marți, 11 decembrie 2012

Scriitorul zilei: Lucian Dumbravă; poezia zilei; fotografii...

Scriitorul zilei: Lucian Dumbravă, n. 11 decembrie 1931 - august 2007.

Botoşănean din satul Pârâul Negru, comuna Mihăileşti, fiu de ţărani, a făcut şcoala primară în satul natal, s-a înscris la Şcoala Militară din Cernăuţi, transferat apoi la cea din Dorohoi, unde şi-a trecut şi bacalaureatul, în 1950. Urmează Filologia de la Universitatea din Iaşi, cu licenţă în 1954, după care este redactor la Iaşul literar, devenit între timp Cronica, până în 1970, când se transferă la Convorbiri literare, până la pensionare, în 1991.
Articole, cronici literare, studii de istorie literară, colaborări la numeroase reviste, însă doar un singur volum, în 2001: Ei, care au scris. Din istoria Asociaţiei scriitorilor din Iaşi, lucrare programată în trei volume, din care nu ştim să fi apărut decât primul. Un personaj singuratic, meditativ, care însă nu s-a nevoit să-şi adune în volume cronicile literare...Probabil convins că o cronică trece, chiar în cazurile rare când cartea despre care a referit rămâne...Este poate motivul pentru care Marian Popa nu-l trece în Dicţionarul de literatură română contemporană. Dl N.M ,cu atât mai puţin...

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Lucian_Dumbrava
http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr52LucianDumbrava.html


Poezia zilei

Liviu Ioan Stoiciu

Rămâne numai truda


Pe
o ulicioară blocată de ţărani, la clacă, seara. Ţărani în
faţa casei lor, pe uliţă, pe scăunele,
lângă maldărele de păpuşoi, puşi pe depănuşat, toamna,
ajutaţi de o brigadă a morţilor
satului, "bărbaţi scăpaţi din închisoarea invizibilă
a lui Dumnezeu", ce

au cioplit, până să se întoarcă aici, la
vatră, mici cuţite de piatră, vârfuri de lance, topoare,
răzuitoare, repetând întocmai gesturile
învăţate de la părinţii lor, care le aveau învăţate de la
părinţii părinţilor lor, de la
facerea lumii..."Că rămâne numai truda". După

stingere, obosiţi de muncă, în
tabără, morţii, special, având să se numere unii pe alţii: 
pe  unii, copii, îi înghiţea pământul şi
nimeni nu mai putea să afle nimic de ei, iar alţii, tineri,
violau femeile ţăranilor. Doar
bătrânii, la culcare, răstigniţi în pat, îşi mai ciuleau
urechea la liniştea nopţii.

(din volumul Substanţe interzise, Colecţia NEO, ed. Tracus Arte, 2012)