marți, 4 februarie 2014

Scriitorul zilei: Dora d'Istria, n. 3 februarie 1828 - d. 17 noiembrie1888.

  Din os princiar, copil genial, la 10 ani cunoştea 9 limbi străine, la 14 ani a tradus Iliada din greaca veche în germană. Este cunoscută şi cu numele princiar Elena Ghika. A călătorit în Europa, a revenit în ţară şi în 1849 s-a căsătorit cu prinţul rus Koltzoff, dar la Moscova nu s-a acomodat. S-a remarcat ca scriitoare, cercetătoare, conferenţiară. A escaladat unul dintre vârfurile de peste 4000 m ale Alpilor, înfigând steagul cu stema României. A scris nenumărate lucrări, clasificate în 7 domenii. Membră a unor Academii şi societăţi culturale din 6 ţări. Cetăţean de onoare al Atenei, 1867. Doar trei cărţi i-au fost traduse în româneşte, înainte de războiul de Independenţă, care a întrerupt traducerea integrală a operei. Ultimii 30 de ani i-a petrecut la Florenţa, unde a vizitat-o Garibaldi, dar şi împăratul Braziliei, Pedro II, cel mai luminat cap încoronat al vremii.  A lăsat întreaga avere Primăriei capitalei noastre. Dar nu există o stradă care să-i poarte numele. O mare surprindere şi bucurie am trăit în toamna lui 2013 când, aborbând pieptiş traseul spre vâtful Licapedus, piscul montan insolit, ce se ridică cu semeţie chiar în centrul Atenei, la colţul ultimei străzi , pe o placă indicatoare, am citit nmele Dora d* Istria. Iată domnule, mi-am spus, cât de sus se află în conştiinţa grecilor această femeie fără seamăn ...(care mărturisea despre sine cam aşa: am sânge albanez, suflet românesc şi spirt european...). Figurează în topul primilor 10 români de valoare universală.
Un articol incitant despre Dora d'Istria a scris Ion Andreiţă în volumul Scrisori italiene. Reiese că un român din Danemarca a pregătăt o placă memorială, în ideea de a-i fi pusă pe imobilul din Florenţa unde a locuit 3 decenii şi unde a fost vizitată de Împăratul Braziliei, Pedro al II-lea. Din păcate, strada fiind bine cunoscută, vila Dora d'Istria nu a putut fi identificată.  Investigaţiile jurnalistului nu au dat rezultate, întrucât Arhivele Primăriei din Florenţa nu dau curs decât solicitărilor venite din partea oficialităţilor. Am resuscitat problema unei plăci memoriale pentru prinţesa Elena Ghika în cadrul Proiectului "Plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruţi" (în cadrul căruia s-au fixat plăci pentru cca 200 scriitori din Bucureşti).  Pe listă erau trecute numele a 18 mari scriitori români decedaţi în străinătate, printre care şi Dora d'Istria. Din păcate nu s-a ajuns la punerera plăcilor în străinătate... 

Citiţi un articol de Georgeta Filitti: 
http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10408:romani-uitati-dora-distria-1828-1888&catid=23:in-memoriam&Itemid=31
Aflaţi mai multe: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/boema-dora-d-istria-650687.html

Alţi scriitori:
Vasile Cârlova, n. 1809
Costache Conachi, m. 1849
Denisa Comănescu, n. 1954
Al. Căprariu, m. 1988


Poezia zilei: Denisa Comănescu 

Obsesia biografiei

Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte
dacă mi l-ar ridica uşor de pe frunte
ca un diamant aurit s-ar ivi
oraşul acesta
cu străzi singuratice şi case stângace
ce se năruie la simpla închidere a uşii
cu grădini de streliţia şi lăzi de gunoi
unde ecoul copilăriei
încă se mai aude şoptind:
"Mea mater, mea pater,
filius vester lupus est"
cu muzica ce sparge timpanul maşinilor
şi fotografiile care ucid privirea bătrânilor
cu ulcica plină cu lapte
lăsată prin toate casele
de tatăl pe moarte
doar, doar o va găsi iubitul
ce i-a părăsit fata
(dar el nu vine
şi bătrânul şi-a dat duhul degeaba
sau chiar dacă vine
nu-i pasă
gândind că mai târziu îşi va vinde
şi tatăl său sufletul
pentru cine ştie ce afacere dubioasă)
cu liliacul din curtea căminului de fete -
orbii îi păzesc anemicele flori
prea timpurii şi presimt
că Gemenii se bălăcesc în Vărsător
("E nesănătos, e nesănătos
în curând vom avea un ospăţ")
cu bătrâna cocoşată
la care te strâmbai
când striga:
"O să ajungi şi tu ca mine
o să ajungi!"
(După o săptămână ai căzut
şi mult timp ai atârnat
de umbra bătrânei
ca o cătuşă.
Dacă ar mai trăi în căsuţa de sub deal
ce de lucruri ar putea să-ţi mai spună)
cu prietena ce-şi purta urâţenia
ca pe un portmoneu doldora de arginţi
(până şi ea te-a părăsit:
s-a retras în urechea unui munte
lângă un flăcău zdravăn, ea
mica, firava, pipernicita...
Când se va întoarce
cu poemele ferecate în metalele pure
mulţi dintre cei rămaşi
vor fi dispărut)
cu feciorelnicul pat
pat de tortură
(cineva intra pe fereastră
şi-ţi fura nopţile)
unde te zbăteai de parcă
un prunc şi-ar fi instalat scâncetele
în tine
şi nu ştiai nici un cântec de leagăn
cu porumbeii din coliva primită cadou
la optsprezece ani
(în fiecare toamnă ucizi câte unul
şi-i citeşti măruntaiele
poc: moare tatăl
poc: pleacă iubitul
poc, bei din sticluţa cu prea puţin Neuleptil
poc, poc...)
Dar nimeni nu-mi ridică părul de pe frunte
nimeni nu mi-l dă uşor într-o parte
şi oraşul acesta unde
" Mea mater, mea pater,
filius vester lupus est"
aidoma unei mări moarte
(iar orbii degeaba au prorocit
un ospăţ
putreziciunea a fost prea adânc
îngropată în mine
ca să ajungă singură la suprafaţă)
va rămâne pentru totdeauna ascuns
ca un diamant aurit.

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1997
1 ian 97. E totuşi cum nu se poate mai anapoda faptul că noi aşteptăm ca Timpul să ne dea ceea ce el ne ia, ne fură…
Zi închisă. Rari oameni pe stradă, parcă fără nici o ţintă. Câţiva copii care se aleargă. O indecizie generalizată, o aşteptare fără nume, de parcă încă nu s-au despărţit apele… Ce ne putem dori de la 1997? Să fim sănătoşi.  Să fim împreună.  Să pot termina Veneticii.  Să public Mai devreme…, micul roman terminat acum 4 ani.
Vreo două ore la Ţone, a mai scos două cărţi, bune eseuri de C. Crişan.
 3 ian. 97. Ieri spre prînz la Pan Vizirescu, cam două ore. N-a ieşit din casă de cînd s-au pus ninsorile – o spune cu regretul omului care a renunţat la această luptă, ca fiind peste puterile sale de acum. I-am dus nişte sarmale şi plăcintă cu brînză. Mi-a povestit de familia lui, din satul Braneţ de lîngă Balş. Un frate al bunicului, pe la 1860, de mare sărăcie, pleacă de acasă, apoi după ani de tăcere revine ca inginer de drummuri şi poduri. Stătuse prin judeţul Brăila, la Viziru, de aici numele Vizirescu, altfel pe bunicul dinspre tată îl chema Marin Nicolae. Inginerul a proiectat şi executat tronsonul şoselei naţionale Slatina-Balş-Craiova, iar frate-său, ţăranul, a lucrat şi el la drum. I-a pus fiului un ban de aur pe piept, la naştere. Dar tot săraci, fiul cu vitele, a învăţat singur să citească, pe lîngă calea ferată, pe ziarele căzute din tren. Pe vremea aceea erau misiţi evrei care achiziţionau grîu de la săteni, pe timpul treiratului se instalau la cel mai înstărit gospsodar din comună, cu balanţă, cu eprubete, impresionau, îi spuneau ţăranului că grîul nu e bun, e sec, cu gărgăriţe. Ţăranul lăsa din preţ, era încolţit de datorii şi nevoi. Acel fiu autodidact a debutat prin a cumpăra un bănicior de la Caracal, cu acela măsura grîul consătenilor, ca să nu-i păcălească evreul. Primea ceva bani, în timp a adunat o sumă cu care să poată achiziţiona el de la ţărani grîul şi să-l ducă la gara Piatra Olt, apoi şi la Corabia, de unde ajungea în Anglia. A ajuns de avea şapte prăvălii în comunele vecine, apoi şi în Slatina. O casă cu etaj, a treia în jos de primăria oraşului. Dar la războiul din 1917, cu refugiul, a pierdut tot. După război a luat-o de la zero. I-a ţinut în şcoli pe fii, trei avocaţi şi Smarand, un vîrf al generaţiei sale, mort prematur.
Vorbim de oasele de mamut de la Milcov, ieşite la iveală cînd cu lucrările pentru calea ferată, îi spun de cele de la Izvoru şi îmi povesteşte de un Mircea Damian, scriitor, fiu de ţăran client de-al tatălui său, o vreme s-a aciuat în gazdă cu PV, mare secătură ca om, însă talentat şi primit bine în lumea cenaclurilor. Devine gazetar, mare şantajist, inclusiv l-a şantajat pe Nichifor Crainic şi pe Manoilescu, acesta, după 44, deşi ameninţat ca fost, îl dă pe mîna procuraturii ca luînd mită prin şantaj şi MD moare în închisoare.
Apoi trec pe la Augustina, îmi promite un manuscris al lui Constantin, poezii, să le publicăm pînă la 13 ian. 1998 cînd va fi retrospectiva CP la Muzeul de Artă
Lidia se ocupă de recitalul Blaga.
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)

Fotografii cu scriitori, VII... la sala Calderon.


Ana Calina Garaş, Lidia Lazu, Mariana Petrescu


Lidia Lazu. Paula Romanescu, Petru Solonaru...