marți, 18 decembrie 2012

Scriitorul zilei: Teodor Scarlat; poezia zilei: Victoria Milescu; fotografii...

Scriitorul zilei: Teodor Scarlat, n. 6 octombrie 1907 - d. 18 decembrie  1977

     
Vine din Câmpia Bărăganului, comuna Argova, dinspre Călăraşi, viitorul literat purtând numele familiei care l-a adoptat. După ce începe liceul la Ploieşti, este nevoit să întrerupă, continuând mai târziu, în particular studiile liceale şi lucrând ca ucenic mecanic, învăţător suplinitor, angajat civil la Pirotehnica etc. La o primă estimare, ar fi condiţii care să-l ţină departe pe un tânăr de Muză. La o a doua estimare, mai cumpătată, vedem că TS , prin datele de pornire, nu s-a plasat nici mai aproape nici mai departe de biografia altor scriitori ce au reuşit să sfideze originile. Iar de vom merge până la capăt cu cercetarea, vom constata că, începând din 1944, fostul poet cu volume şi patalamale a fost nevoit să se întoarcă pentru tot restul vieţii la munca de jos, redevenind muncitor la CFR, apoi la Fabrica Zarea, magaziner la Teatrul Mic , apoi la Teatrul Ion Creangă, de unde s-a şi pensionat. Ca imediat să pornească pe drumul cel fără întoarcere... 
În 1930 (avea 23 de ani!), împreună cu Virgil Carianopol iniţiază revista Vraja, unde îşi publică primele poezii, de factură suprarealistă, iar în 1931 apare cu o primă plachetă: Artificii, în stilul congenerilor săi C.Nisipeanu, Saşa Pană, Virgil Carianopol. În 1934 scoate o Antologie de imagini din poezia nouă, cu texte din Ilarie Voronca, Saşa Pană, Stephan Roll, A. Zaremba şi alţi câţiva: Totodată pregătise pentru tipar cel de al doilea volum original Dicteuri pentru fantoma ta, care se pierde, manuscrisul fiind regăsit mult mai târziu şi publicat, cu excluderi, în regie proprie, la Litera, consiliat fiind de acelaşi Saşa Pană. 
În 1936 este primit în SSR, va fi pe rând secretar literar la TNB, redactor la programe de spectacole, în perioada directoratului Liviu Rebreanu, 1941-1944. De aici, nevoia de a se face nevăzut în noul regim, prosovietic. Iar practic, la doar 37 de ani, cariera de scriitor a lui teodor scarlat este curmată de regimul comunist.
Poezia lui ST începe sub seducţia suprarealismului, a avangardei ce se agita intens în anii 30, însă în curând poetul îşi vine în fire, simte că este cazul să-şi urmeze propria vocaţie; va scrie "caligrafiind delicat", conform sintagmei lui Călinescu (Istoria... p. 944), care ignoră episodul avangardist iniţial. Un poet eminamente elegiac, cu prozodie clasică, mărturisind despre eşecurile în comunicarea cu semenii, în iubire, prietenie etc. Romanul cu implicaţii autobiografice Viaţa la-ntâmplare, 1938, aduce scene din lumea interlopilor interbelici. În Dicţionarul lui Marian Popa, apoi în Istoria sa de azi pe mâine sunt inserate datele ce v-am prezentat.

Opera literară:  Artificii, Bucureşti, 1931; • Claviaturi, Bucureşti, 1935;• Viaţa la-ntâmplare, Bucureşti, 1938; • Floarea reginei, Bucureşti, 1939;• Ora de zbor, Bucureşti, 1940;• Anotimpurile în lirica noastră contemporană, Bucureşti, 1941;• Vatra magilor, Bucureşti, 1943;• Poeme, Bucureşti, 1969;• Dicteuri pentru fantoma ta, Bucureşti, 1972;• Nopţile din underground, Bucureşti, 1972. Antologii: Antologie de imagini din poezia nouă, Bucureşti, 1934.
 
Citeşte mai mult:  http://www.crispedia.ro/Teodor_Scarlat 
https://sites.google.com/site/avangardaromana/teodor-scarlat 
http://agonia.ro/index.php/author/0033072/index.html 

 
Poezia zilei
Poeta Victoria Milescu, la 60 de ani(n. 18 decembrie 1952)


 POEMUL

 În fiecare dintre voi sunt şi eu
cu frica mea
cu durerea mea
cu lacrima mea căutând
altă lacrimă
în mine
e puţin din fiecare dintre voi
şi totuşi, acum la amiază
pe pragul filei de ceară
ard singur…



VEŞNICIA DE BUNĂ-CREDINŢĂ

Vino în miez de noapte
să inventăm anotimpuri cu fructe noi
vino cum vii pentru orice rugă
bucurându-mi carnea umilă

aerul din oasele mele cântă
cântecul unic al trupului schimbător
de la o veşnicie la alta

sunt duşmanul tău credincios
procurând suferinţa plăcerii
pe cât de nevinovată
pe atât de greu încercată

vino să inventăm moartea, al ei secret
din cer cad leşuri de stele, vino
pasăre cu coroană
pasăre cu inel domnesc
vino, aşa cum vii pentru
fiece jertfă
eu îndulcesc vinul cu licoarea adormitoare
după legile ospeţiei…


CÂND JUPITER…

În mâna ta
sunt clipele mele
în mâna ta sunt
tainele dintre ele
în mâna ta e norocul
sângelui meu
reîntâlnindu-se cu sângele
altor stele
în mâna ta sunt cuvintele –
hrana mea cea de toate zilele
iar mâna ta flutură fericită
pe eşafod…


NIMĂNUI, NESUPUSĂ

Câte mi-ai dat
şi cu cât de puţin am rămas
am risipit, am pierdut, am distrus
pe drumul întortocheat
dintre fiinţă şi nefiinţă

merg legată la ochi
pe podul incandescent
în jocul nostru
se năşteau, mureau regi, sori, planete
exist doar plecând
cu dureri şi izbânzi
ce nu se mai ivesc nicăieri

abia acum ştiu ce mult am contat
câte mi-ai dat
câte mi-ai luat, Doamne!


CREDO
 
Capcana vieţii…
capcana iubirii…
capcana planetei
prinse-n sisteme şi legi
purtându-ne spre necunoscutul
ştiut doar de tine

câte piedici să nu evadez
să nu te înduioşez
câte bariere ai pus între noi
câte vise…


ion lazu: fotografii de iarnă...