada-i îmbîrligată; se ceartă cu alţi cîini, ţinîndu-ne partea. Ataşat. Devotat.
Va urma