miercuri, 5 decembrie 2012

Scriitorul zilei: Vasile Baghiu; poezia zilei; fotografii...

Scriitorul zilei: Vasile Baghiu, n. 5 decembrie 1965

   

Dintr-o familie de ţărani din satul Mastacan, comuna Borleşti, jud. Neamţ, - tatăl său, Vasile Gh. Baghiu a făcut 6 ani de prizonierat în URSS, iar după revenirea în ţară, lucrând ca tăietor la Pădure, a întemeiat o familie şi a scris o relatare despre prozonieratul său, apărută abia în 1998, dar din care au fost publicate nenumărate fragmente prin reviste precum memoria şi citită aproape integral la postul de Radio Europa liberă: Prizonier în URSS.  Viitorul poet a făcut şcoala primară în comuna natală, apoi o şcoală tehnică sanitară, lucrând ca asistent medical, inclusiv într-un sanatoriu TBC, dar şi în clinici de psihiatrie.  În 2008 a terminat studiile medicale universitare şi îndeplineşte diverse funcţii  de conducere în domeniul de specialitate.
A debutat cu poezii în 1983, în revista băcăuană Ateneu, apoi şi în Amfiteatru, încurajat de Constanţa Buzea, în Familia, la recomandarea Anei Blandiana; a citit în cenaclurile literare ale lui Mircea Martin şi în colocviile de poezie ale lui Laurenţiu Ulici.  Membru al USR  şi al Penclub,  a beneficiat de diverse burse de creaţie în ţări ale Europei. Tradus în numeroase limbi, prezent în antologii străine, dar şi româneşti. Redactor şi redactor şef la revista Antiteze, al unei reviste despre viaţa sănătoasă, Modus vivendi, prezent cu numeroase poeme, articole de critică literară, rubrici de eseuri în reviste de prestigiu din ţară, participant la colocvii internaţionale. Autor a numeroase volume de poezii, a unuia de proză scurtă şi a două romane.
Opera literară: Gustul înstrăinării (poeme, Ed. Timpul, Iași, 1994); Rătăcirile doamnei Bovary (poeme, Ed. Eminescu, București, 1996); Febra (poeme, Ed. Panteon, Piatra Neamț, 1996); Maniera (poeme, Ed. Pontica, București, 1998); Fantoma sanatoriului (antologie de poeme, Ed. Vinea, București, 2001); Himerus Alter în Rheinland (poeme, Ed. Vinea, București, 2003); Punctul de plecare (proză scurtă, șaisprezece transcrieri, Ed. Compania, București, 2004); Ospiciul (roman, Ed. Vinea, București, 2006; premiul Uniunii Scriitorilor - filiala Iași); Cat de departe am mers (poeme, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2008); Magia elementară (poeme alese, Ed. Dacia XXI, Cluj Napoca, 2011); Gustul înstrăinării (antologie de poeme, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2011); Depresie (poeme, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2012); Planuri de viață (roman, Ed. Polirom, Iași, 2012)
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Baghiu
vasilebaghiu.blogspot.com/


Poezia zilei 
Vasile Baghiu 

Intâmplare

Ieri m-am intalnit cu poezia
pe malul plin de pietre al Loch Long.

Locul era pustiu si cred
ca ea se simtea bine asa cum era, neglijata si uitata
printre bucati de lemn si alge uscate.

Banuiam eu chiar mai demult
ca poezia nu este ceva scris pe hartie,
dar acum aveam proba.

Valurile, ca de mare adevarata,
briza marina, pescarusii,
vantul insistent care aducea gramezi de nori
si ii purta mai departe
(ca intr-un film rulat cu viteza)
si inca alte amanunte nu prea usor
de descris,
toate m-au facut s-o recunosc de la distanta.

Aveam camera la mine, asa ca
am facut mai multe poze (la o rezolutie
inalta, ca de fiecare data cand vreau
sa lucrez un pic mai artistic),
ca sa-i impresionez mai tarziu pe prieteni,
pentru ca stiam ca nu ma vor crede.

Seara, cand am downloadat imaginile,
pe monitor nu a aparut nimic clar.

M-am resemnat atunci cu tristete, iar astazi
ma multumesc sa scriu aici.

Sunt insa absolut sigur ca ieri
m-am intalnit cu poezia. 


Unul si acelasi lucru

Cand nu sunt inspirat, traiesc doar,

unul din avantajele vietii


in comparatie cu poezia,

pe care o simt ca pe un partener

intr-o afacere pe care nu o inteleg prea bine.



Cand sunt inspirat,

asta nu inseamna neaparat ca pot scrie poezie,

pentru ca lucrul acesta simplu si complicat

pe care il numim “poezie”

scapa intotdeauna dorintei mele patetice

de a vedea esenta vietii.



Esenta poeziei este viata, stiu,

dar viata nu e in stare sa ofere un efect poetic de una singura.

Ar fi nevoie de mai mult, sau de mai putin,

ceva ce castigi atunci cand pierzi,

si numai cand esti la pamant.



Cand traiesc,

stiu ca poezia este undeva pe aproape,

incercand din greu sa se mentina in viata,

doar pentru mine,

doar pentru acele zile in care sunt trist si aproape inspirat,

in asa fel incat sa pot scrie un vers

sau macar sa spun cateva cuvinte inteligente.



Viata ma inspira,

dar poezia nu-mi este de nici un folos la trait,

nici in lupta mea de a scrie ca si cum as trai

si nici in dorinta de a trai ca in poeme.



Cind inca respir si sunt chiar constient de asta,

stiu ca poezia poate aparea in orice moment,

si stiu ca nici o lacrima nu este de ajuns

sa inlocuiasca o pierdere de care sufar

in acelasi fel in care as simti o durere necunoscuta

care vine dinauntru,

de acolo unde poezia si viata sunt unul si acelasi lucru.
 


Cărţi apărute în toamna 2012: