luni, 10 februarie 2014

Scriitorul zilei: Mariana Marin, n. 10 februarie 1956 - d. 2003

                   
Dispariţie în plină tinereţe, care a consternat lumea literară, cum s-a întâmplat şi la plecarea lui Cristian Popescu. Ce să mai spui de Aurel Dumitraşcu, de Ion Stratan, de...?  De parcă la români poetul pleacă primul... Constatare nu doar dureroasă, ci poate mai adevărată decât aserţiunea că românul e născut poet...
Bucureşteancă, a făcut Filologia şi a participat la Cenaclul de Luni condus de N. Manolescu. S-a încadrat în numita Generaţie 80, sau "generaţia în blugi".
Volume de poezii: Un război de o sută de ani, 1981, 2001; Cinci, 1982 (alături de Alexandru Mușina, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter); Aripa secretă, 1986; Atelierele, 1990, Mutilarea artistului la tinerețe, 1999, Zestrea de aur (antologie), 2002.

Din Ion Lazu - Intruşii: Odiseea plăcilor memoriale:
11 aprilie 2007 O zi pentru identificarea adresei poetei Mariana Marin, dincolo de Barajul Dunării, căci spre marginea urbei există şi o alee Barajul Bistriţei, precum şi un bloc de la sfrşitul alfabetului: Y7, cu 10 etaje, vezi bine, ca să încapă aici cei care n-au mai încăput în Bucureşti...; soare printre norişori, printre copaci deja înfrunziţi, inclusiv castanii, nu şi plopii, mai e până să ajungă seva acolo, foarte sus..., după ezitări şi stăruinţe, ajung la adresă şi o doamnă amabilă Stroe Valeria, preşedintă, îmi dă acordul. Dar nu se prea ştie ce a devenit poeta după plecarea de aici. 
(...)
24 august 2997: O luăm înapoi, nimerim pe Barajul Bistriţei, găsim destul de repede J7, o sun pe dna S. Valeria, coboară, ne conectăm, punem placa, apar câteva vecine, impresionate, una a locuit chiar deaspura poetei Mariana Marin, era foarte cumsecade, deşi... Şi bine că am pus placa, să rămână măcar o aminire... În sfârşit, o vorbă de bun simţ. Mariana Marin se mutase în 97 de la blocul lor, unele locatare nu ştiau nici până astăzi că poeta a murit încă din 2003. Le repet: o mare poetă şi un om interesant. Însă nu am cunoscut-o personal, ci doar am auzit de faima ei printre colegii de generaţie şi apoi de moartea ei.


Alţi scriitori:
Haralambie Lecca, n. 1873
Alice Voinescu, n. 1885
Anton Holban, n. 1902
Mihai Duţescu, n. 1941


Poezia zilei, Mariana Marin

Elegie - O, vinovăţia şi spaima

O, vinovăţia şi spaima
în faţa adevărurilor sugrumate!
Cine va depune mărturie
pentru crimele împotriva noastră?
Cuvintele simple de acum,
înşurubate în singurul trup,
pe care îl pot da morţii,
vă vor face mai buni?
Nu sunt o fiinţă morală.
Cine, trăind, ar putea rămâne
curat şi integru?
Dar uneori, în nopţile de vară toridă,
când încep să cobor scara evoluţiei acestei specii,
gândesc şi văd cu ochiul din frunte,
însingurat şi zdrobit.
 
Se aud atunci cântări şi blesteme 
într-o limbă în care altădată visam...
 
***


Lidia Lazu în recital:
Lidia Lazu recită Dealuri, de Ana Blandiana

Lidia Lazu recită din poeţi contemporani
http://youtu.be/tcdyMCLaOgM


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1997
26 ian. 97. Ieri ATD cu soţia şi Daniel Popescu în vizită la noi. DP a scris o cronică despre cartea Lidiei, apărută în Viaţa Românească. Mă angajez faţă de ATD să scriu despre Orbitor. De fpat textule deja gata. Îmi spune că la cartea mea vor fi două cronici.
ATD îmi confirmă ideea că românii noştri fiind cîrcotaşi, toţi marii lui prieteni sunt alogeni: evrei, maghiari, ţigani (a şi scris ceva în acest sens), lipoveni. Nichita, semi-rus, M. Şora, “asimilat total de evreime”. Zice: A revenit Ion Gheorghe, rău, fără Dumnezeu. Despre M: ţigan zlătar, fapt recunoscut de el şi confirmat de Radu Cosaşu. L-am rugat să nu facă caz. Zice: am optat să trăim în poezie, într-o lume a protocolului, deci să ne purtăm în consecinţă. Pentru el alde NŢ e un Grobei.
Despre M. Cărtărescu: Nu spune o vorbă despre Eminescu. În schimb îi dă o replică în Levantul. În schimb spune: Am pus o piatră tombală peste două secole de litaratură română. (?!!?)
Despre CB, că de zece ani are cancer, a.c. naturii. La plecare le spun: Timpul galopează, ne zîmbim cînd ne vedem, nu ne cunoaştem decît din cărţi. Or, alţii se cunosc de o viaţă, pierd ore şi zile împreună, dar nu şi-au citit unul altuia un singur rînd. ATD aprobă.
Azi la 11 vine Vlad Neagoe, temperament stihinic. Nu lesne de suportat, chiar pe termen scurt.
Papură, de unde paporniţă!
Caius: Adevărul inconfundabil al intimităţii.
Veneticii: Regăţenii ne-au confundat cu invadatorul rus, iar ardelenii, mai grav încă, îi aşteptau cu dinadins pe ruşi ca să le redea Ardealul de Nord. Aspecte ale Unirii.
A da vina unii pe alţii şi cei ce se consideră mai deştepţi pe tot poporul care, cică, s-a făcut de ruşine în Europa, cu ţiganii şi furturile, asta e o altă prostie şi mai nocivă. E neproductiv şi inoperant, te blochează. Tata a avut o atitudine pozitivă, el nu s-a luptat cu autorităţile; iar în chestiunile etnice, a pledat pentru toleranţă şi coexistenţă.
Un jurnal în surdină sau şi mai puţin de-atât?! În vara lui 80 am divorţat, cu scene penibile, am renunţat la apartament, am lăsat acolo tot, inclusiv biblioteca, plecînd cu două baloturi de manuscrise şi cu aparatele fotografice de la întreprindere. Din 8 nov. m-am mutat cu Lidia în mansarda din Sf. Apostoli, iar pe 9.12.81 ne-am căsătorit civil. Lidia pierde în toamna lui 80 o primă sarcină; o a doua după ce eram deja căsătoriţi. Unde sunt toate aceste drame în jurnalul meu? Tăcere compactă, impenetrabilă. De unde senzaţia că în aceste pagini nu e vorba de viaţa mea, ci doar de unele “stări”, de mofturi şi ambetări…
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma

Fotografii cu scriitori ...(şi statui de scriitori)


Duminecă, 1 noiembrie, 2009, Piaţa Sf. Ştefan, Sector 2, Bucureşti., la dezvelirea monumentului Mircea Vulcănescu:  Mihai Şora, Ion Papuc, Romulus Rusan, Ana Blandiana, Măriuca Vulcănescu, Dan Hăulică, Neculai Onţanu.