miercuri, 5 februarie 2014

Scriitorul zilei : Virgil Ardeleanu, n. 5 februarie 1932 - d. 2007S
criitorul zilei
Târg-mureşanul Virgil Ardeleanu şi-a făcut studiile de filologie la Universitatea din Cluj, a fost bibliotecar la Universitate, iar din 1959 redactor, redactor şef-adjunct şi secretar de redacţie la revista Steaua, asigurând decenii la rând rubrica de critica prozei şi a criticii literare. Combativ, şi-a susţinut cu tărie şi cu neîndoielnică sinceritate opiniile critice, chiar riscând să stârnească nedumeriri: l-a susţinut constant pe Eugen Barbu, iar lui Marin Preda i-a scos în evidenţă scăderile de nivel de după Moromeţii, I. Jurnalul său, lipsit de amănunte din viaţa personală ori din cea literară, nu oferă o lectură prea atractivă.
Insemnări despre proză, 1966; Proza poeţilor, 1969; Puncte de reper în proza actuală, 1971, Opinii. Prozatori şi critici, 1975; Menţiuni, 1978.  Jurnal, 1989 , reprezintă jurnalul de idei al criticului, fără destăinuiri din afara vieţii literare.


Poezia zilei, Ion Lazu

***

Sunt oameni cu lopeţile, în calea viscolului
Sunt oameni cu pickamerele,
unii deschid pîrtii în zăpadă
alţii deschid galerii în trupul mut al muntelui – 

dar pe pîrtiile tăiate în nămeţi înaintează alţii,
cărînd povara Timpului lor;
şi sunt alţii cei care vin să adune pepitele de aur
din oarbe galerii...
 ( 1987)


Alţi scriitori:
Alecu Russo, m. 1859
Marin Bucur, m. 1994


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1997
6 ian 97. Ziua naşterii, 57 ani! Dar petrecerea va fi mîine, de ziua numelui, cu colegii geologi. Azi bat pasul pe loc din cauză că nu găsesc cheia de la safe, pierd ore bune căutînd-o, la birou, apoi acasă; aseară căutam altceva: cele patru schiţe pe care le-am pus de-o parte pentru citit la radio – iată că nu le găsesc de două zile. Dureri de cap, aparent fără pricină, poate un început de gripă. Şi al treilea incident: simt o arsură-sfîrîială în vîrful nasului; sar în baie la oglindă, văd o pată albă. Acid? Bag faţa sub robinet, îndelung. Mă uit iar, pata albă rămăsese, foarte inestetică, deci o arsură a pielii; să fi atins o baterie veche, reportofonul? Cum nu se poate mai nepotrivită această pată. Chiar să fiu aşa de ghinionist,  trei incidente de ziua naşterii? Dar după jumătate de oră pata dispare ca de la sine. Asta ce.a fost? Fantasmagorie? Mai ales că senzaţia de usturime-sfîrîială mai stăruie pe zona respectivă… ce-o fi fost, pînă la urmă? Ar fi un subiect de schiţă cu “fior”.
Poezia nu constă din cuvinte
Poezia este ea însăşi un alt cuvînt, inventat special
Larg-cuprinzător, al unei stări noi
Ce se cerea exprimată cu alte mijloace -
Un cuvînt mai larg, surprinzător
Pe care încerci să-l silabiseşti
Pînă la capăt.

11 ian. 97. Sîmbătă. Cîteva zile mai şterse la birou. Cu Horia despre cărţile mele de poezie. Spune că Muzeul… i-a plăcut cel mai mult. Dar se prea poate ca eu să fi trecut acum dincolo de felul lui de a simţi poezia. Îi spun: Crezi că are vreun rost să publici o carte în aceste vremuri? Dar atunci de ce o scrii? Nu poţi să nu o scrii… Ţi s-a deformat personalitatea în acest sens, al scribului care notează în virtutea obişnuinţei. Lucru descurajan, în sine. Şi brusc ajunge la un filonaş, înţelegi…
Azi la Grădina Icoanei, recital poezie franceză al trupei Leo Ferre, luăm şi traducerea în româneşte a lui Astaloş. Apoi în hol, dna Ioana Marcu şi dna Kiss, o româncă stabilită la Marsilia fac onorurile de gazde. Rămânem la o agapă de o oră şi ceva cu acei artişti marseiezi... Mare disponibilitate artistică, mare elan, generozitate. Şi un foarte bagat registru interpretativ: sarcasm, patetism, ironie, lirism, melancolie, romantism, confesiv, meditativ; poezia se face cu cuvinte? Nu, poezia iveşte cuvinte noi – un demers vibrant, limba franceză, acest inefabil transportor de poezie de la o cultură la alta, zice Gigi Astaloş. “Nu cuvîntul face poezia, ci poezia iluminează cuvîntul” versul este muzică. “Versul fără muzică este literatură”. "Nu există greşeli de armonie în artă; nu există decît greşeli de gust. Armonia se poate învăţa la şcoală. Gustul este surîsul sufletului”
G A. ubicuu, neobosit, eficient, boem dar mereu tandru, omenesc, uns cu toate alifiile… Am ascultat în 90 de minute poezia de-o viaţă a unui poet ahoistic. Scriu un articol pentru revista lui Ţone.
  
 Va  urma


Fotografii de iarnă...


Ion Lazu - Iarna din fereastră 

Ion Lazu - Iarna din fereastră, II

Ion Lazu - Iarna din fereastră , III