sâmbătă, 27 iunie 2015



O nouă carte apărută la editura Tipo Moldova.


Scriitorul zilei: Emanoil Bucuţa, n. 27 iunie 1887 - d. 7 oct. 1946
      
Născut la Bolintinul din Deal, ca fiu al unui mic funcţionar Ioniţă Popescu, odraslă de preot şi al unei ardelence (numele de familie Bucuţa, adoptat de viitorul scriitor) , a făcut liceul Sf. Sava şi a luat licenţa în filologie în 1912, după care a mers la Berlin pentru un doctorat pe care nu l-a mai trecut. Etnograf, folclorist, istric literar, poet şi romancier, devenit membru corespondent al Academiei, a deţinut mereu funcţii administrative prin ministere. Nu-mi este clar de ce unii se referă la biolog, la medic... Colaborator la reviste literare, a iniţiat el însuşi câteva, de exemplu Boabe de grâu, 1930-1935.
Maria Popa îl citează de 7 ori în primul volum al Istoriei sale, George Călinescu, foarte atent cu scriitorul, îi acordă un articol de 4 coloane întregi şi îl mai citează de 7 ori; îl consideră "primul poet intimist în înţelesul propriu al cuvântului", punându-şi în pagină "micul sentiment", "universul casnic", oferind "mici vitrine de cristaluri grele". Îl consideră ca exersându-se în tehnica Heredia şi un foarte bun sonetist, citându-i în întregime un sonet erotic. Călinescu citează fără reţineri din Cântece de leagăn, poezii scrise despre primele luni de viaţă ale progeniturii sale. Ca prozator, Bucuţa este descriptiv, în maniera documentaristului sau muzeografului; când acţinuea se petrece la Balcic, avem actanţi dobrogeni, turci, bulgari, fiecare descris în aspectele etnografice - de la costum, la vorbire şi obiceiuri - cumva în maniera costumbrismului spaniol?; idem când acţiunea se desfăşoară în Transilvania, avem scene cu saşi, maghiari, secui etc. În revistele sale şi în studiile etnografice, ex: La Huţuli, între Suceava şi Ceremuş, 1932, pune în valoare fotografia etnografică, devenită de atunci instrument de lucru.
A fost primul editor al corespondenţei de 3 decenii dintre Titu Maiorescu şi Duiliu Zamfirescu, 1937, cu o prefaţă foarte pătrunzătoare în ce-l priveşte mai ales pe Duiliu, prezentat ca om distant, megaloman, jucând rolul unui pontif şi scriind, fără să clipească: "...e uşor să mă consider cel mai mare romancier român, din moment ce sunt singurul"... (îi desconsidera pe Caragiale,pe Slavici etc).

Opera: Florile inimei: Miniaturi: Oglinzi: Cântece de leagăn, Cartea Românească, Bucureşti, 1920;  Românii dintre Vidin şi Timoc: Cu un adaus de documente, folklor, glosar, fotografii, hărţi, Cartea Românească, Bucureşti, 1923;  Fuga lui Şefki. Roman, Cartea Românească, Bucureşti, 1927;  Maica Domnului dela mare, Colecţia Gândirea, Cartea Românească, Bucureşti, 1930;  Balcic, Ramuri, Craiova, 1931 (republicat în 2003 la editura Cronicar, Bucureşti);  Institutul Social Român, Institutul de Arte Grafice "E. Marvan", Bucureşti, 1931;  Biblioteca satului, Colecţia Cartea satului, Fundaţia Culturală Regală "Principele Carol", Bucureşti, 1936 (Cu o vedere în culori după G. Petraşcu şi cu alte chipuri);  Pietre de vad (3 vol.), Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1937 (vol. 1), 1941 (vol. 2), ? (vol. 3);  Legătura roşie, Colecţia Cartea satului, Fundaţia Culturală Regală "Principele Carol", Bucureşti, 1938 (cu desene de J. Giurgea-Negrileşti şi cu o vedere în culori după o pânză de Ştefan Popescu);  Capra neagră. Roman, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1938 (Cu desene de Mac Constantinescu; republicat în 1977 la editura clujeană Dacia, colecţia Restituiri, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Ion Vartic; coperta de Vasile Pop Silaghi);  Scrieri (2 vol.), Editura Minerva, Bucureşti, 1971/1977 (cu un studiu introductiv de acad. Perpessicius; Text stabilit şi note de Lucia Borş-Bucuţa şi Violeta Mihăilă: vol. 1 cuprinde romanele Legătura roşie, Fuga lui Şefki şi Capra neagră;   Mozaic: Memorii, Editura Cronicar, Bucureşti, 2004;  Crescătorul de şoimi, Colecţia Cartea vremii, Fundaţia Culturală Regele Mihai I, Bucureşti;   Românii din Bulgaria, Cartea Românească, Bucureşti; Poveştile crivăţului etc.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emanoil_Bucu%C8%9Ba
http://agonia.ro/index.php/author/0036522/type/all/Toate



Poezia zilei, Emanoil Bucuţa:  

Psalm


Cînd erai în lumea ta
Nu ştiai ce e cuvîntul,
Ci o harfă doar cînta
Cînd intra prin coarde vîntul.

Un arhanghel potrivea
Glasul orelor, din cuie;
Fiecare cui o stea,
Coarda, foc de sori ce suie.

Psalm pornea prin ceruri plin,
Într-un vînt de aripi albe,
Şi pe urmă-i cristalin,
Şi voi, îngeri, salbe, salbe.


Alţi scriitori:
Samson Bodnărescu, n. 1840





Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006
 
10 oct., continuare: Plimbare în trei, înaintea mesei de prînz, pe faleză, spre sud, apoi revenim pe la Cireşica, ferindu-ne de vînt, cu soarele ce totuși ne încălzeşte spinările. Trandafiri pe mijlocul aleilor, gutui galbene în grădina Cireşica, admirăm cele cîteva perechi de păuni. Cei doi poeţi se împrietenesc spontan cu toţi cîinii de prin staţiune, rămaşi de izbelişte. Fiecare cîine-al nimănui / recunoaşte umbletul meu sprinten, vorba lui Esenin. Alde Z.S. în audienţă la NC. Îl aşteaptă 3-4 ore, acela dîndu-se ocupat, plecat, etc, în fine îl primeşte, îl invită pe scaun. ZS rămîne în picioare, apoi nu-i spune decît: Vreau sa vă informez că datorită unui articol de-al meu a căzut un guvern. După care a salutat şi a plecat, tîrîndu-şi piciorul beteag. Darie...
Cţa Buzea a născut la Pelişor. Vorba lui IM: Ea şi Ardian au supt de la Uniune tot ce s-a putut. Pelişorul a fost pierdut de scriitori datorită reclamaţiilor lui Paul Anghel şi Ion Lăncrănjan, care susţineau că acolo zboară scaunele pe deasupra capului, etc. Că Uniunea trebuie desfiinţată şi să se constituie o uniune a scriitorilor comunişti. Culeg de pe alee un trandafir carmin, foarte înmiresmat şi două gutui. Le plasez pe noptieră.
Ieri zicea Gh.I.: Pe ai mei nu-i interesează absolut deloc ce scriu eu, dacă-mi apar cărţile, cronicile. Pentru ei asta nu înseamnă chiar nimic... E drept, soţia i-a desenat cîteva coperte. Atît.
Ceauşescu i se adresa lui Păunescu cu Adriane. Iar el: Tovarăşe preşedinte, avem prea multă libertate. Ne sufocăm de atîta libertate. I. Gh. spune că azi noapte a ieşit să admire luna, în uşoară descreştere, pe un cer absolut senin. Lui IM i se pare că am avut azi parte de o vreme splendidă, binefacere curată! Îi pare rău că nu i-am pus la dispoziţie varianta ultimă, corectată deja. Dar nu am avut-o, cele două exemplare printate sunt date la edituri, nu?
De la fereastra camerei, printre crengile livezii nostre se întrevede plaja, şirul de stabilopozi şi marea pînă la orizont.
Seara la masă, Lidia îmi telefonează că la Tg. Mureş s-a dat pe postul de radio întregul recital de la Blaj, după care la reporteriţa Margareta Puşcaş au venit nişte inşi impresionaţi care au propus să se editeze un CD care să fie pus în circulaţie. Tot Margareta P. va merge peste cîteva zile la Sibiu şi le va oferi celor interesaţi acest recital, poate o solicită pe Lidia. Iar mîine seară pe Radio France international va fi retransmis recitalul Lidiei. Deci mare bucurie, pe care o împărtăşesc celor doi amici, plăcut impresionaţi.
IM îi strecoară lui Gh.I, în privinţa atitudinii faţă de personalul vilei: Nu le da nas, ţine-ţi rangul! Deşi dl Vasile se dovedeşte destoinic, pus pe treabă, delicat, gospodar, deschis la nou, om pe fază. Din familie de 10 copii, mama croitoreasă, la 82 de ani încă vede; tatăl bucătar la nunţi, cu veselă proprie, cu 3 petromaxuri. Astă seară ne serveşte cu vişinată de-a lui, a făcut 15 litri şi cu vin de-al lui, din struguri pe care-i cumpără de la un prieten de pe-aici. Iar ţuica îi iese gratis, zice.

După masa de seară, cu IM pe faleză. Cîinele negru zis Ţiganul ne însoţeşte pe alei, cu ciulini în coada-i îmbîrligată; se ceartă cu alţi cîini, ţinîndu-ne partea. Ataşat. Devotat.
Va urma




Ion Lazu - Fotografii de vacanță: Tușnad, iunie 
2015