Scriitorul zilei: I.D. Sârbu,  n. 28 iunie 1919 - d. 17 septembrie 1989           

          

Fiul unui miner din Petrila, urmează Literele şi Filosofia la Universitatea din Cluj, fiind discipolul lui Lucian Blaga, care îi va conduce doctoratul în filosofie. În refugiul universitar de la Sibiu, este unul dintre principalii actanţi ai Cercului Literar, împreună cu Ion Negoiţescu, Radu Stanca, Şt. Aug. Doinaş, Cornel Regman, Ovidiu Cotruş, Eugen Todoran. Participă ca soldat pe frontul antisovietic, este luat prizonier, dar izbuteşte să evadeze şi să revină în clandestinitate, cale de 2000 km, până în ţară.

La absolvirea Universităţii, acest "atlet al mizeriei" după cum îl numise marele Blaga, devine asistentul lui Liviu Rusu şi în curând cel mai tânăr conferenţiar; este epurat din universitate, probabil refuzând să semneze delaţiuni împotriva lui Blaga. Este pentru o vreme profesor de liceu, apoi lucrează în redacţia revistei Teatru şi ulterior la Revista de pedagogie.

 În toamna lui 1956, legat de evenimentele din Ungaria, este arestat şi condamnat la un an de detenţie, pentru "omisiune de denunţ", deoarece poetul Doinaş, arestat el însuşi mărturisise că printre cei prezenţi la discuţia "duşmănoasă" despre revoluţia ungară fusese de faţă şi I. D. Sârbu; în preajma eliberării, la ordinul direct al lui Nokolschi, care nu uitase că fostul miner scrisese o comedie Sovrom Cărbune, în care satiriza exploatarea de către sovietici a bogăţiilor subsolului nostru, I. D. Sârbu este rejudecat şi pedeapsa mărită la 7 ani. La ieşirea din închisoare, va lucra o scurtă vreme în mină; va primi Domiciliu obligatoriu la Craiova, unde va locui până la sfârşitul vieţii; a lucrat ca maşinist la teatrul din urbe, reuşind să devină secretar literar la Teatrul Naţional craiovean. Publică diverse cărţi de teatru, povestiri pentru copii, două romane, fără a avea ecoul covenit în presă. Se consideră că romanul Cel mai iubit dintre pământeni  ar fi fost inspirat din experienţa carcerală a lui I. D. Sârbu. Legătura semantică este la îndemână: Petrini-Petrila. Alţi comentatori vorbesc de Ion Caraion ca prototip, iar alţii de Traian Chelariu, angajat la ecarisaj, după eliberare. Acest simplu fapt ar trebui să dea de gândit. Trei scriitori mari, inspiratori ai unui personaj devenit celebru. Nu e deajuns? Dar de ce nu mai mulţi, căci au pătimit în închisori peste 300 de scriitori?!

I. D. Sârbu reprezintă la noi cazul scriitorul tipic pentru literatura de sertar. Cărţile lui importante au început să apară imediat după 1989: Traversarea cortinei (corespondenţa sa cu Ion Negoiţescu, Virgil Nemoianu şi Mariana Şora); Iarna bolnavă de cancer, 2 volume (corespondenţa cu familiile Petroiu, Maxim şi Cotruş); Adio, Europa, roman; Europa mea; Jurnalul unui jurnalist fără jurnal... Urmate de exegeze, de monografii despre năpăstuitul dârz scriitor, precum cele ale lui Nicolae Oprea şi Daniel Cristea Enache... Culegerea Zidul de sticlă, a cercetătoarei Clara Mareş, despre cei 32 de ani de urmărire de către securitate a obiectivului I. D. Sârbu.

O casă memorială în Petrila, un teatru de dramă în Petroşani, purtându-i numele, o placă memorială în Craiova...Opera puternică a unui mare scriitor, disident adevărat, dârz, incoruptibil, cu care am putea să ne mândrim realmente. Securiştilor şi politrucilor nu le venea să creadă că un fost comunist ilegalist refuză cu obstinaţie să devină colaboratorul regimului, fie şi din umbră, un performer al turnătoriilor, de ce nu?, un abil profitor, sau de-adreptul  un carierist eclatant...

Opera: Teatru: La o piatră de hotar (1967); Frunze care ard (1968);  Arca bunei speranţe (1970); Întoarcerea tatălui risipitor (1972); Sâmbăta amăgirilor (197; A doua faţă a medaliei (1973); Teatru (1976). Povestiri: Şoarecele B. şi alte povestiri; Povestiri Petrilene;  

Opere publicate postum: Jurnalul unui jurnalist fără jurnal ; Adio, Europa!;  D e ce plânge mama? (1973);  roman pentru copii Dansul ursului, roman pentru copii şi bătrâni; Lupul şi catedrala, roman distopic.

Citeşte mai mult: http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=2212

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Desideriu_S%C3%AErbu

http://grupareaaproape.wordpress.com/2007/01/04/id-sirbu-jurnalist-fara-jurnal-2005/

 http://www.romanialibera.ro/cultura/carte/dosarul-de-urmarire-al-lui-i-d-sirbu-devenit-literatura-252519.html

Casa memorială I. D. Sârbu din Petrila, jud. Hunedoara

Alţi scriitori:

Andriana Fianu, m. 2000

Poezia zilei: Ion Lazu

Printre arini          

Poate e mai veche decât mine

Iubirea pentru crângul de arini.

Ei, da, sunt nişte copaci urâţi

Crescuţi în luncă, sumbri

Printre tufe ursuze

Într-un pământ nesănătos

Mâncat de ape, unde răzbaţi

pe coame de prundiş, căci

Orice urmă de cărare

E cotropită de buruieni.

Răzleţi, cu frunza de-un verde mohorât

Ei nu fac flori, ei nu au primăvară;

Din crengi atârnă, ca dintotdeauna

Nişte ciorchini negri, lemnoşi

Născuţi în icnete, însemnaţi cu otravă;

Dacă arunci cu barda în trunchiul lor

Măcar cu un sfert din ura spontană

Ce ţi-o stârnesc doar văzându-i,

Din despicătură ţâşneşte venin coclit

Şi-ţi rânjeşte-o carne de sfeclă fiartă.

Sunt numai buni de doborât în pripă

Şi de-ncropit gard inutil, spre poiană –

Vitele îl ocolesc de la distanţă

Urzicile îl zidesc pe totdeauna.

În acest zăvoi de arini

Cobor uneori din drumul meu –

şi ne simţim

Cu toţii la fel de străini.

1970

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

11 oct., ora 7:15. Incontinenţa Mării. Al doilea răsărit la Mare, în spatele unei mase de nori vineţi – cu doar o dungă orizontală, luminoasă. Dar răsăritul este un spectacol la scară mare-globală, angajînd toată jumătatea estică a cerului, presărată de nori argintii.

Vasile e din 10 fraţi, o soră a murit la 5 ani, iar o alta la 39 de ani, o dublă pneumonie suspectă, se pare că a fost o lucrătură din gelozie, o otrăvire cu argint viu-mercur. Am mai auzit asemenea întîmplări poporane crunte.

Mihaela, soţia lui Gh. I. a terminat artele plastice, secţia ceramică. Dar poetul nu a lăsat-o să profeseze. Acum s-a infectat la un dentist cu hepatita C; la operaţie i s-a descoperit un cancer la ficat. Mare tragedie, care se adaugă stresului resimţit de familia care a locuit 25 de ani într-o vilă, daţi afară de evreul fost-proprietar; acum stau în apartament de 4 camere, la bloc, în Militari, simţind o mare frustrare.

Vasile, 50 ani, născut pe 20 august, deci Fecioară, iar soţia lui în Scorpion. Notez astea ca să se vadă că afli lucruri de mare amănunt din pură întîmplare, deşi ai zice că este nevoie de cine ştie ce investigaţii. Întîmplarea este prodigioasă.

Îi spun lui IM.: Eu am ales instinctiv, nu prin calcule, o atitudine cît mai simplă în faţa vieţii. La orice greşală sau eşec îmi spun că a fost vorba de o slăbiciune a mea. Nu îl introduc niciodată în ecuaţie pe Diavol, mă fac că nici nu ştiu de el, îi ignor prezenţa. De ce să-l scot în faţă, din cotloanele lui? De ce să-i acord importanţă eu în primul rînd? Nu-l aduc în discuţie, tratez totul la nivelul neputinţei mele personale. El: Aşa ar fi mai bine. Aşa face şi soţia mea. Eu complic lucrurile, despic firul...

Aseară, îmi cita: fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Îi notific: Dacă nu cumva e vorba de o traducere greşită. Poate „săraci în duh”, ceea ce ar schimba radical datele problemei.

Va urma 

Fotografii de vacanță - Tușnad-Băi, iunie 2015